KorAP: Find »[drukola/base=adânc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...295 296 297 ...325 >

8,101 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot universul imensităților sahariene părea că se reflectă ca un ecou în adâncul creierului lui Gacel, fără ca el s-o știe, fără să fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță deasupra capului său, tot mai puternic, făcând vântul să tacă, strivind pământul, potolind nisipul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul sufletului său continua să fie de partea targuí-ului. Se priviră pe deasupra paharelor de ceai, s-ar fi zis că fiecare ghicea ce gândea celălalt. — Dacă cineva trebuie să-l prindă, insistă sergentul, mai bine să fim noi decât Malik. De cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
senzație de furie și neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj ca să te hotărăști să mori de sete în loc să ajungi la pușcărie, recunoscu. Mult curaj... Și cu siguranță că a murit. Prin radio, îi ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ei, cu șaptezeci la sută din populație analfabetă și o lungă tradiție de a se supune, cele mai importante lucruri erau carisma oamenilor, capacitatea lor de a-i atrage pe ceilalți și ecoul pe care discursurile lor le trezeau în adâncul inimilor. Și din acest punct de vedere - Razman o știa - Abdul-el-Kebir avea toate șansele să câștige, pentru că, datorită chipului nobil și sincer ce inspira încredere și datorită harului său de orator, poporul sfârșea prin a-l urma unde ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mâna să-l mângâie pe față, așa cum ar fi făcut o mamă cu un copil speriat. — Gata, a trecut, spuse. Ea clătină din cap cu hotărâre. — Nu încerca să mă păcălești. Nu a trecut... Lucrurile astea nu trec. Rămân în adâncul ființei ca un glonț care nu iese. Eu o știu, pentru că mi-a murit bărbatul acum doi ani, și noaptea mâinile mele încă îl mai caută. — Ea n-a murit. Nimeni n-ar îndrăzni să-i facă rău, spuse ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații pe care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și violatori... Stârvuri - făcu o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
departe de meleagurile tale“, prezisese bătrâna Khaltoum, și nu reușea să-și închipuie nimic mai străin de meleagurile lui decât acea barieră urlătoare de spumă albă ce se înălța furioasă în fața ochilor săi, dincolo de care nu izbutea să distingă decât adâncul nopții Se așeză pe nisipul uscat, departe de bătaia valurilor, și rămase acolo, complet liniștit, rememorându-și viața și gândindu-se la soția lui, la copii și la paradisul său pierdut, lăsând ceasurile să-și urmeze drumul, în așteptarea primei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la marginea acelei prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul față în față. Se întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892

că este o judecată." $20 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Gîndurile mele mă silesc să răspund și frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund. 4. Nu știi tu că, de mult de tot, de cînd a fost așezat omul pe pămînt, 5. biruința celor răi a fost scurtă și bucuria nelegiuitului numai de o clipă? 6. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
belșug de înțelepciune dai tu la iveală! 4. Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine? 5. Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor; 6. înaintea Lui locuința morților este goală, adîncul n-are acoperiș. 7. El întinde miază-noaptea asupra golului, și spînzură pămîntul pe nimic. 8. Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopere fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? 13. Omul nu-i cunoaște prețul; ea nu se găsește în pămîntul celor vii. 14. Adîncul zice: Nu este în mine." Și marea zice: Nu este la mine." 15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint; 16. nu se cîntărește pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia nu este ca ea și aurul curat nu se cumpănește cu ea. 20. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? 21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. 22. Adîncul și moartea zic: Noi am auzit vorbindu-se de ea;" 23. Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința. 24. Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zărește totul sub ceruri. 25. Cînd a rînduit greutatea vîntului și cînd a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? 15. Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor și brațul care se ridică să fie zdrobit? 16. Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? 17. Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții? 18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri. 19. Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adîncului să se întărească? 31. Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frînghiile Orionului? 32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cîrmuiești Ursul mare cu puii lui? 33. Cunoști tu legile cerului? Sau tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adîncul pare ca pletele unui bătrîn. 33. Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn; este făcut ca să nu se teamă de nimic. 34. Privește cu dispreț tot ce este înălțat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace." $42 1. Iov a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

urmă vasului. În general, acesti rechini nu erau prea periculoși, însă un om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
străpungă întunericul, abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că nu era vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o văzuseră până atunci, căci calculară că trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
taifunul acela. Așteptară iarăși în larg și, odată cu apariția soarelui, se văzu clar că ziua avea să fie la fel sau mai sufocanta decât cea anterioară. Cand văzu că marea se încălzește iarăși, încât până și fidelii Mahi-Mahi dispăreau în adâncuri și nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg. Bărbații și femeile de pe Peștele Zburător își petrecură restul zilei la umbră pânzelor, care fuseseră așezate sub formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
temem că deja o omorâse, au reapărut că doi îndrăgostiți. Din acel moment a încetat să mai fie regina noastră, transformându-se în regina Te-Onó. Oró s-o trăsnească! — Iar Tané s-o condamne să bântuie în vecii vecilor prin adâncurile oceanului! veni imediat răspunsul. N-am mai auzit de nimeni care să fie atât de înghețat la suflet sau care să-și demonstreze răutatea cu atâta nerușinare în fața celor care până atunci fuseseră prietenele și tovarășele ei de suferință. —Incredibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei. La ce s-o gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
transforme într-o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi uriași... Își depărta încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu ți-e frică? se miră Tapú. —Frică? se miră acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În acel moment, Octar întinse mâna către prințesa și strigă în semn de despărțire: —Anuanúa!!... Anuanúa!!... Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu, nu mai rămăsese nici un singur Te-Onó în viață, iar câteva bucăți de carne pluteau ici și colo, de unde le culegeau rechinii care ajunseseră ultimii la banchet. Fusese un spectacol macabru și cutremurător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea pentru totdeauna. Nu existau lacrimi care să poată domoli o durere atât de profundă, nici nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]