7,853 matches
-
fi original și va apărea pe ambele discuri, al său și al meu”. „Amor Gitano” este o baladă ce combină elementele specifice muzicii flamenco cu cele ale muzicii pop contemporane, prezentând și influențe ale unor stiluri abordate de comunitățile de țigani. Piesa este una dintre primele compoziții pe care Knowles le interpretează în limba spaniolă, interpretarea sa fiind apreciată de "Common Sense Media", însă, în același timp, înregistrarea a fost descrisă ca fiind „mai mult o noutate decât un single grandios
Amor Gitano () [Corola-website/Science/308975_a_310304]
-
nu mai există, dar a rămas vie în memoria bătrânilor. Ea a fost construită pe loc cu lemnul tăiat din pădure. Partea de lemn ar fi fost lucrată de doi păstori, în timp ce partea metalică ar fi fost executată de către doi țigani. Cronica parohiei menționează că bisericuța a fost reparată în 1747 de către familia boierilor Cănănău. Pereții interiori au fost zugrăviți tot atunci, în tehnica tempera pe lemn. Pictura a fost refăcută în ocru în 1826 de către zugravul Ienache Ponici din Dumbrăveni
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
criteriu uniform și definitiv în domeniul denominației personale. Referiri stricte la Racovița se găsesc în conscripțiile din secolele XVII și XVIII, în care se întâlnesc în mod frecvent nume de iobagi sub forma: Toma Badiului, Crulia Paraschivului, Cîndea Chilinii, Marin țiganul, Onia lui Vasilie etc. Tot în această perioadă a fost frecvent fenomenul de schimbare a funcției numelor, din prenume în nume de familie sau chiar supranume și invers. Acestei situații i s-a pus capăt doar o dată cu includerea satului în
Graiul comunei Racovița () [Corola-website/Science/309771_a_311100]
-
15 opere: "Noapte în Apenini" (Nocleg w Apeninach)Vilnius , 1839 "Apă fermecata" - dupa libretul scriitorului bielorus Vikenti Donin-Marcinkiewicz 1840 " Halka " - Vilnius (1848), apoi (1854) , în noua versiune -Varșovia ( 1858) " Noul Don Quijote " (Nowy Don Kiszot) Lwow (Lemberg) 1849 " Loteria " Varșovia (1846) " Țiganii" - Vilnius (1852)- în noua versiune "Jawnuta" Varșovia (1860) " Bettly" Vilnius (1852) " Idila la țară" Minsk (1852) " Plutașul " ("Fliș ")Varșovia (1858) " Contesă" ("Hrabina")Varșovia (1860) "Cuvânt de onoare " ("Verbum nobile" )Varșovia (1861) "Castelul vrăjit" ("Strazny dwór" ) Varșovia , (1865) "Paria" Varșovia , (1869
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
(romi, uneori scris și "rromi", cunoscuți popular și ca "țigani", "roma" - în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2011, ei numărau 621.573 de persoane (adică 3% din totalul populației), fiind al doilea grup etnic minoritar din România ca mărime
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
încă victime ale discriminării, ceea ce îi împiedică să fie corect școlarizați și integrați în societate. Această realitate există și în alte țări care găzduiesc minorități rome: Ungaria, Slovacia sau Cehia. Denumirea etniei este controversată. De exemplu într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte din definiția sa „o persoană cu un comportament răutăcios” Avocați ai drepturilor romilor în România Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), numărul estimat este de obicei semnificativ mai mare: Nu se știe exact când au
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
numit generic "Transnistria", cuprins între apele râurilor Nistru și Bug, până la limanul Niprului, trecut sub administrație civilă românească după declanșarea războiului contra URSS-ului, a următoarelor categorii de romi din România interbelică, împreună cu familiile lor: Situație numerică privitoare la evacuarea țiganilor nomazi și nenomazi în Transnistria, întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei, Serviciul Jandarmeriei. Secția a III-a 1)Țigani nomazi evacuați între 1 iunie și 15 august 1942: 2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși ordinii publice, evacuați cu trenurile
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
declanșarea războiului contra URSS-ului, a următoarelor categorii de romi din România interbelică, împreună cu familiile lor: Situație numerică privitoare la evacuarea țiganilor nomazi și nenomazi în Transnistria, întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei, Serviciul Jandarmeriei. Secția a III-a 1)Țigani nomazi evacuați între 1 iunie și 15 august 1942: 2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși ordinii publice, evacuați cu trenurile de evacuare între 12-20 septembrie 1942: Au mai fost evacuați ulterior cu aprobări speciale, fiind infractori eliberați din închisori
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
România interbelică, împreună cu familiile lor: Situație numerică privitoare la evacuarea țiganilor nomazi și nenomazi în Transnistria, întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei, Serviciul Jandarmeriei. Secția a III-a 1)Țigani nomazi evacuați între 1 iunie și 15 august 1942: 2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși ordinii publice, evacuați cu trenurile de evacuare între 12-20 septembrie 1942: Au mai fost evacuați ulterior cu aprobări speciale, fiind infractori eliberați din închisori: Total general țigani nomazi și nenomazi evacuați: 24.686 În perioada
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
între 1 iunie și 15 august 1942: 2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși ordinii publice, evacuați cu trenurile de evacuare între 12-20 septembrie 1942: Au mai fost evacuați ulterior cu aprobări speciale, fiind infractori eliberați din închisori: Total general țigani nomazi și nenomazi evacuați: 24.686 În perioada comunistă, mii de romi au părăsit România, contra unor sume importante de bani și aur, în cadrul unei filiere „mafiote” formate între clanurile de romi, Securitate și Miliție. Tradițiile sunt o parte esențială
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
știrea părinților. Altă tradiție este cea a staborului, care este o instanță neoficială organizată de comunitățile de romi. Florin Cioabă (1954 - 2013) a fost un cunoscut conducător al romilor, care s-a autoproclamat în anul 1997 ca „rege internațional al țiganilor”. Iulian Rădulescu (n. 1938) este un conducător al romilor, care s-a autoproclamat în anul 1993 ca "Împărat al rromilor de pretutindeni". În comunitățile locale, romii sunt conduși de câte un bulibașă. Unele izvoare istorice și legende arată prezența triburilor
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
din totalul romilor din România, una dintre cele mai însemnate comunități fiind cea din Babadag). Deputatul PD-L Silviu Prigoană a înaintat un proiect de lege, prin care propunea înlocuirea în documentele oficiale a denumirii de "rrom" cu cea de "țigan" pentru a elimina confuziile dintre termenii "român" și "rom". În aprilie 2011, Camera Deputaților a respins proiectul de lege. În "Expunerea de motive" pentru această lege, Prigoană scria: Ziarul Financial Times comenta astfel propunerea legislativă: "Aceasta reflectă frustrarea românilor cu privire la
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
de ficțiune și piese de teatru. În 1999 i s-a acordat Premiul pentru Piese de Teatru Lillian Hellman, pentru piesă "Audition to "Mom! We Are Too White to Be Gypsies!"" (Audiție la "Mama! Noi suntem prea albi ca să fim țigani!") În octombrie 1999 a aparut cea de-a treia piesă, "No Sob Stories, Please!" (Va rog, fără istorii plângăcioase!), având drept subiect încăpăținarea prin care se pot depăși orori precum comunismul sau violul. În toamna lui 2000, a creat o
Ella Veres () [Corola-website/Science/310449_a_311778]
-
tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan Chioru Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș Leonte, Ancuța cea tânără
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
1971. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Ivan Turbincă din filmul său de debut (1967) și Dimitrie Cantemir din filmul omonim (1973). Fiind remarcat pentru interpretarea sa, a fost invitat să joace în filme montate la studiouri din Rusia. Rolul țiganului Budulai (care-și caută libertatea și fericirea) din filmul serial "Țiganul" (1979) i-a adus celebritate, transformându-l într-o figură marcantă a filmului moldovenesc și sovietic din anii '70-'80. Succesul acestei serii a dus la realizarea unei continuări
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
său de debut (1967) și Dimitrie Cantemir din filmul omonim (1973). Fiind remarcat pentru interpretarea sa, a fost invitat să joace în filme montate la studiouri din Rusia. Rolul țiganului Budulai (care-și caută libertatea și fericirea) din filmul serial "Țiganul" (1979) i-a adus celebritate, transformându-l într-o figură marcantă a filmului moldovenesc și sovietic din anii '70-'80. Succesul acestei serii a dus la realizarea unei continuări în anul 1984, intitulată "Întoarcerea lui Budulai". Acest rol i-a
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
Șuligu (1688 m). Culmea Toroiaga se extinde de la Vaser până la Valea Țâșlei. Este dominată de eruptiv neogen și cristalin. Masivul principal îl formează Vârful Toroiaga (1930 m), prelungit în est cu Piciorul Caprei (1804 m) și în nord cu Vârful Țiganului (1736 m). Râul Vișeu își are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine și se varsă în Tisa lângă localitatea Valea Vișeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafață de 1606 km 2 , desfășurat între
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
45 maghiari, 32 bulgari, 13 turci, 6 sârbi, 4 greci, 2 germani, 1 rus, 1 slovac și 3 persoane de naționalitate nedeclarată. În concluzie, din totalul populației stabile din Găești, ponderea o deține naționalitatea română cu 97,4%, urmată de țigani, cu pondere 2%. În măsura solicitărilor, vor trebui acordate facilități organizațiilor nonguvernamentale specializate pe problemele minorităților. După religie, locuitorii orașului Găești sunt în majoritate creștin-ortodocși (18.326 în anul 2000), urmați de penticostali (70 de persoane), adventiști (63 de persoane
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
de fapt trădase (complotul scrisorii). Vlad a cerut să se facă o mobilizare generală în care au fost incluși "nu doar bărbați de vârstă militară, ci și femei și copii de la vârsta de doisprezece ani în sus, precum și contingente de țigani sclavi." Mai multe surse menționează totalul oamenilor sub comanda sa ca fiind între 22.000 și 30.900, estimarea acceptată în general fiind cea de 30.000. Majoritatea armatei consta în țărani și ciobani echipați cu topoare și coase, în timp ce
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”. Numită de fani "„rroma de mătase”" și de critici "„marea doamnă”" a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
35” din 1997, cu o înregistrare făcută în 1990 în componența N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară. Nume sub care apare piesa „Ochii negri, ochi de țigan” pe albumul „SymPhoenix/Timișoara” din 1992. Vezi Ochii negri, ochi de țigan Piesă compusă de Nicolae Covaci în 1980-81; text (în limba engleză) de Tom Buggie. A fost înregistrată în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară. Nume sub care apare piesa „Ochii negri, ochi de țigan” pe albumul „SymPhoenix/Timișoara” din 1992. Vezi Ochii negri, ochi de țigan Piesă compusă de Nicolae Covaci în 1980-81; text (în limba engleză) de Tom Buggie. A fost înregistrată în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, Sabin Dumbrăveanu - violoncel, Ivan
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
oameni, 47.46% fiind bărbați iar 52.54% femei. Structura etnică a populației orașului arată astfel: 55.36% - moldoveni/români, 29.85% - ucraineni, 8.39% - ruși, 0.17% - găgăuzi, 0.28% - bulgari, 0.06% - evrei, 0.29% - polonezi, 5.06% - țigani, 0.54% - alte etnii. În Riscani au fost înregistrate 3879 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 11104 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane. Gospodăriile casnice erau
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
3 bănci, precum și o salăde teatru și cinema, o bibliotecă. În anul 1930 avea deja statutul de oraș. La recensământul din acel an au fost înregistrați 6.539 locuitori, dintre care 3.430 români, 2.324 evrei, 501 ruși, 75 țigani, 72 greci, 70 germani ș.a. După cel de al doilea război mondial în oraș au început să se construiască case cu multe etaje, deschise noi unități de producție, fabrica de panificație, de brânzeturi, de vinuri, de etero-oleoginoase, tipografia, baza de
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
Lăpușna, 2 mazili (boieri sau dregători în locuit (mazilit), dar care păstrau toată viață titlul dregătoriei, precedat de articolul biv, 1 ruptaș, 1 popă, 1 diacon, 1 volintir în retragere, 5 femei sărace, 1 om stricat de cap și 2 țigani. Din anul 1859 satul răzășesc Durlești avea 233 de case și 1342 de locuitori, dintre care 605 parte bărbătească și 737 parte femeiască, iar Cartușa avea 16 curți și 64 de persoane de sex masculin și 69 de persoane de
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]