10,163 matches
-
tot."11 Pentru Sábato, nu există nimic mai trist că moartea. "Să mori este tare trist, mai ales când nu ești sigur că mai există ceva după aceea. Dacă oameni mari că Platon sau Pitagora cred în posibilitatea unei vieți veșnice, de ce să pretindem să fim mai intuitivi și înțelepți decât ei? Cred că este un act de modestie să admit această posibilitate și cred că este și reconfortant. Pentru că, sigur, viața este făcută fundamental din necazuri, dar are multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creația a fost mereu asimilată durerii. Oamenii credeau altădată că suferință este trimitere divină, durerea și suferința, boala fizică, toate acestea devin semne certe ale faptului că Dumnezeu te veghează și poate îți păstrează un loc în viața cu adevarat veșnică. "Inteligență vieții se desfășoară sub acțiunea stimulanta a suferinței. În timp ce sănătatea omoară spiritul, boala instaurează în noi această separare pe care gnosticii o cred esențială și care ne impune evidență să: esență vieții umane este suferință și ruptură" spune Sylvie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Absolut, cum pretind filosofii, prin cunoașterea rațională a tuturor experiențelor și nu printr-un moment de extaz spontan care să lumineze dintr-o dată tot ce înseamnă Absolut? se întreabă Sábato. Dostoievski spune prin gură lui Kiriloff: "cred în viață veșnică pe lumea asta. Sunt clipe când timpul stă pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm Absolutul în afara timpului și nu tocmai în acele clipe trecătoare, dar intense, în care, ascultând câteva note muzicale sau auzind vocea unui seamăn
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
intelectuală, al unui aventurier imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să vorbească "cu atâta subtilitate despre Veșnică Reîntoarcere și despre Tangou"102, Cioran îl considera "condamnat", din cauza că "neșansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra să"103. Disprețul pentru scris că "obligație profesională" și pentru publicitate îl apropie din nou pe Cioran de Sábato. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creșterea ratei maternității adolescentine, a celei a avorturilor și bolilor transmise sexual, cât și a implicațiilor psihosociale pe care toate acestea le au, este cert că educatorul contemporan, chiar în postura lui cea mai neutră, profu’ de mate, - Paganel cel veșnic absorbit de teoreme - ca și instituția școlară de altfel, nu pot să se mai situeze pe poziții de indiferență. În mod evident, o astfel de problemă nu este prioritatea numărul unu a unei instituții academice, dar ascunderea ”jarului” în dulap
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
în primul rând, trăitorul acestei virtuți, dacă ascultătorii săi n-ar fi văzut la el o corespondență între cuvântul și fapta sa?”<footnote Pr.Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, 1956, p. 163. footnote>. Sfântul Părinte, chiar dacă a propovăduit păstoriților săi viața veșnică, nu a rămas impasibil față de viața pământească a acestora. Așezămintele sale de asistență socială au rămas ca model și pentru epocile următoare când asistența socială a luat diferite forme instituționale. „Nimeni, poate, din primele timpuri ale creștinismului - scrie un biograf
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
înrobitoare, lăcomia fără de margini și egoismul, acest sâmbure al răului în om sunt adevărate poveri greu de purtat pe umeri de către cel nemilostiv, care nu-și adună prin virtuți lumină spirituală în suflet, închizându-și astfel ușa fericirii și comuniunii veșnice. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, Sfântul Vasile trage învățături folositoare amintind de un obicei al corăbierilor: „Corăbierii, chiar dacă ar duce în corabia lor mărfuri de mare trebuință, dar dacă furtuna mării s-ar ridica clocotind în jurul lor și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
cele mai mari religii ale lumii, milostenia, ca virtute, ocupă un loc important, cu atât mai mult în creștinism, care este religia dragostei. Cei milostivi sunt fericiți de Însuși Mântuitorul în Predica de pe munte (Mt., 5,7). Milostenia garantează recompensă veșnică, în ceruri, așa cum ne învață Scriptura (Prov., 19, 17; Mt. 6, 1921; Mt., 10, 42; Luca, 6, 38; Luca 12, 31-34; I Tim., 6, 18-19). Înclinația spre milostenie e ontologică în noi, fiind sădită de Dumnezeu, potrivit cu natura noastră<footnote
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
îl are cel darnic; cel care a hrănit pe cei flămânzi este în fruntea celor cinstiți de Dumnezeu; cel care a dat pâine este chemat înaintea tuturor; cel bun și larg la inimă este trimis înaintea celorlalți drepți în viața veșnică (Matei, 25, 34-36), pe când cel care n-a împărțit nimănui din avuția sa și cel zgârcit este dat focului înaintea tuturor păcătoșilor (Matei, 25, 41-43)”<footnote Idem, Omilii și cuvântări, omil. a VIII-a, VII, p. 431. footnote>. Sfântul Vasile
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
mult decât au oferit. Așadar, îi sfătuiește să ofere cât mai mult, pentru ca de mai mare bucurie să se facă părtași, fiindcă cine dă, lui își dă, iar bogățiile oferite acum, oricât de mari ar fi ele, pălesc în fața bunătăților veșnice pe care le vor primi cei milostivi de la Hristos: „Dă puțin, ca să capeți mult!”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a VIII-a, VII, p. 431. footnote> Sfântul Vasile consideră că este imperios necesar să nu se
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
este imperios necesar să nu se uite mai ales de bucuria ce o vor trăi cei milostivi la judecata din urmă: „Dumnezeu te va primi, îngerii te vor aplauda, toți oamenii, câți sunt de la începutul lumii, te vor ferici; slava veșnică, cununa dreptății, împărăția cerurilor vor fi răsplătite bunei administrări a acestor bogății stricăcioase”<footnote Ibidem, omil. a VI-a, III, p. 402. footnote>. Iubirea milostivă, a unuia către altul, îi apropie pe creștini de Dumnezeu și îi face asemenea cu
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
o dovadă a umanității proprii. Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până acum, citând scrierile Sfântului Vasile, se poate ușor conchide că milostenia are o importanță deosebită în viața oricărui creștin și ea este indispensabilă mântuirii. Milostenia făcută din
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
comuniunea lui Dumnezeu și a sfinților Săi în viața viitoare, miluind acum, vor fi miluiți atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei groaznici
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
în opera lui Bălașa, personajele sale se integrează, după existența dată, fie mediului terestru, fie celui acvatic sau celest. De altfel, o trăsătură esențială a poeticii suprarealiste este această libertate de exprimare, de aici și denumirea de ,,pictori ai mișcării veșnice". Blecher surprinde în acest prim tablou ,,senzația umană" care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi suprarealiste. Visul lui Blecher este ,,dureros sau sfâșietor"367, o prelungire a existenței sale cotidiene mult încercate. Metoda paranoico-critică, practicată de Dali
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan). Vechiul Testament relatează istoria poporului ales simbolic de Dumnezeul unic (realmente ales, deoarece acesta a fost primul care a conceput viziunea monoteistă). Textul prezintă istoria reală presărată cu simbolisme: alianța cu Cel Veșnic (viziunea adevărului etern) și neîncetatele decăderi. Noul Testament demonstrează că în acest cadru al decadenței popoarelor și al culturii acestora, individul poate "renaște" la sensul vieții. Apariția monoteismului este determinată de un fapt accidental și exterior: progresul civilizațiilor. Semințiile agrare ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atunci intențiile lui Dumnezeu față de oameni sînt și ele simboluri grația este simbol, iar mesajul de bucurie va avea de asemenea o semnificație simbolică. Ca să-i găsim sensul ascuns, ar fi suficient să introducem în locul morții trupești și a supraviețuirii veșnice a indivizilor, simbolul "morții" elanului animant din timpul vieții și renașterea la adevărul etic eterin în timpul vieții. Se pare într-adevăr că aceasta este singura soluție rațională, căci dacă moartea a apărut după cum se spune din cauza păcatului adamic și dacă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exemplul învățătorului lor: PURIFICAREA EULUI APARENT ÎN VEDEREA REALIZĂRII EULUI ESENȚIAL. Acest sacrificiu de sine activ constituie singura condiție care poate deschide calea spre "împărăția Cerurilor", loc imaginar unde orice spaimă este învinsă, unde nu domnește decît bucuria nepieritoare numită simbolic "veșnică". Încoronare a vieții mitice, mitul creștin este bizat pe simbolul încarnării spiritului. Iisus, om unic, ilustrează prin viața sa reală adevărul simbolic al mitului. Eroul își sacrifică real și total eul aparent eului esențial, prin care se unește cu esența
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
morale fundamentale ale învățăturii mitice, înțelegerea greșită a mesajului constituia justificarea supremă: tortura și condamnarea la moarte erau pretexte pentru salvgardarea "sufletului nemuritor" al celui supus supliciilor. Consecința tardivă a intoleranței dogmatice și a promisiunilor ei relative la o viață veșnică, care a ajuns în cele din urmă să fie cumpărată (indulgențele), a constituit un nou motiv de proteste în sînul bisericii: protestantismul luteran ducînd curînd la crearea a numeroase biserici noi, independente una de alta și toate independente de biserica
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
considerat drept promisiunea unei învieri individuale după moarte, unde nedreptatea care domnește pe pămînt ("valea plîngerii") va fi înlocuită de o justiție transcendentă total diferită de cea umană, căci atît răsplata cît și pedeapsa sînt exaltate exagerat într-o viață veșnică în Cer sau în focul Infernului. Dispariția credințelor dogmatice se manifestă în prezent prin existența a nenumărate secte sau grupuri puțin numeroase, fiecare înarmat cu propria sa teologie. Nu numărul credincioșilor dintr-o sectă sau alta este cel care decide
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
textelor, aceasta este "ultima zi" (a lumii pervertite): ziua în care "Cristos", adevărul, va apărea de după norii (întunecării), ziua în care "Cerul" (bucuria) va coborî pe pămînt și în care "cei morți sufletește" se vor trezi la viață în adevărul veșnic. Mitul celei de a Doua Veniri (al Parusiei) vestește ziua îndepărtată în care omenirea va învia din banalizarea reprezentată de convenționalizarea spiritului. Iată ce spune apostolul Pavel în prima lui Epistolă către Corinteni, XV, versetele 54, 55: " Cînd trupul acesta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au exercitat-o ele încă din copilăria omenirii asupra combativității elanului. Era mitică se caracterizează prin două forme principale ale credinței în nemurire. Mitul creștin imaginează nemurirea ca fiind unirea definitivă a lui Dumnezeu cu Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit, ceea ce redă imaginii metafizice semnificația ei veritabilă: mister insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el nu poate decît să plăsmuiască imagini antropomorfe asupra acesteia. Nici supraconștiința etică -oricît de clarvăzătoare ar fi preștiința ei simbolică în privința conflictelor vieții psihice nu poate propune drept realitate imaginea metafizică a unei recompense eterne și a unei pedepse veșnice, căci ea nu știe nimic despre ceea ce este după viață. De altfel, supraconștiința nu prezintă drept realitate nici simbolul metafizic al "Dumnezeului-Creator". Aceste imagini au totuși o semnificație perfect determinabilă. Ele se bazează pe evidența că misterul existenței nu începe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
falsă a acestor epistole. Aunci cînd confruntăm interpretarea teologică cu textele epistolelor, se pune problema demonstrării faptului că greșeala constă în a ne gîndi la moartea trupului ori de cîte ori se vorbește despre moartea elanului animant și la "viața veșnică de după moarte" atunci cînd se vorbește despre învierea etică, despre redresarea elanului în timpul vieții. După părerea apostolului, omul moare în timpul vieții prin păcat (păcătuind). El învie în timpul vieții nemaipăcătuind: murind pentru păcate sau în păcat. Conform mitului Genezei, păcatul pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu vorbesc numai despre NEMURIREA Esenței-Suflet, ci și despre MOARTEA SUFLETULUI, ceea ce i-ar fi permis să evite înțelegerea greșită a textelor, începînd cu mitul adamic al decăderii sufletului și pînă la mitul mîntuirii, considerat fals drept promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3. Libertatea 1) LIBERTATE ȘI DETERMINARE MOTIVANTĂ Problema libertății leagă simbolurile metafizice (Dumnezeu-Suflet) de realitatea morală, de efortul de eliberare. Ceea ce poartă pe plan mitic numele de "încarnare", "înviere" și, așa cum vom vedea, "izbăvire", poartă pe plan
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dumnezeului-Judecător". 1.Simbolul"Dumnezeului-Judecător" 1) SIMBOLUL "JUSTIȚIEI TRANSCENDENTE" ȘI REALITATEA JUSTIȚIEI IMANENTE Justiția imanentă reprezintă adevărul etern al miturilor. Semnificația cea mai profundă a mitologiilor tuturor popoarelor și a întregii simbolistici metafizice și etice este faptul că judecata numită simbolic "veșnică" este imanentă vieții psihice deliberante și țelului ei, eliberarea. Răsplata și pedeapsa sînt asumate pe parcursul vieții temporale, deși această justiție temporală nu poate fi sesizată DECÎT LA NIVELUL DELIBERĂRII INTIME, adică prin autoanaliză și autocontrol introspectiv, perfect apte să sondeze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]