75,302 matches
-
versiuni ale acestui cântec. Cântecul a fost cântat și de Los Calchakis, Compay Segundo, Soledad Bravo, Óscar Chávez, Nathalie Cardone, Robert Wyatt, Inés Rivero, Silvio Rodríguez, Ángel Parra, Celso Piña, Walter Cesar, Xesco Boix, Wayna taki, Veronica Rapella (a cărei interpretare este cunoscută pentru o greșeală des întâlnită a lui Joan Baez) , Rolando Alarcón, Los Olimareños, Julio Cesar Barbosa, Los Machucambos, Ciganos D'Ouro, Maria Farantouri, Jan Garbarek, Wolf Biermann, Boikot, The Buena Vista Social Club, George Dalaras, Giovanni Mirabassi și
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
construirea ideologiei sexuale (preoți, jurnaliști, publicitari, politicieni, creatori de modă, actori și actrițe) reglementează în diverse moduri relațiile de gen. Teologia justifică puterea patriarhală prin sacralizarea maternității și diabolizarea contracepției. Preoții ca și psihoterapeuții gestionează conflictele domestice prin confesiune și interpretarea experiențelor de familie.Actorii construiesc și ei fantasme de gen (Raquel Welch, Marilyn Monroe, Sharon Stone, Madonna), iar scriitorii și cercetătorii furnizează formulări generalizatoare care contribuie la conștientizarea unor chestiuni intuite, nu și afirmate (“Nu te naști femeie, ci devii
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
își desăvârșească înregistrările sale comerciale pe banda magnetică. Alături de Frank Sinatra, Crosby a fost unul din principalii investitori al complexului de înregistrări din Los Angeles, United Western Recorders. Crosby a câștigat un Premiu Oscar pentru cel mai bun actor pentru interpretarea personajului Father Chuck O'Malley din filmul "Going My Way" (1944) și a fost nominalizat încă o dată pentru acest rol în filmul "The Bells of St. Mary's" în anul următor, devenind primul din cei patru actori care să fie
Bing Crosby () [Corola-website/Science/324530_a_325859]
-
din filmul "Going My Way" (1944) și a fost nominalizat încă o dată pentru acest rol în filmul "The Bells of St. Mary's" în anul următor, devenind primul din cei patru actori care să fie nominalizați de două ori pentru interpretarea aceluiași personaj. În 1963, Crosby a primit primul premiu Grammy Global Achievement Award. Crosby este una din cele 22 de persoane care să aibă 3 stele pe Hollywood Walk of Fame.
Bing Crosby () [Corola-website/Science/324530_a_325859]
-
a fost precedată de "Câinele din Baskerville" în 2000, și apoi au urmat "The Royal Scandal" (inspirată din povestirile "Scandal în Boemia" și "Planurile Bruce-Partington") tot în 2001, și "The Case of the Whitechapel Vampire" (o poveste originală) în 2002. Interpretarea lui Holmes de către Frewer a fost mult criticată. Spre deosebire de romanul folosit ca sursă de inspirație, filmul îl prezintă pe Holmes întâlnindu-se cu profesorul Morgan, un chimist de la Scotland Yard, care identifică otrava care l-a ucis pe Bartholomew Sholto
Semnul celor patru (film din 2001) () [Corola-website/Science/324561_a_325890]
-
, (n. 17 decembrie 1870, București - d. 26 februarie 1927, București) a fost un violonist român de etnie roma , unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc, transformând tehnica lăutarilor români după stilul său propriu de interpretare (secunda mărită lăutărească și tendința spre un stil de virtuozitate). El a reușit, prin maniera sa de interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu. S-a
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
un violonist român de etnie roma , unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc, transformând tehnica lăutarilor români după stilul său propriu de interpretare (secunda mărită lăutărească și tendința spre un stil de virtuozitate). El a reușit, prin maniera sa de interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu. S-a născut în 1870 în Bucuresti, în str. Speranței nr. 9, fiind fiul naistului Radu Ciolac și fratele violoniștilor
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
ființe doar pentru ca alți experți să le examineze și să le descrie după ce "Beagle" se va fi întors în Anglia. Peste jumătate din aceste note de zoologie organizate cu grijă se ocupau de nevertebrate marine, și printre ele se găsesc interpretări cu raționament riguros ale anatomiei lor interne complexe, efectuate în timpul disecției submicroscop a specimenelor sau a experimentelor privind răspunsul lor la stimulare. Printre observațiile sale efectuate pe uscat s-au numărat comentarii intens analitice privind motivele posibile ale comportamentelor observate
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
mai departe posibil pe râul Santa Cruz, toți cei implicați vâslind pe rând bărcile înspre amonte. Râul trecea printr-o serie abrupturi, apoi prin platouri care formau câmpii largi acoperite cu scoici și prundiș, iar Darwin a discutat cu FitzRoy interpretarea că aceste terase fuseseră țărmuri care s-au ridicat treptat în conformitate cu teoriile lui Lyell. Câteva exemplare de nandu pitic s-au zărit la distanță, dar nu au putut fi prinse. Expediția s-a apropiat de Anzi, dar a trebuit să
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Dogberry), "The Dutch Courtesan", "The Crucible", "Mother Courage" și "Juno and the Paycock". Jucându-l pe Iago (alături de Laurence Olivier în rolul Othello) în piesa "Othello" pusă în scenă de John Dexter în 1965 și în adaptarea sa pentru film, interpretarea lui Finlay i-a lăsat indiferenți pe criticii de teatru, dar actorul a primit mai târziu o înaltă apreciere pentru rolul din film și a fost nominalizat la Premiul Oscar. Criticul John Simon a scris că rolul din film i-
Frank Finlay () [Corola-website/Science/324607_a_325936]
-
teatru, dar actorul a primit mai târziu o înaltă apreciere pentru rolul din film și a fost nominalizat la Premiul Oscar. Criticul John Simon a scris că rolul din film i-a permis lui Finlay șansa de a oferi o interpretare mai subtilă și mai eficace decât a făcut-o pe scenă. Finlay a jucat și pe Broadway în "Epitaph for George Dillon" (1958-59), precum și în producțiile pentru National Theatre și Broadway ale "Filumenei" (alături de soția lui Olivier, Joan Plowright) în
Frank Finlay () [Corola-website/Science/324607_a_325936]
-
(n. Andrew James Clutterbuck; 14 septembrie 1973) este un actor englez, cunoscut pentru interpretarea unor roluri în serialele de televiziune "This Life", "Teachers" și "Afterlife" sau în filmele "Pur și simplu dragoste" și "L'Arnacoeur". În prezent interpretează un rol principal în serialul TV produs de canalul AMC, "The Walking Dead". Lincoln s-a
Andrew Lincoln () [Corola-website/Science/324639_a_325968]
-
Century Fox. Romancierul și eseistul Louis Bayard, scriind pentru Salon.com, a descris această adaptare ca fiind "versiunea definitivă a îndrăgitei opere literare clasice", lăudându-i fidelitatea sa față de povestirea originala a lui Dickens, distribuția sa prestigioasă și în special interpretarea lui Scrooge de către Scott.
Colind de Crăciun (film din 1984) () [Corola-website/Science/324651_a_325980]
-
1988. În acest episod joacă obișnuiții actori Rowan Atkinson ca Sir Edmund Blackadder, Tony Robinson ca Baldrick și Stephen Fry ca Regele Carol I. Warren Clarke este un invitat de onoare în rolul lui Oliver Cromwell. Fry și-a inspirat interpretarea sa a regelui Charles din actualul Charles, Prinț de Wales. El este situat, din punct de vedere cronologic, între a doua și a treia serie a serialului, deși a fost produs după ce a fost difuzată seria a treia. Bucătăria este
Blackadder: The Cavalier Years () [Corola-website/Science/324665_a_325994]
-
importantă, cum ar fi numele unor personaje. The Crown Diamond: An Evening With Mr Sherlock Holmes (1921) "The Crown Diamond" este o versiune alternativă a povestirii " Cazul diamantului Mazarin", deși a precedat-o pentru un anumit timp. Cândva, în cursul interpretării pe scenă a piesei, a fost scrisă o povestire care a adaptat piesă, acesta fiind motivul pentru care povestirea este narata la persoana a III-a și nu la persoana I că în povestirile narate în mod tradițional de Watson
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
selecție): Au scris despre lucrările lui diverși cercetători, critici și istorici literari români și străini: G.Vattimo (L'art contemporain. Mort de l'art?, în Actes du VII-e Congrés International d'Éstétique, Ed. Acad., București, 1976, p. 270.), Al.Piru (Interpretări eminesciene, vol., Critici și metode, Ed. Cartea românească, București, 1989, pp. 69-72.), Mihai Cimpoi (Providențialismul crengian, Prefață la Ion Creangă sau orânduiala lumii, Iași, Princeps Edit, 2011), Dumitru Micu (Eseul. Personalitatea unui gen, Iași, Ed. Junimea, 1979, 310 p., în
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
ce fac anchete, dar care nu sunt de interes public. Trebuie făcută distincția dintre fapte jenante (dar adevărate) și calomnie (fapte grave neadevărate), între dezvăluirea fapte jenante și compromitere sau șantaj. Prezentarea persoanei într-o lumină falsă - se referă la interpretarea tendențioasă, vădit interesată, a unor fapte reale, asociere brutală de fapte, unidirecțională, interpretare reducționistă a acestora cu scopul de a produce daune onoarei sau demnității unei persoane. Instrumentalizarea poate ascunde intenția de șantaj, dezinformare sau manipulare, propagandă sau răzbunare. Excepție
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
dintre fapte jenante (dar adevărate) și calomnie (fapte grave neadevărate), între dezvăluirea fapte jenante și compromitere sau șantaj. Prezentarea persoanei într-o lumină falsă - se referă la interpretarea tendențioasă, vădit interesată, a unor fapte reale, asociere brutală de fapte, unidirecțională, interpretare reducționistă a acestora cu scopul de a produce daune onoarei sau demnității unei persoane. Instrumentalizarea poate ascunde intenția de șantaj, dezinformare sau manipulare, propagandă sau răzbunare. Excepție fac situațiile de documentare superficială sau neprofesională și alegerea unei perspective greșite din partea
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
ceea ce este trezește interesul, în sensul de curiozitate, pentru public și este diferit și de publicul țintă. Interesul public este ceea ce percepe în mod liber și consimțit în redacția unui canal media ca fiind agenda unui moment și grila de interpretare a realității. Interesul public s-ar regăsi prin câteva principii de bază, cum ar fi transparența vieții publice, protecția valorilor democratice, dreptul la informare. Media are datoria de face publice toate informații de interes public, dar informația nu poate fi
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
ultimul poem însăși Rabanus îngenunchind în fața acesteia). [3] Printre altele se poate menționa "De Universo Libri XXII, sive etymologiarum opus.", un fel de dicționar sau enciclopedie, bazată foarte mult de la "Etimologiile" lui Isidor din Sevilia, conceput că un ajutor spre interpretarea tipologica, istorică și mistica a Scripturii, "De sacris ordinibus", "De Disciplină ecclesiastica" și "Martyrologium". Toate acestea sunt caracterizate printr-o înaltă erudiție (știa chiar și ceva greacă și ebraica ) și includ " Veni Creator Spirituș, un imn la Duhul Sfânt, cântat
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
a divergențelor este că Matei a redat genealogia juridică a lui Isus prin Iosif, conform obiceiurilor evreiești, în timp ce Apostolul Luca, scriind pentru neamuri, redă genealogia biologică reală a lui Isus prin Maria. Eusebiu din Cezareea, pe de altă parte, afirma interpretarea lui Africanus, și anume că genealogia din Luca este a lui Iosif (nu a Mariei), care era fiul natural al lui Iacob, deși din punct de vedere legal era al lui Eli, care era fratele după mamă al lui Iacob
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
al lui Iosif, al lui Eli". Calificarea a fost în mod tradițional înțeleasă drept recunoaștere a nașterii dintr-o virgină dar unii văd o exprimare pusă între paranteze: "fiu (după cum se credea, al lui Iosif) al lui Eli" În această interpretare Isus este numit fiul lui Eli, deoarece Eli era bunicul său matern, cel mai apropiat strămoș pe linie masculină. O variantă a acestei idei este a explica "Iosif fiul lui Eli" drept ginere al lui Eli, poate chiar un moștenitor
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
-o "găselniță pioasă"; iar Joachim Gnilka a numit-o "disperarea celor cuprinși de rușine". Un punct de vedere minoritar susține că în timp ce Luca redă genealogia lui Iosif, Matei redă genealogia Mariei. Unii teologi antici par să ofere o astfel de interpretare. Deși așa cum arată textul grecesc reiese falsitatea acestei interpretări, s-a susținut că în textul originar al Evangheliei după Matei exista un Iosif care ar fi fost tatăl Mariei și alt Iosif care era soțul ei. Aceasta explică bine nu
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
disperarea celor cuprinși de rușine". Un punct de vedere minoritar susține că în timp ce Luca redă genealogia lui Iosif, Matei redă genealogia Mariei. Unii teologi antici par să ofere o astfel de interpretare. Deși așa cum arată textul grecesc reiese falsitatea acestei interpretări, s-a susținut că în textul originar al Evangheliei după Matei exista un Iosif care ar fi fost tatăl Mariei și alt Iosif care era soțul ei. Aceasta explică bine nu doar de ce genealogia lui Matei diferă de cea a
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
distincte, probabilitatea ca o persoană care ar alege să creadă în oricare din ele să o fi ales pe cea corectă ar fi mai puțin de jumătate (50% sau ). Întrucât există sute de religii, unele având mii de secte, cu interpretări contradictorii, probabilitatea ca religia unei anumite persoane să fie adevărată (în timp ce toate celelalte sunt false) este foarte mica. Argumentul apare, printre altele, în Dicționarul Filozofic al lui Voltaire. Se regăsește și în afirmația lui Denis Diderot, conform căreia indiferent ce
Argumentul revelațiilor inconsistente () [Corola-website/Science/326021_a_327350]