7,560 matches
-
Director: Alexis Nour. În articolul-program, intitulat Din partea noastră către cetitori, se menționează că V.B. apare „cu scop de luminare a norodului [...], ca prin știință și credință să ajungem la o viață bună și cinstită”. Colaborează Alexie Mateevici cu poezia În zarea anilor... și cu articolele Tovărășiile de cultură pe la sate și Unirea culturală. Se republică versuri de George Coșbuc, Th. D. Speranția, proză de Sofia Nădejde, texte folclorice și traduceri din Peto´´fi (Pe Dunăre) și A. S. Pușkin (Șalul negru). V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290518_a_291847]
-
voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Craiova, 2002. Repere bibliografice: Ovidiu Ghidirmic, Corespondență „Ramuri”, R, 1968, 9; Ovidiu Ghidirmic, Cenaclul literar din Calafat, R, 1969, 5; Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1981, 40; Voicu Bugariu, Două cărți de la Scrisul Românesc, LCF, 1982, 10; Dan Lupescu, Limpezind zarea unei fântâni, R, 1982, 3; Firan, Profiluri, 390; Ion Bogdan Lefter, Vitrina, RL, 1987, 10; Horia Gârbea, Cărțile săptămânii, LCF, 1990, 23; Alex. Ștefănescu, Cartea de poezie, RL, 1990, 26; Bucur Demetrian, Personalitatea discursului poetic, R, 1994, 6-8; Dan Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
se află în întregul său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze ce îmbracă totodată într-o purpură a zărilor întregul parcurs liric barbian. Poeziile din Joc secund sînt maximum de gînd în minimum de cuprindere. Direcții de cercetare în matematicile contemporane ("Tribuna", 17 mai 1958) îi oferă, nu pentru prima oară, posibilitatea de a situa literatura și matematica într-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
română descrește continuu ca număr și degenerează constituția fizică" (Laudele pe care foile guvernamentale..., "Timpul", 5 februarie 1881). Astăzi rasa română continuă să descrească, tot din motive economice, dar nu neapărat prin extincție, ci mai ales prin plecare către alte zări binecuvîntate cu administratori și guvernanți mai iubitori de Țară și cu pricepere în sporirea economică, singura garantă a bunăstării. Se nasc grele și de necalificat întrebări: "La ce folos sunt atunci toate îmbunătățirile și tot progresul dacă ele se soldează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a calităților și aspirațiunilor unui popor; Eminescu este vioara străbună pe care au cîntat cronicarii veacurilor stinse și lăutarii de mai tîrziu; Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sugerează o sexualitate incipientă. Curajul se oprește, e drept, la treapta promisiunii". Nici Conachi nu duce lipsă de versuri memorabile, precum: farmecă cu liubov sau altul care include cunoscuta sintagmă eminesciană dulce minune, " Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei". Pe lîngă lirismul corpului, s-ar părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cum este influențată dinamica PIB de dinamica imobilizărilor corporale și de cea a eficienței utilizării lor, ca factori de influență calitativi și cantitativi. Înzestrarea muncii cu imobilizări corporale (f) Aceasta se calculează ca raport între valoarea medie anuală a imobili zărilor corporale ( F ) și populația ocupată (Po). Calculul dinamicii acestui indicator pune în evidență corelația dintre acesta, productivitatea muncii și eficiența utilizării imobilizărilor corporale. Pentru a asigura o creștere a eficienței cu care sunt utilizate imobilizările corporale, dinamica trebuie să devanseze
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
sursa tuturor relelor și neîmplinirilor noastre, ci "clonele lui Mitică", ectoplasmele lipsite de coloană vertebrală și onoare, cinici și corupți, bipezi fără scrupule și caracter. Asemeni rozătoarelor mutante născute în preajma unui reactor atomic, ele s-au răspândit rapid în patru zări, ducând morbul pierzaniei peste tot. Nu, acești "mitici" nu au în mod necesar, toți, buletin de capitală, dar se adapă trainic de la iradianta nelegiure dâmbovițeană, nelăsându-i pe cei neasemeni lor să viețuiască decent, sporind, malefic, tumoral, răul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tot restul dimineții. La sfârșit, cu mânerul penelului Între dinți, s-a tras Înapoi, ca să vadă efectul. Cerul și marea se Îmbinau acum armonios În pictura care acoperea peretele interior al turnului; și, chiar dacă Îi mai rămâneau multe de făcut, zarea anunța o linie dulce, ușor Încețoșată, care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acoperise un pic peste jumătatea tabloului schițat În cărbune pe peretele alb), dar pictorul de război era mulțumit. În ceea ce privea munca din acea dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cetatea de umbre, În contralumină peste focul aidoma unui vulcan, reflezele metalice ale armelor moderne, gloata oțelită ce trecea prin breșa unui zid, chipurile de femei și copii, spânzurații care atârnau din copaci ca ciorchinii, navele ce se Îndepărtau În zarea cenușie. - Astea-s amintirile mele. - Vorbeam de poze. Dumneata ești fotograf. - Am fost. - Ai fost, așa-i. Și fotografii au obiceiul să agațe poze pe pereți. Poze făcute de ei. Mai ales când au luat premii Însemnate. Doar nu ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Pictorul de război a dat pe gât paharul (prea mult coniac și prea multe vorbe În acea seară) și a aruncat o ultimă privire farului care clipea În depărtare. Fasciculul de lumină se rotea orizontal, ca brazda unui trasor În zare. Adesea, privind acea lumină, Faulques Își aducea aminte de una dintre vechile lui fotografii: o vedere panoramică, nocturnă, urbană, a Beirutului În timpul bătăliei hotelurilor, la Începutul războiului civil. În alb și negru, siluetele Întunecate ale clădirilor care se profilau peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cavalerul doborât de lance și Îi arătase celelalte lănci rupte, care, În țărână, lângă trupurile celor doi cai căzuți, se Încrucișau, simulând o rețea, un pavaj pictural În perspectivă, cu care se potrivea, proiectându-se spre fundal și spre zarea plină de copaci, masa bărbaților ce se Înfruntau În scena principală. Olvido avea ochii exersați Încă de mică, instinctul citirii unui tablou așa cum se citește o hartă, o carte ori gândul cuiva. Pare una dintre fotografiile tale spusese imediat. O
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
baie de foc, spusese când el o Îmbrățișase pe la spate, iscodind-o ce făcea acolo la trei dimineata, și-și lăsase Într-o parte capul, ca să și-l sprijine pe umărul lui, neluându-și privirile de la Dubrovnikul care ardea În zare. Unii se Îmbăiază În soare ori lună, ca În cântecul italienesc cu fata de pe acoperiș. Eu mă Îmbăiez În incendii de noapte. Și, când el Îi mângâiase pielea ca de găină, muiată În lumina stacojie care n-o Încălzea fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se de trunchiul unui pin. S-a uitat la luminile farului, la covorul luminos al cartierelor care suiau tot mai sus pe versantul muntelui, dincolo de Puerto Umbría, și la bolta neagră, spuzită cu stele, a cerului care se Întindea până În zare. - Chiar sunt și eu În tablou? a Întrebat pe neașteptate croatul. Interesul lui părea real. Sincer. Faulques a zâmbit În sinea lui. - Ți-am mai spus. Dumneata, eu... Toți suntem acolo. Celălalt n-a vorbit imediat. - Simetrii, nu? - Exact. - Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel mai difuz și depărtat. Ca În tablourile vechi. Era o zi frumoasă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (2000). A editat (singur sau în colaborare) scrieri de Honoré de Balzac, Émile Zola, Anita Loos ș.a. SCRIERI: Steaua lui Horn, București, 1966; Vis cosmic, București, 1968; Eroi de epopee, București, 1977; Zări străbune, București, 1978; Secundele clepsidrei, cu ilustrații de Vasile Socoliuc, București, 1979; Cântece pentru tata, București, 1980; Metopele neamului, postfață Radu Vulpe, București, 1980; Scrisori din infinit, cu ilustrații de Done Stan, București, 1981; La poarta necunoscutului, București, 1983; Moștenire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
spor de gravitate și de fior elegiac. În pofida unor clișee la modă în poezia tributară patriotismului de paradă („plai mioritic”, „sfântă Țară”), tema întoarcerii la matcă e în esență autentică și fiindcă primește influxul de adâncime al reintegrării cosmice: „Privirea zării / e lanț la picioarele mele / din graiul izvoarelor / mi-am făcut inele”. În contrapunct cu această comuniune apare, începând cu Dor albastru (1991), meditația fulgurantă a solitarului pentru care tăcerile par a fi mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
bine organizate. Aceste comunități nu au dispărut din istorie odată cu terminarea monumentelor iar despre constructori sau poporul respectiv nu se știe nimic. Deocamdată! Ce catastrofe au năvălit peste comunitățile carpatice de au determinat spargerea lor și răzlețirea în cele patru zări? Pentru lămurirea acestei întrebări trebuie să căutăm în umbrele timpului calea care să ne ducă spre lumină, altfel vom trăi în continuare în sminteala făcătorilor de adevăruri sacrosante. Un alt argument care contrazice latinitatea noastră este existența unui fond lingvistic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în vremurile lor dar și aceea era foarte alterată. În limba lidiană orfus are sensul de șarpe, simbol specific religiei născută în Carpați în mileniul V î.e.n. ce semnifica înțelepciunea și care alături de cruce s-a răspîndită în cele patru zări În poemul Argonautice, latinul Valerius Flaccus ne lasă mărturii despre expediția argonauților în ținutul hiperboreenilor/geților și nivelul de civilizație găsit la curtea regelui Aetes iar pe porțile templului era consemnată o istorioară despre luptele acestui neam cu egiptenii dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și jafului atît de drag aheilor și mai tîrziu urmașilor acestora - Troia este cucerită, prădată și incendiată de către cotropitori. În cîntul Xlll, Zeus, săturîndu-se de atîta sînge și măcel, își înalță ochii către alte orizonturi mai liniștite unde vede în zare: ,,După ce duce pe Hector și oastea-i așa spre corăbii, Zeus îi lasă pe ei să-și poarte necazul și greul Luptei apoi, iar el cată cu ochii luminoși mai departe Țări și noroade să vază, pe tracii care înstrună
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
aveau voie să stea pe scaun cînd erau în relații cu muritorii. Cred că tava prezintă mitul zidirii neamului omenesc care s-a zămislit în Carpați, după cum spun atîtea izvoare grecești și latine, de unde s-a răs-pîndit în cele patru zări. În vechea mitologie arimină, pămîntul era înconjurat nu-mai de ape fiind văzut ca o turtă cu marginile mai ridicate să nu năvălească valurile mării veșnice peste oameni. În mijlocul pămîntului - a ,,turtei” getice - era axul lu-mii, Pomul Vieții, Mărul Roșu sau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi, autorul se mărturisește - în alți termeni lirici - obosit de a fi „înflorit numai cu focuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
siste mul pluralitar, parti dele vor avea tendința de maximizare a numărului de voturi și de a menține un sistem bipartid. În schimb, în cazul repre zentării pro porționale sau al sistemului majoritar în două tururi nu este necesară maximi zarea numărului de voturi, și nici existența unui sistem bipartid. Ignoranță rațională și asimetrie informațională În discutarea scopurilor participării partidelor la competiția politică voi utiliza următoarea presupoziție: scopul unui partid este de a putea exercita influență asupra procesului decizional fie pentru
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]