8,399 matches
-
pentru o eventuală debarcare aliată în Peloponez, (o posibilitate susținută intens chiar de aliați, ca o diversiune necesară pentru camuflarea debarcării din Sicilia), dar și pentru a împiedica orice tentativă de capitulare a italienilor din regiune. Forțele germane, în special vânătorii de munte, s-au implicat în lupte de amploare împotriva partizanilor eleni din regiunea Epir. Operațiunile militare germane au fost încununate de succes, dar au fost însoțite de atacuri și represalii împotriva civililor, precum masacrele de la Kommeno de pe 16 august
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
britanici, iar personalul militar au fost internat în tabere sau au fost utilizat pentru îndatoriri necombatante. Aproximativ 3.500 de militari eleni, considerați de încredere din punct de vedere politic, au format pe 4 iunie 1944 Brigada a III-a vânători de munte, sub comanda colonelului Thrasyvoulos Tsakalotos. Vânătorii de munte eleni au participat la luptele din timpul Campaniei din Italia, distingându-se în special în timpul luptelor de pe Linia Gotică (Bătălia de la Rimini), aici cucerind titlul onorific de „Brigada Rimini”. Acestă
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
tabere sau au fost utilizat pentru îndatoriri necombatante. Aproximativ 3.500 de militari eleni, considerați de încredere din punct de vedere politic, au format pe 4 iunie 1944 Brigada a III-a vânători de munte, sub comanda colonelului Thrasyvoulos Tsakalotos. Vânătorii de munte eleni au participat la luptele din timpul Campaniei din Italia, distingându-se în special în timpul luptelor de pe Linia Gotică (Bătălia de la Rimini), aici cucerind titlul onorific de „Brigada Rimini”. Acestă brigadă călită în luptă și loială guvernului regal
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
din armata franceză, majoritatea constituind Garda inițială din 1804: Grenadierii călare și dragonii Împărătesei formau brigadă împreună. „Vechea Gardă” era renumită pentru cochetăria sa: spre deosebire de restul armatei, aceștia plecau întotdeauna în campanie și luptau în mare ținută. Doar grenadierii și vânătorii din „Vechea Gardă” purtau bonetele „mițoase” din blană de urs ("bonnet d'oursin"). Nominal, aceste regiment făceau parte din „Vechea Gardă”, dar, fiind soldați mai puțin experimentați și cu uniforme și armament mai puțin scumpe, întreținerea acestora costa mai puțin
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
scumpe, întreținerea acestora costa mai puțin. Această denumire nu desemna o unitate combatantă, având același comandant ca și infanteria „Vechii Gărzi”. Cu toate acestea, această denumire era folosită și desemna majoritatea regimentelor adăugate Gărzii între 1806 și 1809: Grenadierii și vânătorii din „Garda Mijlocie” nu purtau bonete din blană de urs ci doar un "shako", arătând similar cu grenadierii și vânătorii din Linie. Începând din 1809, Napoleon dorește să extindă Garda și să pună bazele viitoarei „Vechi Gărzi”, astfel că dispune
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Gărzi”. Cu toate acestea, această denumire era folosită și desemna majoritatea regimentelor adăugate Gărzii între 1806 și 1809: Grenadierii și vânătorii din „Garda Mijlocie” nu purtau bonete din blană de urs ci doar un "shako", arătând similar cu grenadierii și vânătorii din Linie. Începând din 1809, Napoleon dorește să extindă Garda și să pună bazele viitoarei „Vechi Gărzi”, astfel că dispune alegerea celor mai valoroși recruți pentru formarea a 4 noi regimente de infanterie (1 de "Tirailleurs Chasseurs", 2 de "Tirailleurs
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
cavaleriei, condusă de generalul Bessières. În 1805, la Austerlitz, a participat la lupte doar cavaleria Gărzii, nefiind nevoie de intervenția infanteriei. Astfel, observând situația periculoasă creată de atacul general al întregii Gărzi ruse, Împăratul decide să trimită un escadron de Vânători Călare din Gardă, sub comanda colonelului Morland. Morland cade însă în luptă și vânătorii sunt respinși de cavaleria grea rusă. Atunci, Napoleon trimite toate rezervele de cavalerie disponibile, adică escadronul de escortă de Vânători Călare și Mamelucii și cavaleria grea
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
cavaleria Gărzii, nefiind nevoie de intervenția infanteriei. Astfel, observând situația periculoasă creată de atacul general al întregii Gărzi ruse, Împăratul decide să trimită un escadron de Vânători Călare din Gardă, sub comanda colonelului Morland. Morland cade însă în luptă și vânătorii sunt respinși de cavaleria grea rusă. Atunci, Napoleon trimite toate rezervele de cavalerie disponibile, adică escadronul de escortă de Vânători Călare și Mamelucii și cavaleria grea - Grenadierii Călare. Aceștia resping cavaleria inamică, mult superioară numeric, cu susținerea artileriei Gărzii și
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
decide să trimită un escadron de Vânători Călare din Gardă, sub comanda colonelului Morland. Morland cade însă în luptă și vânătorii sunt respinși de cavaleria grea rusă. Atunci, Napoleon trimite toate rezervele de cavalerie disponibile, adică escadronul de escortă de Vânători Călare și Mamelucii și cavaleria grea - Grenadierii Călare. Aceștia resping cavaleria inamică, mult superioară numeric, cu susținerea artileriei Gărzii și a diviziei Drouet. Cavaleria franceză înregistrează pierderi minore, spre deosebire de Garda rusă, care este decimată. Prințul Repnin este făcut prizonier. În
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
prizonier. În 1807, la Bătălia de la Eylau, cavaleria Gărzii șarjază împreună cu cuirasierii lui d'Hautpoul în cadrul marelui atac francez de cavalerie, care reușește să oprească înaintarea rușilor. De asemenea, infanteria Gărzii este angajată pentru prima dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau. La Bătălia de la Somosierra, în 1808, „lăncierii polonezi”, împreună cu vânătorii călare pun pe fugă o întreagă armată spaniolă. Ca urmare a acestei fapte de arme, lăncierii polonezi vor fi imediat primiți
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
de cavalerie, care reușește să oprească înaintarea rușilor. De asemenea, infanteria Gărzii este angajată pentru prima dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau. La Bătălia de la Somosierra, în 1808, „lăncierii polonezi”, împreună cu vânătorii călare pun pe fugă o întreagă armată spaniolă. Ca urmare a acestei fapte de arme, lăncierii polonezi vor fi imediat primiți în Gardă. La Aspern-Essling, armata franceză este în inferioritate numerică și trebuie să se retragă rapid la sud de
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Mijlocie acționat de asemenea la Placenoît, înainte de a da un asalt final, respins de britanici. Inițial, în principiu, fiecare unitate din Gardă avea propriul său comandant, un Mareșal. Astfel, în 1804, sunt numiți comandanți: Davout pentru grenadierii pedeștri, Soult pentru vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
în exterior cu șiță (draniță), acoperișul fiind de asemeni din șiță. Sculptura interioară a bisericii (străni, iconostase, scaun arhieresc, tetrapoade și catapeteasmă) a fost realizată în lemn de stejar de o echipă de artiști populari condusă de Ovidiu Țucă din Vânători Neamț, iar pictura catapetesmei aparține profesorului C. Ciubotaru din Târgu Neamț. Grupul statuar format din trei cruci de pe Movilă reprezintă fie cele trei cruci de pe Golgota, fie Sfânta Treime, fie cele trei provincii românești, fie chiar cei trei luceferi ai
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
pléiades", iar aceasta, la rândul ei, este împrumutată din greaca veche: "pleias", "pleiados", „constelație cu șapte stele”, prin intermediul limbii latine: "Pleias" ("Plias"), "Plēiadēs". Se face referire la „cele șapte fiice ale lui Atlas și ale Pleionei, urmărite prin munți de vânătorul Orion și salvate de Jupiter, care le strămută pe bolta cerului, transformate în stele”. Azi se pot număra, în acest roi, circa de stele, dintre care o duzină sunt vizibile cu ochiul liber. Roiul stelar se întinde pe 2°, adică
Pleiadele () [Corola-website/Science/311980_a_313309]
-
aliați să adopte strategia „apărării ofensive”, în așteptarea schimbării condițiilor meteorologice în timpul primăverii. În februarie 1945 a fost declanșată „Operațiunea Encore” în timpul căreia Corpul al 4-lea SUA (din care făceau parte Corpul expediționar brazilian și Divizia a 10-a vânători de munte) a străpuns defensiva germană din Apenini pentru a face joncțiunea cu Corpul al 2-lea SUA din flancul lor drept. Această ofensivă i-a alungat pe germani de pe pozițiile înalte de pe Monte Castello, Monte Belvedere și Castelnuovo, lipsindu
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
pe germani și să facă joncțiunea cu Corpul al 4-lea SUA, care înainta peste munții Apenini în Italia centrală, reușind să prindă în capcană forțele germane care apăra Bologna. Trupele aliate (polonezi, americani și italieni). Divizia a 10-a vânători de munte a ocolit Bologna, a atins râul Po pe 22 aprilie, iar Divizia a 8-a infanterie americană a ajuns la Po pe 23 aprilie. Pe 25 aprilie, Comitetul de Eliberare al Partizanilor Italieni a proclamat insurecția generală și
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
oameni și 163 de tancuri) trebuia să atace spre Ioannina, sprijinită pe flancul drept de o brigadă de aproximativ 5.000 de oameni „Grupul Litoral”, iar pe flancul stâng de divizia de elită a vânătorilor de munte nr. 3 „Julia”. Vânătorii de munte trebuiau să înainteze prin Munții Pindului. Celălalt corp de armată, XXVI „Corizza” din sectorul macedonean, (format din diviziile de infanterie 29 „Piemonte” și 49 „Parma”, la care urma să se adauge și 19 „Venezia”, aflată în deplasare spre
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
din Africa de nord. În ciuda tuturor atacurilor repetate, italienii nu au reușit să străpungă frontul defensiv elen, iar, pe 9 noiembrie, atacurile au fost suspendate. În acel moment, principala amenințare la adresa pozițiilor grecilor o reprezenta înaintarea celor 11.000 de vânători de munte ai diviziei „Julia”, care se îndreptau prin Munții Pindului spre Metsovon în încercarea de a tăia legătura dintre forțele elene din Epir și Macedonia. Divizia „Julia” a obținut o serie de succese la începutul atacului lor. Marele Stat
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Vovousa, pe 4 noiembrie, ceea ce a dus la încercuirea diviziei „Julia”. S-a încercat întărirea forțelor italiene cu divizia 47 „Bari”, destinată inițial invaziei din Corfu, dar sosirea trupelor de sprijin a fost tardivă, nereușind să schimbe situația de pe front. Vânătorii de munte italieni au luptat cu bravură în condiții dificile meteo și sub atacurile neîntrerupte ale grecilor, dar, pe 8 noiembrie, comandantul diviziei a fost forțat să ordone retragerea spre Konitsa. Retragerea italienilor a durat până pe 13 noiembrie, când toată
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
importante obiective turistice, alpine și de schi din zonele Coștila, Omul, Morarul și Bucșoiul. Familia Stănilă, din Râșnov, a creat primele generații de cabanieri. Primul om ce a avut grijă de acest adăpost a fost Ioan Stănilă (fiul unui cunoscut vânător de urși), râșnovean născut la 1846. Fiii lui, trei la număr, vor fi și ei cabanieri la Mălăiești (Alexe, Ion și Gheorghe). Ioan Stănilă purta păr lung și umbla toată vara în opinci. În anii cât a fost cabanier sus
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]
-
Bloodhund-ul. Acest câine și-a făcut pentru prima dată apariția într-o expoziție de câini, Golden Flat-Coat. Ca câine de talie mare, robust, rasa a fost apreciată pentru abilitatea sa de a vâna atât pe teren, cât și în apă. Vânătorii îi admirau calitățile atletice și sârguința, în timp ce membrii familiilor îi apreciau caracterul prietenos și tandru ale acestui câine. La sfârșitul secolului XIX, Golden Retriever-ul era binecunoscut în America de Nord și a fost înregistrat în American Kennel Club în 1925. De-a
Golden Retriever () [Corola-website/Science/312198_a_313527]
-
i se va acorda putin timp pentru mișcare. Sunt relativ activi în interior și se pot mulțumi cu cel puțin o curte de dimensiuni medii. Golden Retreiver-ul este un câine inteligent și foarte ușor de dresat. În afară de faptul că sunt vânători excelenți, această rasă a fost antrenată pentru a acompania persoanele invalide (câini-călăuză pentru orbi). Golden Retriever-ii sunt, de asemenea, utilizați pentru detectarea drogurilor și în acțiunile de căutare și salvare. Golden Retriever-ii care vânează pe uscat și cărora li se
Golden Retriever () [Corola-website/Science/312198_a_313527]
-
Rapoartele ofițerului britanic conțineau două observații importante. Prima era aceea că partizanii luptau cu mult curaj și agresivitate împotriva germanilor, în ciuda pierderilor grele suferite și de aceea aveau nevoie rapid ajutor. A doua observație era aceea că Divizia I de vânători de munte și Divizia a 104-a de infanterie ușoară germane fuseseră transportați pe calea ferată de pe de pe frontul de răsărit, traversând teritoriile controlate de cetnicii lui Mihailović. Britanicii au interceptat transmisiunile criptate germane prin se confirma inacțiunea cetnicilor. Deși
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
angoasa, decât încântarea și extazul mistic. Acesta este tipică pentru animalul care se teme de prădători, ne spune Clark Barett. Sistemul specializat în detecția de agenți este o moștenire a mediului ancestral în care îndepărtații noștri strămoși earu atât "prădători" (vânători) cât și "prăzi". Acest sistem ne permite perceperea unei prezențe a, sau urma trecerii unui, agent pe baza unor simple indicii ca, de ex., amprente la nivelul solului. Acest trecut de prăzi explică de ce avem teamă de întuneric și de ce
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
nici prezent. Atitudinea este comparabilă cu aceea a primatului uman care își antropomorfizează mediul. Trebuie remarcat că acest comportament cultural nu aduce nici un avantaj adaptativ indivizilor care îl practică: nu-i face nici mai bogați în descendență, nici mai buni vânători sau culegători, iar prădătorii și fulgerele nu-i scutesc mai mult sau mai puțin decât pe cei care nu manifestă un astfel de comportament. Și cu toate astea, ei îl manifestă. Asta arată că e van să cautăm un avantaj
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]