7,862 matches
-
scriitorului nostru în trecut a fost să pregătească și să deștepte o conștiință națională pentru înfăptuirea marelui vis românesc, rostul scriitorului de azi este de o tot așa de mare însemnătate. El trebuie să înțeleagă sensul vremei și să cunoască adâncul vremei în care trăiește. El trebuie să se ridice până la înălțimea vremurilor acestea luminate încă de razele sângerate ale epopeii, și, alături de soldatul care s-a jertfit, să așeze o țară în hotarele etnice. Datoria scriitorului este să ducă mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care am amintit. Hanrieta notează aceste sume cu grijă mare, dă chitanțe și intonează continuu aria mulțumirilor de felul acesta: „Domnul Pompiliu îmi scrie să vă trimet o chitanță de primirea banilor. Vă alăturez aici în scrisoare, mulțumindu-vă din adâncul inimei la toate Doamnele din Comitet pentru generoasa îngrijire ce-o aveți în nenorocirea ce se găsește iubitul meu frate...” (12 mai 1887), sau: „Nu găsesc cuvinte îndestul de a vă mulțumi de bunătatea D voastră..” (16 septembrie 1887), „Sărut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a lăsat. Toată ziua nu-l părăsea și cine știe ce planuri și-a mai făcut D-neaei. Oare de ce nu l-a luat bolnav, să-l caute? Acum sănătos cred și eu că are gust să fie Doamna Eminescu. Știu că în adâncul inimei mă doare și mi-e frică că nu se va duce și vara asta la Hall, lucru de care are neapărată trebuință. L-am rugat să-mi scrie cum și ce ocupă, însă până azi n-am primit nimic
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se va duce și vara asta la Hall, lucru de care are neapărată trebuință. L-am rugat să-mi scrie cum și ce ocupă, însă până azi n-am primit nimic. De vei afla mata ceva, apoi vă rog din adâncul inimei înștiințează mă, în caz dacă dragostea Doamnei M./icle/ va strânge /stânge? / armonia și recunoștința ce mi-o datotrește. Mare nenorocire a fost femeia asta pe capul lui Mihai și se vede că s-a pus să-l scoată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vine". Thomas Chatterton Cuprins Preambul / 11 Poetul-băiat din Bristol / 14 Țara fermecată și cheile spre regatul poeziei / 27 Ideea fraudei, geniul, suicidul / 35 Portretul unui artist în derivă / 42 În drum sigur spre Hollywood... / 56 Rowley și comorile fermecate din adîncuri / 59 Dezlegarea labirintului: din vremuri apuse se înalță literele / 65 Suicidul sub lupă medicală și antropologică / 74 Poetul angelic: geniul romantic și universul magic al sinfo-picturii / 84 Laboratorul poetic: calea regală spre naufragiu / 101 Tabel cronologic / 129 Bibliografie / 135 Preambul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
doar există. Totul doar există pentru a exista. (Ackroyd 1993: partea III, 15) Acest ultim cuvînt pare a fi o justificare a lui Ackroyd pentru imposibilitatea de a da un verdict final în cazul Chatterton. Rowley și comorile fermecate din adîncuri În ce privește autenticitatea poemelor lui Rowley, opiniile au fost divergente. Cea mai mare parte dintre oamenii obișnuiți din Bristol erau aproape convinși în secolul al XVIII-lea că poemele erau autentice, pentru că un poet atît de tînăr nu putea sub nici o
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unei stele - "ziua transmutației" din "situația dizgrațioasă"; "călăul" pregătind un "mormînt de foc". Maria friendless / Maria cea făr' de prieteni - "ruina unui orfan"; "durerile amintirii"; "încruntăturile unei lumi nemiloase". The false step / Pasul greșit - "mîndrie de copil"; "umbre ale oamenilor"; "adîncul suferinței/restriștii"; "veacuri de căință"; "existență negativă"; "agonii de nedescris"; "un iad etern al reflecției" ce-i așteaptă pe cei vinovați. Memoirs of a sad dog / Memoriile unui cățel trist - "zvîrlit încoace și-n colo de nenorociri, precum șuvoiul morii
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
s-a fost rupt, / Și-n hohotele spiritelor batjocoritoare eu m-am fost deșteptat; / Și ochii mi-am deschis la o priveliște cu totul nesperată - / Erau zorii de ziuă cu-a lor lumină fericită, / Și, cum stam eu gîndindu-mă la adîncul trecut, / Auzit-am cocoșul cîntînd, și cîntecul l-am binecuvîntat". (cf. Clare 2007: 298-299) Ceea ce frapează aici în poemul lui Clare este și legătura cu misiunea asumată de Chatterton, aceea de a sonda tocmai "trecutul adînc" (the past profound) pentru
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
o grămădire, ce-avea culoare mohorîtă sură"; "furtuna cea neagră"; "Cît de mizer și cît de veștejit, sfrijit, mort!" Songe to Ælla / Cîntec pentru Ælla - "dragul răsfățat al viitorimii"; "zi letală"; "Și trași de arma ta se prăvăliră, / Jos în adîncul iadului / Dacii cu miile se duseră". Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings - "fluvii de sînge"; "războiul sîngeros"; "săbii ce-aduc moartea"; "mulți cavaleri erau femei în straie de bărbat"; "Afar' țîșnit-a sîngele, și alergă în unde fumegînde, / Ci, reflectat de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
unii slujitori sus puși ai Bisericii strămoșești care vor dărâmarea cetății idealiste a legionarului va deveni un bumerang de mari decepții pentru ei. Durerile noastre vor fi abia atunci înțelese, iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și rugă mi-au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și munți cu zăpadă, am înfruntat vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi tot mai multă ignoranță. Credința a fost arma prin care am supraviețuit în istorie. Ar fi o dezarmare sau o sinucidere lentă dacă neamul nostru s-ar îndepărta de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în spiritul legionar, să vă reîntoarceți la aceste patru linii de început care stau la baza vieții noastre. Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veți putea cânta, să știți că este o boală care vă roade în adâncul ființei voastre sufletești sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veți putea vindeca, să vă dați deoparte și să lăsați locul vostru celor ce vor cânta... (Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari”) Cântecul este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
neamului nostru. Îndurând prigoană după prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a părăsit până la mormânt. Ei au murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe acest
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]