43,150 matches
-
unele persoane, iertarea venită din partea celor cărora le-au greșit, la un moment dat, nu are nici o valoare, deoarece În forul lor interior nu se pot ierta pentru ceea ce au făcut. * „Cine Îi va păzi pe păzitorii Înșiși?” (Juvenal) În absența unei conștiințe morale proprii, a unui respect față de sine și față de alții, orice măsură de control/de supraveghere este sortită eșecului. * „CÎnd a devenit cunoscută de toată lumea, greșeala ține pentru noi locul a ceea ce este corect.” (L.A. Seneca) În schimb
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și slăbiciunile sufletești. Adevărul este că „sentimentul rușinii” ar trebui să ne onoreze, și nu să ne Întristeze, deoarece reprezintă o dovadă a sensibilității noastre morale, a dorinței noastre de a ne Îndrepta, de a ne schimba În bine. În absența acestei sensibilități și dorințe nu putem Îndrăzni - spune poetul - să ne Încrucișăm privirile cu cele ale lui Dumnezeu: Pe scara sufletului meu M-am Întîlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mîhnit din conștiința mea, Iar El urca surîzător spre ea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că suportăm greu o discuție cu privire la motivele și consecințele greșelii pe care am comis-o la un moment dat, Însă trebuie să recunoaștem că valoarea psihologică a „pedepsei” constă tocmai În acest act al conștientizării, al clarificării de sine, În absența căruia nu poate avea loc apoi acel proces al asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele care sînt cerute de meritele reale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îți pierzi facultatea de a mai acționa, iar uneori Îți induce resemnarea. Frumosul și urîtul „Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede.” (Confucius) CÎnd, de exemplu, vrem să sesizăm frumosul din individualitatea psihologică umană, nu reușim În absența unei nevoi interioare de un frumos moral, de un frumos spiritual, care să te Înalțe sufletește, să te Înnobileze; mizantropul nu poate face acest lucru. * „Frumusețea unui sentiment se măsoară prin sacrificiul pe care ești gata să-l faci pentru
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
termen preexistent. Atâta vreme cât neologismele nu cresc ca ciupercile, de ce nu? Există însă și cazuri în care aparenta profunzime a unei filosofii se ascunde sub o avalanșă de vocabule noi, de noțiuni inventate, de turnuri formale inedite care maschează prost o absență de fond ori chiar o reală sărăcie de conținut. Inutil să dăm nume sau exemple. Delirul verbal al gnosticismului îi obosește poate și pe specialiști - Jacques Lacarrière, de exemplu. Cum să nu-ți imaginezi că acest exces radical de termeni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-ți justifica dezmățurile sexuale de tot felul! Tarsiotul dușman al cărnii deturnat de cei care-i cer să le accelereze ascensiunea la cer! Asta-i culmea! Dar iată și pasajele incriminate: cel din Epistola către Romani îVI, 14) care afirma absența prizei păcatului asupra unui individ născut sub semnul grației divine și nu al Legii. De asemenea, cel din Ziceri îI,14) care îndeamnă la punerea în comun a întregii avuții. Drept pentru care, precizează Simon: femeile făcând parte din patrimoniu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
n-ar permite ceva rău. Numai invenția monoteistă a liberului arbitru îl poate face pe om responsabil, deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm exercițiul seninătății în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa păcatului originar? Epicur susține exact contrariul: dragostea de viață, bucuria de a trăi aici pe pământ, înrădăcinarea înțelepciunii în trup, gustul pentru plăceri, inexistența zeilor răzbunători, absența culpabilității... Biserica are de ce să fie nemulțumită! Ca întotdeauna când e vorba de gânditori alternativi victime ale acestor distrugeri sistematice și programate, ceea ce subzistă din Epicur se datorează criticilor aduse de adversarii lui care-l citează în cursul demonstrațiilor pro
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hedonist... Sunt descoperite acum Tratate, Dialoguri, Eseuri, Epistole, Scrisoarea, Discursul, tot atâtea feluri de exprimare mai atractive, care vădesc mai mult dorința de a transmite, de a împărtăși, decât voința de a formula pentru niște discipoli incapabili să citească în absența autorității magistrului, singur deținător al cheii interpretării. Forma nouă permite un raport direct cu textul, nemijlocit, deci fără distorsiuni intelectuale ori constrângeri ideologice. Schimbarea formei dar și schimbare a fondului. întrebările sterile, tehnice, stridente, la limita ridicolului, dragi scolasticii fac
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
virtutea de orice transcendență. De Dumnezeu, în speță. Pentru că îi conferă naturii un loc considerabil. Panteismul le interzice orice compromis cu creștinismul. Dumnezeul creator al lumii și separat de ea, iată o imposibilitate în viziunea despre lume a stoicului Leonardo. Absența unui Dumnezeu distinct de realitate, virtutea imposibilă în această lume, pasiunea tristă ce decurge din aceasta - tot atâtea rațiuni de a nu se situa printre discipolii magistrului din Stoa. Evident, Antonio Beccaldi epicurianul critică tezele lui Leonardo Bruni. Opoziția dintre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iată prin ce poate fi creștinismul asociat epicurismului. Plăcerea devine mijlocul, suportul, vehiculul pentru ceva mai mult și mai bun ca ea: întâlnirea cu Dumnezeu, plăcerea de a fi cu Dumnezeu. Din epicurism, Lorenzo Valla nu reține plăcerea definită ca absență a tulburării, ataraxia, ci utilitarismul, teoria interesului sau a impurității, pentru a o spune în sensul etimologic. Plăcerea lui Epicur califică starea în care ne găsim după suprimarea tuturor ocaziilor de a suferi. Departe de afecțiunile și de pasiunile triviale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o descrie. Trebuie oare să vedem în această destinare mărturisită către cei apropiați rațiunea unei ciudate serii de tăceri? Pentru o persoană care-și plasează întreprinderea sub semnul adevărului absolut, radical - cel puțin atât cât o permite buna cuviință... - absența mamei, a soției, a surorilor, a copiilor, cu excepția câtorva mențiuni fugare - Montaigne jucând cărți cu soția și cu fiica sa; Montaigne asistând la o lecție în cursul căreia profesoara particulară explică LĂonorei folosirea corectă a cuvântului „fouteau” îfag, Fagus silvatica
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cirenaici, a căror operă s-a pierdut într-o și mai mare proporție decât a cinicilor, Montaigne împrumută pasiunea heraldului său, Aristip din Cirene, pentru libertatea absolută și mai apoi identificarea binelui suveran și a voluptății, nu epicuriene și negative - absența tulburării -, ci a celei în mișcare, active, dinamice. Focul de artificii din ultimele capitole ale cărții a III-a ține tocmai de această sensibilitate hedonistă: încrederea în trup, în carne, în simțuri, în plăcere aspirația spre viața fericită, veselă, spre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cei care lipsim de la întâlnire: nu există nici un moment nepotrivit pentru a filosofa: pentru așa ceva nimeni nu-i niciodată prea tânăr nici prea bătrân; dintre dorințe, unele sunt naturale și necesare, altele nu; starea de grație poate fi asimilată cu absența tulburării și ea definește parțial fericirea; durerea este suportabilă căci dacă n-ar fi așa am muri. în sfârșit, de la Lucrețiu el preia ideea că dacă dorința de o femeie ne chinuie prea tare, prima apărută în cale e potrivită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un A citi „Eseurile” lui Montaigne, la Maspăro, ceva foarte...Mospăro! Lectură îmbibată de Althusser... Amprenta epocii! Michel Butor, Eseu asupra Eseurilor, Gallimard, 1968î!) a contribuit considerabil la acreditarea tezei, greșite, potrivit căreia Eseurile au fost scrise pentru a compensa absența lui La Boătie... Interiorul cărții ar fi servit ca normânt al prietenului pierdut. Desigur, numai că nimeni n-a afirmat vreodată că acest mormânt a rămas gol! Un cenotaf nu-i un mormânt... Jean Lacouture nu aduce nimic care să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care permit memorarea unei cantități considerabile de informații. în acea epocă, stăpânind acele tehnici acum pierdute, unii știau pe de rost toate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru problemele științifice exclude existența în opera lui a unei fiziologii, a unei patologii, a unei anatomii sau a unei medicine care ne-ar permite o abordare mai serioasă a chestiunii. Când unele texte vorbesc de egalitatea tuturor plăcerilor, de absența de diferențe între plăcerile trupului și cele ale spiritului, când un altul ne asigură de superioritatea jubilărilor corporale asupra tuturor celorlalte, ce putem să credem? Ce trebuie să gândim? Nimic nu ne permite să o afirmăm pe baza unui document
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința clară și lucidă, veghind mereu trează, mereu activă, perfectă și eficace. De unde o definiție eficace a plăcerii: nu o încercăm prin simpla absență a tulburărilor, așa cum va susține Epicur două veacuri mai târziu. Ea nu este negativă, ci pozitivă, activă. Aristip califică acest moment specific în care nu cunoaștem tulburarea drept stare intermediară: nici plăcere, neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moment specific în care nu cunoaștem tulburarea drept stare intermediară: nici plăcere, neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate fi numit plăcere. A nu fi nefericit nu înseamnă că ești fericit; a nu suferi nu înseamnă a te bucura; absența negativității nu face o pozitivitate. Distrugerea dorințelor nu constituie un mod de a crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! în schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că Aristip din Cirene tatăl, din care s-a născut Aristip Metrodidactul într-o a doua generație - și Arete îVirtutea!), fiica sa -, ar putea să nu fie filosoful pe care-l știm! Câțiva istorici ai filosofiei conchid, într-adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără a înceta să fie el însuși și, mai ales, fără să se întineze... Adevărata plăcere constă în a-ți râde de plăcere - altfel spus: plăcerea filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe Gorgias, Protagoras și alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul unei călătorii în Cirenaica, Platon s-a întâlnit neîndoielnic cu Aristip sau cu ai săi. Oricum, la curtea lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și imbecilitatea crasă, incapacitatea intelectuală, cum să acordăm mai mult timp examinării cazului lor? -4Un pamflet în costum de scenă. Philebos pare un pamflet îmbrăcat în costum de scenă. Și nimic altceva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]