7,848 matches
-
a lăsat... Era ordin să ne ducă la plimbare În fiecare zi cinșpe minute. Înainte ne ducea la două luni o dată, până jos Într-o sală, și n-aveai voie să te uiți nici În stânga, nici În dreapta... și acolo ne Învârteam... Cinșpe minute zicea că să stăm la aer, da’ nu ne lăsa cinșpe minute... Unde ați stat cel mai mult? În Galați am stat patru ani Înainte și patru ani pe urmă... Erau condiții proaste. Celulele erau mici, cât Încăpeai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu mână / Cei ce suntem lungi de mână, / Să-nvârtim hora hoției / Pe averea României. / Cei cinstiți dintre noi piară, / Numai hoți să fie-n țară, / Între noi să nu mai fie / Nici un om de omenie.“ Invitat, la începutul anului 1895, de către foarte bunul său amic Constantin Mille, care devenise
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a 7-a, începu să peroreze pretinzând că explică măsurarea distanțelor zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, despre care credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-a, începu să peroreze pretinzând că explică măsurarea distanțelor zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, despre care credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să peroreze pretinzând că explică măsurarea distanțelor zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, despre care credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte cult și distins profesor, Antonin Roques, căruia însă elevii îi făceau tot felul de zile amare fiindcă era străin. în bucurești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primitiv de tot. Nici șoselele, nici pavilionul cel mare, nici alinierea. Dar era viața de atunci altfel organizată. După o petrecere strașnică timp de patru-cinci ceasuri în târg ori în Heliade ne întorceam în cete dese cântând din fluiere și învârtind din hârâitori. Toate sunt bune când ai în suflet 18 ani. Joia Moșilor era pe atunci un eveniment. În Piața Teatrului, de pe la ora 5 nu mai găseai nici un muscal. Vorba: „A plecat Vodă la Moși“ era ceva. Într-un an
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și ofițeri ruși, și doi miniștri români, Kogălniceanu și Sturdza. Prânzul a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare în cel mai decoltat decolteu. Aplauzele și vivaturile izbucniră, iar Fanelly, învârtindu-se nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare canțonete al ușorului ei repertoriu. Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
faptul că deranjează. Imediat după plecarea lui, N. mi s-a și repezit să-l caracterizeze: „Individul suferă de un «complex de inutilitate», se insinuează ca o otravă”, e malefic, „mult mai periculos decît Mitu”, care „toată viața s-a învîrtit ca vrejul pe arac numai să parvină”, dar, iată, a căzut, „acum e ca un copac tăiat pe jumătate”. Îmi spune apoi (lucru știut de la nevastă-sa, judecătoarea) că „primul”, adică Ion-Bogdan Băluță, îi disprețuiește pe F., pe Petru Enășoae
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mari. Eu le vorbesc unora cu cercei mai mici despre silicați și alte asemenea”. Născut în părțile Rădăuțiului, știe bine jocurile bucovinene (Ilenuța, Ruseasca etc.). El însuși mare amator de dans, îi străluceau ochii cînd îi privea pe alții cum învîrt femeile pe „ringul” din mijlocul cantinei. Despre una care dansa frumos a zis: „Asta-i ca o fîntînă cu apă multă”. A mers imediat să bea și el din ea. *Politica literară a celor de la Consiliul Culturii are, din ce în ce mai des
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acestei propagande ieftine mai multe informații despre politica internă și externă. De pildă, informații referitoare la grevele și situația din Polonia. Acum, mă reîntorc la subiectul ce vă plictisește cel mai mult: drepturile omului. Nu știu cum se întâmplă, dar totul se învârte în jurul acestei noțiuni, care pentru sistemele totalitare nu prezintă decât o expresie anostă a unor oameni păliți, cum nu demult se exprima un ziarist propagandist bine instruit, într-un articol al ziarului România Liberă. Acum aveți ocazia, pentru a treia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
așa: Că întruna i-am cântat/ De cu zori până-nserat/ Până când s-o spânzurat și mă întreb, ăsta nu se mai spânzură odată, el și tot neamul lui, în frunte cu dna inginer, doctor, academician [...] de li s-ar duce învârtindu-se ca ciocârlanul să nu li se mai vadă sau audă de urmă. Dle director, sper, repet, ca să vă documentați cât de cât pentru un material în ceea ce privește marina comercială și să-l dați în emisie. Cât despre mine, sunt un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că ești pontat cu POFS (Prezență Obligatorie Fără Salariu). Cu acest POFS ești pontat dacă nu sunt comenzi, dacă mașina este defectă, dacă lipsesc piese din magazie, dacă nu este motorină la depozit și în toate cazurile când nu se învârte roata. Și când roțile nu se învârtesc din zeci de cauze independente de șofer, acesta este obligat să vină totuși la serviciu, dar fără să fie plătit. Aceasta este de fapt o nouă reorganizare a acordului global care se răsfrânge
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Fără Salariu). Cu acest POFS ești pontat dacă nu sunt comenzi, dacă mașina este defectă, dacă lipsesc piese din magazie, dacă nu este motorină la depozit și în toate cazurile când nu se învârte roata. Și când roțile nu se învârtesc din zeci de cauze independente de șofer, acesta este obligat să vină totuși la serviciu, dar fără să fie plătit. Aceasta este de fapt o nouă reorganizare a acordului global care se răsfrânge asupra șoferilor, și nu asupra armatei de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care nu se poate să nu te oprească și să nu ți caute nod în papură. Dacă ai scăpat cu bine de toți, dai totuși de vama română, care este cea mai rea vamă din Europa. Te sucește și te învârtește ore în șir fără rost. Dacă ai scăpat și din țară, mai răsufli puțin ușurat, dar tot stai cu frica în sân să nu ți se rupă ceva la mașină, să nu-ți explodeze vreun cauciuc. Mașinile noi românești ROMAN
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să fim preluați de Oficiul Canadian de Emigrări de acolo. Situația a devenit dramatică pentru noi. În București nu există nicio ambasadă dispusă să elibereze vreo viză fără viza prealabilă a Canadei. De aici, un cerc vicios în care ne învârtim de mai bine de un an și jumătate de când suntem pașaportari. încă din noiembrie 1979, tatăl meu, Aurel Cojan, pictor, stabilit din 1969 la Paris ca refugiat politic, a făcut pe lângă autoritățile franceze demersurile necesare în scopul obținerii vizelor de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia-ți Doamne cheia Înapoi/ cheia Împărăției tale de boală moarte gunoaie/ cheia măcelăriei tale terestre/ ia-ți-o Mărite Doamne Înapoi”. Nenumitul loc În care se Învârte, În cerc vicios, ucenica damnată a relua mereu de la capătul fără capăt Inițierea nu este greu de circumscris geografic și istoric. Răul „Își dă poalele peste cap”, deznădejdea roade „temeliile dorinței de a fi”. Nu mai este Însă clasicizata confuzie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eu, tot ce ține de partea metalică a carelor și săniilor țărănești, făcea potcoave de cai și de boi și tot el potcovea. Și te uitai cum lucrează? Nu mă uitam, zic, Îmi cerea să-l ajut, trăgeam la foi, Învârteam manivela la bormașină, ungeam cu păcură osiile căruțelor, uneori eram al doilea ciocan la nicovală când fierul era scos incandescent și moale și trebuia prelucrat repede. Îți mai amintești cum se face o potcoavă? Bogza parcă era neîncrezător și vroia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însuți”. * Auschwitzul a fost culminarea firească a Istoriei care Îl precedase și nimic din ceea ce s-a Întâmplat ulterior nu l-a infirmat, ne avertizează Imre Kertész. Crimele „contra umanității” continuă, Într-adevăr, zilnic, cu regularitatea cu care Pământul se Învârte, netulburat, În jurul Soarelui și În jurul axei sale tot mai incerte. Fisura adâncă și ireversibilă pe care Auschwitz a marcat-o, totuși, În conștiința despre sine a omului a lăsat arta, literatura, „În suspensie”, spune Kertész. Supraviețuitorul devenit artist creează În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar în acel moment îi salvează un car de țară, care se interpusese între ei și jandarm. Jandarmul își schimbă poziția, să aibă linie liberă de tragere. Ei fugeau spre pădure, frânți de oboseală. în acel moment apare Dumitriu, care învârtea sticla de apă și striga din spatele jandarmului „ich bin der Spion”. Acesta fiind sigur de Dumitriu, care se arunca în gura lupului, pentru a-i salva pe cei doi, își face socoteala că îl prinde pe acesta și după ce îl
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu o explicație a gestului său pentru cei dragi, undeva la vedere. Nimeni din cei plecați în împărăția modernului Hades al comunismului, nu a avut o familie atât de caldă, unită și plină de dragoste ca Nicolae Petrașcu. Toți se învârteau în jurul lui menajându-l și străduindu-se să-l protejeze, ca să se simtă cât mai bine. Nu avea nici un motiv să se gândească la o despărțire definitivă, prin care ar fi cauzat suferință celor dragi, mai ales că primise și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Coordonare din 19 noiembrie 1941, Ion Antonescu, plecând de la constatarea că munca obligatorie nu este eficientă, a cerut să fie înlocuită cu plata unei taxe. „La noi munca de folos obștesc n-a dat rezultate pentru că jidanii s-au învârtit și tâlharii noștri s-au pretat. Au fost puși jidanii la o muncă necalificată, la o muncă ce nu era în raport cu puterile și prepregătirea lor. Nu vreau să mai stăm în această situație. Eu vreau să îi pun la contribuție
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și brichetă. Pe birou, o agendă identică și clame împrăștiate. Aveam senzația că mă învîrtisem cerc și revenisem în camera de la început. Putea foarte bine să fie așa, putea să nu fie. Nu-mi aminteam exact în ce poziție fuseseră clamele de dincolo. Bătrânul m-a examinat atent o vreme. A luat apoi o clamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]