75,079 matches
-
doctoratul în Drept la Cluj. În acest timp s-a implicat în mișcarea pentru drepturile sociale, politice și culturale ale românilor transilvăneni. A fost bursier al Fundației Gojdu. În Primul Război Mondial a fost înrolat în Armata Austro-Ungară și trimis lupte pe Frontul de Răsărit, cu gradul de locotenent. În decembrie 1916 a căzut prizonier. Ajuns în lagărul de la Darnița, a participat la constituirea Corpului de Voluntari, devenind unul dintre fruntașii acestuia și promovând apoi în Armata României până la gradul de
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava era ghintuită, fiind construită din oțel forjat. Proiectilele erau explozive sau încărcate cu șrapnele. Pentru atenuarea reculului era folosit un sistem cu „sapă elastică”. Obuzierul era montat pe un afet mobil cu două roți cu spițe din lemn, pentru
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
a fost numită ministru al Sănătății în guvernul Jacques Chirac, post pe care îl păstreză sub guvernele Raymond Barre. Ea a fost însărcinată să prezinte în Parlament proiectul de lege asupra întreruperii voluntare a sarcinii (IVG), care depenalizează avortul. Această luptă i-a adus atacuri și amenințări din partea extremei drepte și a unei părți din dreapta parlamentară, cum a reamintit Jean d'Ormesson primind-o în Academia Franceză. Într-un discurs în fața deputaților, ea a susținut că „avortul trebuie să rămână o
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă în timpul minoratului său însă a murit în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost decalarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor. Educația lui a fost incompletă iar formarea sa morală și religioasă au fost neglijate. În ciuda tuturor acestea, el s-a dezvoltat rapid ca
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
puterea după abdicarea țarului Nicolae al II-lea la începutul aceluiași an). Lenin și guvernul său au lucrat în această clădire, iar liderul bolșevic a locuit aici împreună cu soția sa, până când guvernul s-a mutat pentru a fi ferit de luptele de pe fronturile Războiului Civil Rus și ale Primului Război Mondial la Moscova în 1918 (capitala fiind astfel transferată de la Sankt Petersburg la Moscova). Smolnîi a îndeplinit funcția de cartier general al Armatei Sovietice de pe Frontul Leningrad în timpul asedierii orașului în cel de-
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
-lea. Seleucos al IV-lea a fost asasinat de ministrul său Heliodor, încă înainte ca Mitridat-Antioh să fi ajuns în patrie. iar Heliodor a uzurpat tronul. În acelaș an, 175 î.Hr. Antioh a izbutit să-l înlăture pe Heliodor fără luptă, cu sprijinul regelui Eumenes al II-lea al Pergamului. El, de fapt, s-a substituit moștenitorului legitim al tronului care era, de fapt, prințul Demtrios, aflat încă ostatec la Roma. Antioh s-a proclamat co-regent împreună cu Antioh, copilul minor al
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
a fost plasat sub arest la domiciliu. Pe 4 iulie (sv) atunci când bolșevicii au încercat să dea o lovitură de stat, garnizoana Fortăreței formată din 8.000 de militari s-a declarat de partea bolșevicilor. Aceștia s-au predat fără luptă forțelor guvernamentale pe 6 iulie (sv). Pe 25 octombrie (sv), fortăreața a căzut rapid în mâinile bolșevicilor. În urma ultimatumului formulat de Sovietul de la Petrograd către miniștrii Guvernului Provizoriu aflați în Palatul de Iarnă, după o salvă de tun de avertisment
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
la o conspirație contra-revoluționară care viza răsturnarea guvernului. Alți membri ai personalului au fost reprimați în timpul Mării Epurări din 1937-1938. În timpul Asediului Leningradului (1941-1944) din cel de-al Doilea Război Mondial, mulți studenți și profesori au murit de foame, în lupte sau represiuni. Cu toate acestea, universitatea a continuat să funcționeze, evacuată la Saratov în 1942-1944. O filială a universității a fost găzduită în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944 Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Lenin
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
(n. 1888, d. 1978) a fost ofițer de stat-major în Războiul de Întregire a României (1916-1919). A contribuit la succesul apărării românești în Bătălia de la Jiu din 14/27 octombrie 1916, fiind participant apoi la luptele de la Mărășești (1917). A fost decorat cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. (prenume complet: Pârvu-Ion-Constantin) s-a născut la 22 martie 1888, în București, ca fiu al căpitanului (ulterior general de divizie) Constantin Z. Boerescu (1854-1915) și al Alexandrinei
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
însoțit de colonelul francez Fain, detașat la Div. 11, au traversat liniile inamice pe drumul cel mai scurt, noaptea, camuflați, pentru a ieși în întâmpinarea Detașamentului Coandă, la Tetila, și pentru a se asigura de buna desfășurare a planului de luptă . În dimineața de 14/27 octombrie, cpt. Boerescu, cu acordul lt.-colonelului Coandă, a preluat comanda primelor eșaloane de trăgători în atacul spre Sâmbotinul. Manevra „Detașamentului Coandă”, susținută de eroismul soldațiilor și de vitejia unor ofițeri precum slt. N. Pătrășcoiu
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Dumnezeu și voința națională / Rege al României / La toți de față și viitori sănătate. Dorind a răsplăti meritele Căpitanului Boerescu Pârvu, dela Statmajorul Armatei Ia, pentru vitejia, inițiativa și avântul cu care s’a condus la 5 Septembrie 1916, în lupta de lângă pichetul Polatiște și la 14 octombrie 1916, în lupta de lângă Sâmbotinul, când a condus succesiv trei linii de trăgători, prin focul de baraj al artileriei bavareze, - Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul” clasa IIIa / Drept care îi dăm acest
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
față și viitori sănătate. Dorind a răsplăti meritele Căpitanului Boerescu Pârvu, dela Statmajorul Armatei Ia, pentru vitejia, inițiativa și avântul cu care s’a condus la 5 Septembrie 1916, în lupta de lângă pichetul Polatiște și la 14 octombrie 1916, în lupta de lângă Sâmbotinul, când a condus succesiv trei linii de trăgători, prin focul de baraj al artileriei bavareze, - Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul” clasa IIIa / Drept care îi dăm acest brevet subscris de Noi și învestit cu regescul Nostru sigiliu
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
stradă pentru a confirma că forțele sale stăpânesc capitala. Întorcându-se la Paris de la Saint-Cloud, el și-a întâlnit miniștrii și generalii la Palatul Tuileries și a declarat stare de asediu, apoi a mers în zona revoltelor, în aplauzele trupelor. Lupta finală a avut loc la Cloître Saint-Merry, continuând până în seara zilei de 6 iunie. Pierderile totale cauzate de rebeliune au fost de aproximativ 800 de oameni. Armata și garda națională au avut 73 de morți și 344 de răniți, în timp ce
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
ani mai târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo i-a favorizat, fără îndoială, pe revoluționari. Scenele plănuirii rebeliunii de către studenții și săracii Parisului în ajunul înmormântării generalului Lamarque sunt înfățișate în roman prin activitățile asociației fictive „Prietenii A.B.C.
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
de asemenea, la Grupul Parlamentar pentru Mediu și ca al 2-lea Secretar al Comisiei pentru Afaceri Externe, Apărare și Forțele Armate. Malouma a anunțat în aprilie 2014, că ea nu mai simțea ea ar putea ține pasul politice în lupta pentru democrație, deși ea va continua să sprijine culturale și de mediu. Chiar și așa, ei "Knou" versuri incluse aluzii la ei preferat cauze politice: egalitatea de șanse și drepturi pentru toți, locul femeilor în societate, și de educație pentru
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
în Statele Unite pentru a-și continua educația, studiind sociologia și antropologia la Colegiul Lane, Universitatea Fisk și Universitatea din Boston. În timpul petrecut în SUA, a colaborat la un dicționar de al limbii Vai și și-a scris autobiografia, deși o luptă juridică a urmat pentru drepturile pentru povestea ei. Ea a câștigat un ordin de restricționare altora să o publice și s-a întors la Liberia în 1946, imediat a început colaborarea pentru a înființa o universitate acolo, care ar deveni
Fatima Massaquoi () [Corola-website/Science/337667_a_338996]
-
capacitatea sa de a transmite „problemele vitale ale existenței sociale și individuale” și a sperat că această tradiție va fi dusă mai departe în exil: „Știm că cei mai buni dintre [scriitorii emigrați] și-au făcut drum prin suferință și luptă”. Înainte de 1925, Slonim a desfășurat o polemică vie cu Zinaida Gippius, ale cărei articole din "Sovremennye Zapiski" prooroceau moartea literaturii ruse. Dojenind „garda veche” a literaților ruși, el a susținut în schimb că literatura modernă înflorea atât în Rusia, cât
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
(nu trebuie confundată cu Bătălia din breșa de la Gembloux) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, parte a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Bătălia din breșa de la Gembloux) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, parte a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
o rezistență de lungă durată în Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest deHannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate la Hannut, să întârzie înaintarea germanilor și să permită forțelor de la Gembloux să se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni. Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni. Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au provocat pierderi semnificative. La Gembloux, francezii au reușit din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM a primit misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă Breda. Din acest motiv, această divizie mecanizată încadrată cu militari bine instuiți și datată cu mașin de luptă moderne a fost scoasă din efectivele Corpurilor de Cavalerie. În locul lor a fost adus "3e DLM", formată pe 1 februarire și încadrată cu rezerviști insuficient instruiți. Cu toate acestea, Prioux considera că forțele de sub comanda sa sunt suficient de puternice
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această acțiune trebuia să mascheze intențiile principale ale germanilor, să izoleze forțele aliate din nord, care să nu poată interveni împotriva atacului principal prin Ardeni. Bătăia de la Hannut avea să devină cea mai mare luptă de tancuri de până atunci.Cele două diviziile ușoare mecanizate (Division Légère Mécanique, DLM) erau formate fiecare câte două brigăzi ușoare mecanizate ("Brigades Légères Mécaniques", BLM). Dintre aceste, brigada „de luptă” era formată din două regimente de tancuri, fiecare având
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]