7,668 matches
-
educative pentru remedierea problemelor legate de agresivitatea și delicvența juvenilă. * Teoria cognitiv-neoasociaționistă Bazat pe principiile asociaționiste (Bower, 1981), modelul cognitiv-neoasociaționist integrează mai multe abordări pentru a înțelege mai bine complexitatea emoțiilor în general și a stărilor emoționale negative în particular. Adepții modelului susțin că o singură abordare ar fi insuficientă pentru a explica complexitatea afectelor negative și a comportamentelor agresive ce rezultă. Așa cum teoriile biologice nu reușesc să trateze problematica influențelor sociale, nici teoriile cognitive nu sunt capabile să explice efectele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și 1931, la cea de-a XI-a și cea de-a XII-a sesiune a Adunării Generale a Societății Națiunilor [3, p. 11]. Liga Națiunilor, abia creată la inițiativa președintelui american Wilson, a fost abandonată de succesorul său republican, adept al principiului izolaționist. Wilson, bolnav, n-a mai putut lupta pentru idealurile sale [1, p. 20]. În Statele Unite, în Anglia și în alte țări, s-au făcut propuneri de dezarmare, care au și fost traduse în fapt. Astfel, pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Transilvaniei”, „Vatra” ș.a. i-au apărut cronici și articole, studii de istorie, de lingvistică și istorie literară, studii și culegeri de folclor. Cunoscut și apreciat, S. va fi ales în 1866 membru al Societății Literare Române (Academia Română). Era, totuși, un adept al sistemului fonetic preconizat de Pumnul, iar aplicarea excesivă a acestui sistem în „Foaia Soțietății...” îi va aduce destule critici. În urma unor neînțelegeri cu comitetul de redacție, părăsește revista, pentru ca în 1871 să demisioneze și din învățământ. Câțiva ani va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
în scrierea cărților sale, dar nu din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure (de aici confuze și interpretabile!), atunci când Foucault a adoptat o manieră filosofică în prezentarea ideilor și a constatărilor sale desprinse din studiul arhivei și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și contra-efecte la o serie de acțiuni și de intervenții (politice). Aceste efecte "îmbracă" diverse forme și vin din toate părțile societății! Coșmarul sistemelor politice e exercitarea puterii într-un mod radical, imprevizibil și difuz. O propagare de efecte, noi adepți și noi strategii pentru distrugerea monopolului arbitrar pe o putere care se vrea "politică" și își arogă "suveranitatea" asupra civililor. Puterea politică, deși profund religioasă, nu e deloc suverană. Ea nu controlează decât o parte din suma de acțiuni și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de elită, fără a avea conotația de astăzi (ceva "fără formă", impersonal și non-distinctiv). Individualitatea era o onoare și un privilegiu regal. De exemplu, Voltaire era o individualitate. Ceea ce avem după 1800 este o generalizare a acestui concept, prin sporirea adepților unor idei liberale și prin formarea sistemelor de educație în masă. Așa-numitele meserii liberale (profesor, doctor, avocat etc.!) sunt la intersecția dintre necesitatea formării omului un ideal al Luminilor și constituirea sistemelor de instrucție publică (școli, universități etc.). Nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și conturarea unei puteri-cunoaștere în Europa Occidentală au "descompus" societatea civilă latină a cărturarilor și artiștilor. Această societate civilă este un mimesis la structura statului politic modern, din moment ce ea "împrumută" același regim al puterii, bazat pe lideri (de opinie) și adepți, care să-i urmeze, într-o simbolistică cultural-mentalitară, identitară. De altfel, ideea liderului, a conducătorului provine din tradiția creștină a bunului păstor, a pastoratului, a exercitării puterii într-o formă pastorală. Păstorul și turma sa iată o relație de putere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spune, prin atitudinea sa publică. La fel ca Braudel, profesorul-militant a încasat-o și de la stânga și de la dreapta franceză, de la toți autosuficienții diverselor facțiuni ideologice și politice. Din perspectiva prezentării cunoașterii sale, a formării discursului său, Foucault a fost adeptul unor raporturi de tip semiotic/semiologic, astfel că relațiile de putere și instituirea anumitor regimuri pentru socio-umane nu ar fi posibile fără anumite semnificații, ce dau naștere unor noi discursuri, iar acestea, conform teoriei lui Foucault, sunt localizate în semnificațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
model de opoziție constructivă, într-un domeniu atât de important. El a venit și cu idei noi, ca aceea privind neutralitatea României. Evoluția vieții politice interne și internaționale l-a condus pe istoric la ideea necesității revenirii sale și a adepților săi în PNL, care s-a produs în ianuarie 1938. Revenirea la matcă, mult mai puțin obișnuită decât părăsirea unor partide, a fost prezentată, împreună cu activitatea "georgiștilor" în anii 1939-1940, pe baza unor surse arhivistice inedite. Concluziile ample ale lucrării
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
asigura mximum de utilitate a producției, neoliberalismul acorda o importanță deosebită liberalismului economic. Neoliberalii europeni susțineau însă că, la nivelul politicii economice, puteau fi admise diferențieri între state. Astfel, dacă ei promovau protecționismul pentru produsele autohtone, în schimburile internaționale, erau adepții liberei concurențe 294. Potrivit neoliberalilor, liberalismul economic nu excludea afectarea unei părți din venitul național unor scopuri colective 295. La români, liberalismul nu se revendica, însă, direct de la scrierile întemeietorilor liberalismului. În acest sens, se vorbește chiar despre "moartea ciudată
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vechiul PNL exista o puternică grupare de tineri ale căror idealuri erau diferite de cele ale "bătrânilor" și de cele ale lui Gheorghe Brătianu. Deși în toamna anului 1933, unii dintre "bătrânii" liberali au sprijinit reîntregirea Partidului Național Liberal cu adepții lui Gheorghe Brătianu 342, din punct de vedere doctrinar, asemănările și delimitările tranșante sunt mai greu de dovedit. Este un lucru bine știut că după Primul Război Mondial, PNL a parcurs un proces de reorganizare și de adaptare doctrinară la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
unele cazuri, le-a aprobat, scoțând în evidență propunerile legislative, pe care le considera valoroase. Astfel, în aprilie 1933, parlamentarii georgiști au dat voturi pozitive proiectelor de lege referitoare la încurajarea industriei naționale și celui pentru unificarea asigurărilor sociale 452. Adept al unei administrații simplificate și descentralizate, PNL-Gheorghe Brătianu a susținut acest principiu, în aprilie 1933, când guvernul național-țărănist a adus în discuția Camerei un nou proiect de lege pentru organizarea finanțelor locale. Constantin Toma arăta că fondurile comunale și județene
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
țară. S-a constatat că firma nu își plătise integral impozitele, că modul de realizare al contractului, în martie 1930, fusese deficitar, defavorizând net statul român. Camarila și regele au folosit afacerea Skoda pentru discreditarea lui Iuliu Maniu și a adepților săi468. În prima sa intervenție la Cameră, referitoare la această problemă, în martie 1933, Gheorghe Brăianu a apreciat că era necesară sancționarea celor care se vor dovedi vinovați, indiferent dacă erau români sau străini, fără a influența negativ relațiile dintre
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
opunea însă acestor tendințe, încercând să amâne convocarea Congresului general, cerută insistent de conducerea tuturor organizațiilor județene. O formulă de compromis era absolut necesară. În urma întrevederii desfășurate la 30 aprilie, între Gheorghe Tătărescu și Bebe Brătianu, ideea reunificării partidului cu adepții lui Gheorghe Brătianu a fost abandonată, cu acceptul președintelui partidului 615. Pretextul afirmat de liberalii diniști se referea la poziția adoptată de Gheorghe Brătianu în acele momente față de problemele politicii interne și externe. În schimb, Gheorghe Tătărescu a renunțat la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și de a asigura respectarea drepturilor minorităților 668. O primă referire a georgiștilor la problema minorităților apare în discursul susținut de Gheorghe Brătianu la congresul culorii de Negru al PNL din capitală, la 11 ianuarie 1931. Afirmând că el și adepții săi doreau să asigure tuturor cetățenilor, indiferent de originea lor etnică, toate drepturile, dar și să stimuleze conștiința "datoriilor comune", șeful partidului exprima concepția neoliberală asupra acestei probleme 669. Președintele liberalilor georgiști aducea în discuție și problema aromânilor din Peninsula
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
frământat numai de curente anarhice, ci acționa și sub presiunea unor realități nefavorabile, de ordin economic și social 724. Deși manifestau tendința de a lua apărarea tinerilor în confruntarea lor cu guvernul, georgiștii îi excludeau pe cei care se dovedeau adepți ai măsurilor extremiste. Astfel, ei condamnau xenofobia, explicând că aceasta nu trebuia să fie confundată cu nemulțumirea tinerilor hrăniți, în timpul școlii, cu mirajul unei stări sociale mai bune, dar afectați, la absolvire, de șomajul intelectual 725. Luând cuvântul în Parlament
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
745. În toamna anului 1931, C. Ionescu-Olt a formulat aprecieri noi față de mișcarea de extremă stângă. El a realizat o comparație cu accente critice între doctrina comunistă și doctrina liberală. Comunismul dogmatic a creat, potrivit georgiștilor, un partid care cerea adepților săi supunere necondiționată și sărăcie. Recompensele așteptate de comuniști (mândria de a fi apostoli ai cauzei, fericirea de a fi utilizați în folosul comunității) confereau acestui partid o aparentă superioritate morală. Punând în antiteză trăsăturile pozitive ale doctrinei liberale, autorul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Partidul Național Liberal tradițional era profund divizat. Adversității prelungite dintre Dinu Brătianu și Gheorghe Tătărescu i s-au adăugat diferențele de opinii dintre gruparea "Păreri Libere", alcătuită din tineri liberali precum Eugen Titeanu, Valer Roman, Mircea Cancicov sau Aurelian Bentoiu, adepți ai neoliberalismului și "gruparea H" care cuprindea tineri liberali ca Victor Iamandi, Petre Ghiață sau Victor Slăvescu, cu orientare neoliberală, de asemenea, dar care se opuneau revenirii georgiștilor în componența PNL, amenințând că, în cazul în care aceasta ar avea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Gheorghe Brătianu, fiul premierului liberal care impusese actul de la 4 ianuarie 1926, a constituit doar pretextul care a legitimat desprinderea celei mai importante disidențe liberale din deceniul al patrulea al secolului al XXlea. Imediat după constituirea partidului, Gheorghe Brătianu și adepții săi au desfășurat acțiuni menite să ducă la crearea organizațiilor georgiste în toate județele țării și au elaborat, treptat, programul și statutele noului partid, făcând eforturi pentru a sublinia diferențele dintre acestea și documentele corespunzătoare ale PNL tradițional. Între prevederile
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a acestei explicații este analogia dintre individ și stat, conform căreia statul se comportă în arena internațională precum un individ în starea de natură, acea stare imaginată anterioară autorității politice și a societății. Deși tehnica acestei analogii este comună tuturor adepților primului nivel de analiză, interpretarea naturii umane și, de aici, a istoriei și a vieții internaționale diferă fundamental între cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial biologic
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
fundamental între cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial biologic tocmai datorită accentului pus în explicație pe natura umană), de factură pesimistă. Pentru optimiști (în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
doilea rând, o dificultate majoră într-o astfel de analiză constă în distingerea efectului separat al fiecărui factor din sfera internă și ponderea sa în cadrul efectului agregat exercitat de toate variabilele asupra comportamentului internațional al statului. În al treilea rând, adepților nivelului doi li se impută, mai ales de către cercetătorii care optează pentru nivelul trei de analiză, faptul că accentuează descrierea în detrimentul explicației. Cei din urmă, de pildă, susțin că toate statele, fie ele democratice sau nu, alocă resurse semnificative pentru
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
s-ar putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află la al treilea nivel de analiză. În sfârșit, variabila instituționalizarea sistemului internațional este considerată (în special de către adepții instituționalismului neoliberal) ca exercitând un impact major asupra relațiilor internaționale. Opus neorealiștilor, care consideră că statele rămân principalii actori ai sistemului, iar instituțiile ar fi cel mult o variabilă dependentă, o expresie a intereselor statelor, autorii aparținând acestui curent atribuie
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
oferind surse alternative de explicație. Cea de-a doua critică se referă la posibilitatea schimbării în relațiile internaționale: dacă sistemul constrânge statele și nu invers, atunci cum se explică tranzițiile de la un sistem la altul în decursul istoriei? Răspunsul oricărui adept al utilității nivelului al treilea de analiză ar fi, probabil, acela că schimbările inteligibile, de explicat, sunt doar cele în cadrul sistemului, nu și cele de sistem. În general, diversele teorii și modele explicative din Relațiile Internaționale recurg în explicațiile lor
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
și autorii unor modele și teorii normative precum cele al societății mondiale (J. Burton) sau a cosmopolitismului (D. Held). În ceea ce privește constructivismul, ca una dintre cele mai recente producții teoretice majore ale Relațiilor Internaționale, trebuie precizat că raportarea la niveluri a adepților lui diferă mult de la un caz la altul, oscilând între nivelurile doi și trei. El se constituie însă ca o școală de gândire aparte, relativ nouă și cert înclinată spre latura teoretizării 1, dificultatea precizării nivelurilor de analiză prezente în
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]