13,876 matches
-
tale veneau în inima mea, le primeam și le foloseam pentru adăpost în toată sălbăticia zilelor. Văzduhul nopților îmi prevesteau clipele negre. Ele îmi strecurau lumini din cerurile sidefate de stele și în cea mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile singure, până și acest refren al zilelor în care gustul aerului e ca o melodie uitată în dansurile norilor uciși. Credeam că viața îmi va îmbrăca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai rămas curat în flacăra pârjolită a dragostei. Ca un deșert albăstrit de durere, sufletul meu e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu mi-am dat seama că ar fi putut să mă ocolească. Era atât de nobilă și mai avea și un gust de vorbă. M-am prefăcut că nu am înțeles nimic din binecuvântarea timpului și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
De-ai să pleci în vântul ușor să nu te oprești în cerul de stele să pășești peste trupuri de ani și de dor rătăcind în edenuri, dormind în himere. Căci trupul lor de păcat încărnat într-o iarnă flămândă abandonată de muze cu destine de iad și trecătoare în ziua descarnată de nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos muritor ce în tăcerea din vise mai simte o viață născută din nouri de cer, pe-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
bebeluș. Cu asta se ocupă bebelușii. Tipul studiase șapte ani medicina și asta era cea mai bună explicație pe care putea să mi-o dea? Nu eram deloc convinsă. Poate că fetița plângea fiindcă simțea cumva că taică-su o abandonase. Sau poate că - atac major de vină - plângea fiindcă n-o alăptam. Poate că detesta profund chestia cu hrănitul la biberon. Da, știu, probabil că sunteți oripilați fiindcă n-am alăptat-o. Probabil vă gândiți că n-am fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram în casa părinților mei din Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra alături de soțul meu. Mi se părea că trebuie să fi înnebunit de plecasem din Londra și-l lăsasem pe James altei femei. Pur și simplu îl abandonasem! Oare o luasem de tot razna? Trebuia neapărat să mă întorc. Trebuia să lupt pentru el! Trebuia să-l recâștig. Cum de ajunsesem aici? O luasem pe un drum greșit și nimerisem într-un univers paralel unde totul arăta ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiecare dată când erau departe de copilul lor pentru mai mult de cinci minute? Mie mi-era destul de greu acum. Cum naiba o să rezist atunci când o să se ducă la școală? În nici un caz nu mi se putea cere s-o abandonez pur și simplu. Școala va trebui să-mi permită să stau în spatele clasei. Acum chiar că aveam nevoie să beau ceva. Poate că Anna era acasă. M-am târât până la camera ei și am deschis ușa fără zgomot. De-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e așa“ și „Există un plan pentru fiecare dintre noi“ și „Există un motiv pentru tot ceea ce se întâmplă“. Replici de hipioată. Dar care mie mi s-au părut foarte consolatoare. Pe la ora șase, când păsărelele începuseră să cânte, am abandonat bucătăria, lăsând masa plină de pahare, sticla goală, dopul, tirbușonul, o scrumieră care stătea să se reverse și ambalajul de la un pachet de biscuiți ( Da, biscuiți digestivi. Nici acum mama nu cumpăra biscuiți cu cremă pentru noi) pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cumpărat munți peste munți de scutece de unică folosință și lapte de copii și Sudocreme și talc și un sterilizator de biberoane și toate celelalte lucruri de care avea nevoie Kate. Dar ca să fiu cinstită și față de mine, nu am abandonat-o total pe Kate. Am avut grijă de ea în multe feluri. Am hrănit-o, am schimbat-o, am spălat-o și mi-am făcut griji din cauza ei. Uneori m-am și jucat cu ea. Numai că se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
grijă. Ceea ce însemna că eu nu aveam nici o clipă de liniște. Dezamăgirea aproape c-a ucis-o pe biata Anna. Iar ploaia a continuat să cadă cu găleata. Malurile canalului au explodat. Drumurile au devenit inaccesibile. Multe mașini au fost abandonate pe străzile inundate. Am auzit despre toate lucrurile astea de la alții. Eu nu am ieșit deloc din casă. Mă gândeam la James tot timpul. Îl visam. Aveam visuri minunate în care eram în continuare împreună. Iar când mă trezeam, preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În realitate, el se referea la cei obsedați de exercițiile fizice, oameni cu-adevărat bolnavi, oameni care nu semănau deloc cu tata. Dar în ceea ce-l privea pe tata, el lansase o scuză beton. Avea o explicație perfect justificată ca să abandoneze bicicleta și aparatul de vâslit. A folosit apărarea Cosmopolitan de fiecare dată când mama a făcut scandal despre cât de mult costaseră mașinăriile și cum ea nu vrusese ca el să le cumpere și cum prezisese ea că fix asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat tata. Nu face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat tata. Nu face decât să o învețe să înoate. Ai fi putut crede că ce spusese tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jegoase, în mijlocul unei bucătării care arăta ca un câmp de bătălie era mult prea groaznic. Dar știți și voi cum e. Seara ajunsese la final, masa era încărcată cu farfurii pe jumătate pline cu prăjituri topite, pe care eu le abandonasem. Mai mult sau mai puțin. Trebuie să adaug, în apărarea mea, că până în acest punct eram, în general, o gazdă model, având grijă în permanență de invitați, transportând farfurii, mâncare, tacâmuri de la și către bucătărie de parc-aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nivelul organelor vitale, adică inimă, plămâni și ficat. Avea să fie o chestie imposibilă. Aproape că-mi venea să renunț la toate drepturile mele bănești numai ca să fiu scutită de inevitabila dispută. Singurul lucru care mă oprea să nu-mi abandonez partea mea din contul comun era ideea că James avea să cheltuiască banii respectivi pe Denise. Să-i cumpere flori, bilete la teatru și desuuri simandicoase. Îmi părea rău, dar chiar nu vedeam nici un motiv pentru care banii mei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
comuniune sau cu căsătoria. Era ceva care nu se întâmplă decât o dată. N-aveam absolut nimic de îmbrăcat. A început să-mi pară foarte rău și să mă simt foarte prost din cauza felului cu iz de martiriu în care-mi abandonasem toate hainele mele superbe la Londra. Mă comportasem ca un condamnat în drum spre spânzurătoare: plânsesem foarte dramatic, zisesem că viața mea se sfârșise și că acolo unde mă duceam nu aveam să mai am nevoie de haine. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
drăguț. Unul adevărat. Iar el și-a pus mâinile pe umerii mei și m-a tras către el (dar cu cea mai mare atenție la confortul lui Kate) și m-a sărutat foarte ușor pe frunte. Eu am închis ochii, abandonându-mă clipei. Și-am încetat să mai respir fiindcă aproape că nu-mi venea să cred că mi se întâmpla așa ceva. Adam avea o gură caldă și fermă. Mirosea a săpun și a piele caldă și catifelată. Prin larma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a venit. Era așa de, așa de... de superb. Era așa de înalt și arăta așa de puternic. Dar în același timp avea o drăgălășenie copilărească. Încet, încet, mi-am spus singură. Respiră adânc! Am rezistat impulsului de a o abandona pe Kate pe masă, de a fugi către el și de a mă arunca în brațele lui. Mi-am reamintit că-mi epuizasem rația de nevroze în ceea ce-l privea și că ar fi fost o ideea foarte bună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ei își petreceau restul timpului încercând să mă convingă că nimic din ceea ce le spusesem eu nu era adevărat. Adam s-a aplecat și m-a sărutat din nou. A fost absolut feeric. Nu-mi doream altceva decât să mă abandonez. Să fiu cu el, fără nici un sentiment de vină, fără griji sau stânjeneli. Să fiu cu el mi se părea așa de firesc. Ești încă în perioda de refacere, m-am avertizat cu severitate. Și ce-i cu asta? mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine până când mă suna James. Mi se părea că eram o plută plină cu supraviețuitorii strânși de pe un vas eșuat. Eram înghesuite unele într-altele, n-aveam nici un strop de confort, dar nimeni n-a schițat gestul de a le abandona pe celelalte. —Așa, a zis mama. Haideți să jucăm un joc! —Bine, am răspuns toate la unison. Cu excepția lui Kate, desigur. Mama știa niște jocuri grozave. Jocuri de cuvinte pe care le jucam ca să ne treacă timpul pe parcursul călătoriilor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iresponsabil? am izbucnit. Știam că asta avea să-l doară mai mult decât orice altceva. James suporta să fie acuzat de răutate, cruzime și insensibilitate. Dar să-l faci iresponsabil era o lovitură sub centură. Cum ai putut să ne abandonezi? Aveam nevoie de tine. Am terminat pe o tonalitate ridicată și pasională. Apoi a fost tăcere. James a rămas nemișcat - amenințător de nemișcat - preț de-o clipă și un soi de emoție, dar nu una pe care o cunoșteam, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus el cu fața albă ca varul. — Faptul că m-ai făcut să am dubii în ceea ce mă privea. Am fost gata să încerc să mă schimb, să schimb cine eram, doar de dragul tău. M-ai făcut să-mi abandonez simțul integrității. Ai încercat să mă distrugi. Iar eu ți-am dat voie! Era pentru binele tău, a zis el, dar fără nici un pic de convingere. M-am încruntat la el. —Alege-ți cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu bătea la ușă la noi în casă. Ușa s-a deschis și Adam a apărut în prag. Dintr-odată, totul a căpătat un aspect mult mai fragil, ca într-o căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pîine statuii, și atunci, cu firescul cel mai desăvîrșit al minunilor adevărate, mîna de lemn coboară de pe cruce și ia pîinea (Marcellino, pîine și vin). Cam Îți vine să plîngi, dacă vezi filmul de două ori sau te-a abandonat inspirația de-a trăi. Aici mă gîndesc totuși numai la spectatorii care mai pot plînge și nu la dobitocii pe care, nu s-a aflat din ce motiv, Dumnezeu Îi iubește la fel de mult, dacă nu și mai și. Desigur, Brooks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase clădiri abandonate În peisaje distruse de-un Întotdeauna mare și ciclic conflict intergalactic. Și toate astea, toată această muncă uriașă, În vreme ce la noi a venit Pintilie și n-a făcut altceva decît să filmeze ce-a văzut, lumea subterană așa cum e, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]