167,112 matches
-
un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul a intrat și, după un bună ziua aproape răstit, s-a așezat În fotoliul din fața biroului. ― Bună ziua. Cine sunteți și ce doriți? - l-a luat din scurt directorul. ―Era În curs o anchetă cu o afacere cu niște corturari... ― Cred că ar fi fost cazul să vă prezentați Întâi și apoi să vă măsurați și cuvintele, domnule. ― Sunt căpitanul Vătrai. ― Dacă nu ați știut, aflați că noi aici În spital nu facem afaceri cu nimeni. Noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anchetă cu o afacere cu niște corturari... ― Cred că ar fi fost cazul să vă prezentați Întâi și apoi să vă măsurați și cuvintele, domnule. ― Sunt căpitanul Vătrai. ― Dacă nu ați știut, aflați că noi aici În spital nu facem afaceri cu nimeni. Noi tratăm bolnavi. Și... de când orice neavenit se bagă În problemele medicale ale spitalului? Ca și cum nu ar fi auzit remarca directorului, individul a continuat: ― Îi tratați, dar nu pe ochi frumoși. Așa că mâine dimineață, la ora zece, veți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
negreșit. Răspunsul trebuie să i-l dau la amiază, când ies din spital. ― Grea treabă, dragule. Cum să te duci În șatra lor și să nu te trezești chemat de cioflingarul de Vătrai și să te ia la Întrebări? „Ce afaceri aveți cu șetrarii?” ― Așa este, domnule profesor. Și, totuși? După câteva clipe de gândire, profesorul a răspuns. ― Soluția ne-ar putea-o da nenea Mitru. ― Cum, domnule profesor? ― Mă gândeam să-l trimitem pe el ca „să ne reprezinte”, cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Fără să mai insiste, Stelian mulțumi pentru tratație și se ridică de la masă. Amabil și surâzător, directorul școlii îl conduse până la poartă și, strângându-i mâna, îi mai spuse că, dacă se răzgândea, el unul era dispus oricând să încheie afacerea. Cu toate că întrevederea sa cu Lascăr Anton fusese confidențială, zvonul că își vindea casa se răspândi repede prin sat și în zilele următoare Stelian avu surpriza să se trezească la poartă cu mai mulți amatori decât și-ar fi închipuit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos, pentru simplul și bunul motiv că, după căderea Anei Pauker, fusese și el dat afară din serviciul său de la Securitate... Nu mai era nici colonel și nici măcar angajat al Ministerului Afacerilor Interne. Vezi, tocmai asta am vrut să-ți spun mai devreme, dar... Acum Aronică al meu este paznic de noapte la o fabrică din obligație, fiindcă vor să-l umilească și îngrijitor la o sinagogă voluntar, fiindcă vrea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați civil. Unul din cei doi tipi i se păru cunoscut; semăna cu șeful grupului de securiști care îl arestase în urmă cu trei ani și-l escortase până la sediul Ministerului Afacerilor Interne și al Securității Statului, mai înainte de a fi îmbarcat în avion și expulzat din țară. Nu avu însă timp să-și evoce neplăcutul episod și nici să-și facă vreo grijă. Secretarul reveni mai repede decât se așteptase, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care nu-i mai călcase pragul de multă vreme, arăta vesel și avea chef de vorbă. Stelian îl pofti ca de obicei la masa din chioșc și îl trată cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum, la sfârșit de an, când avea atât de mult de lucru la serviciu. Fără să arate că ar fi băgat de seamă această nemulțumire, Grigore se apucă să-i spună dezinvolt și volubil că fusese pe la mănăstire cu niscaiva afaceri și se gândise ca la întoarcere să treacă pe la ei, să le facă o bucurie. Maica Agripina era plecată pe la București, dar aflase el de la alte maici că s-ar fi certat rău de tot cu stareța și că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la copii, în Franța la un notar, ca să încheie actele necesare și casa ar fi fost a lor, iar ei, bucureșteni cu acte-n regulă. Dar, după ce stătuseră de vorbă cu proprietarii casei și aproape că se învoiseră să încheie afacerea, Virgil pretextase că mai aveau de rezolvat o mică și neînsemnată problemă personală, o luase pe Mariana de braț și, după ce se îndepărtaseră puțin, pe stradă, el se oprise în dreptul unei băcănii, unde intrase ca să-și cumpere un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și alți țărani gospodari din sat, la fel de prost văzuți de oamenii regimului. Cam în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani de zile. Cu totul altfel sunt călătoriile pe care se obișnuise să le facă pentru mici afaceri. A trebuit și el să se descurce, să-și crească copiii, iar acum nepoții, ca să nu rămână ca el, un "nimeni" al satului, fără prea multă școală. Numai Dragoș știe că în realitate el nu este un înapoiat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Bine și așa! a chibzuit mazilul. Cu opt cioate ies din iarnă și încă îmi mai rămân două pentru vara următoare. Dar și douăzeci și cinci de ari de teren defrișat, atribuit prin arendare gratuită pentru două veri, este și asta o afacere bună. Și crâșma lui Mendel se află și ea pe aproape... Așa să tot muncești, 'coane Zimbru! Și încă repejor pentru a nu pierde perioada potrivită a însămânțărilor de toamnă... Chiar de mâine voi fi La Stejari ca să vorbesc cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
descoperit și în parte colonizat de către bravii lor înaintași. Și atunci Alasca de ce nu aparține Rusiei Sovietice? Pentru că rușii au vândut-o americanilor cu acte în regulă, pe 7,2 milioane de Dolari-aur, ceea ce s-a dovedit până la urmă o afacere nemaipomenită pentru cumpărători care obțin de acolo câte un miliard în fiecare lună și există perspective certe să-l obțină săptămânal că rezervele sunt inestimabile, pe continent și în spațiul marin. De acest lucru m-am convins personal ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domnii combat tare, își dau cu părerea și nici nu le pasă de tinichelele ce atârnă după ei. Alții își ponegresc țara prin toate mijloacele de care dispun și își văd în continuare de cârdășiile lor, de acoliți și de afaceri oneroase. Ce-i drept, mai intervin din când în când și organele legii, dar numai în cazul delincvenților lor, că ai noștri sunt negustori cinstiți de care trebuie să avem multă grijă!.. Băieții noștri, domnilor! Abia într-un final ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în fiecare lună, în afară de masă și casă!.. În țară, pentru acești bani ar trebui să muncești pe brânci măcar două-trei luni... Dar nici căpșunarii nu o duc cu mult mai bine și, în căutarea unor câștiguri grase, se bagă în afaceri pedepsite de lege, încât au umplut închisorile Vestului, sărăcuții de ei... Că nici speranțe nu mai au să se întoarcă vreodată acasă. Dar el, fie-i veșnicia liniștită lui tata Chelu că l-a dat la meserii, își poate dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înțeles că soțul meu nu este un zugrav de duzină, ci specialist-specialist. Dar dacă vreodată vei constata că pereții apartamentului tău mor de dorul varului, deși nu-i cred în stare de o așa sensibilitate, s-ar putea să negociem afacerea... Sub umbrela nobilă a blazonului soțului său, care-și purta imperial, în fiecare zi, găleata, șpaclul și bidineaua cu el, Sonia juca tare în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana, în vreme ce alții vrăjesc basul. N-ai un fraier prin mafia ta? Știu că ești ocupat până peste gât cu afacerile din cartierul tău, dar, cum te știu de gașcă, poate găsești ceva..." Marele Bronz nu mă rugase nimic, niciodată. Nici nu-mi pusese autoritatea la îndoială. Mai mult, mi-o consolidase fără să fac uz de niciun pumn de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fel de gangster în miniatură, un Scarface care aștepta să crească. M-a privit lung, stând, cu un pas în față, în mijlocul gloatei, cu aerul mirat al profesionistului care nu înțelege ce caută un pirpiriu de două parale în această afacere de mafioți greu încercați în luptele de cartier. Și-a revenit repede și, grăbit, sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba, sfrijitule? Te-a blestemat careva, ca să-ți plângi de milă?"... Când credeam că totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se scurge tot sângele, îi spală penele cu multă grijă, o usucă și gata... Marcel ia și bani pentru asta. Îi și merită. Marcel este un adevărat maestru de ceremonii. El are și suflet. Mă bagă și pe mine în afacere. În zi de vineri mai ales trec pe la prietenii lui Marcel, iau găinile cu bilețelele prinse de aripi și le duc la Marcel, pentru tăiere. E lung drumul, de cele mai multe ori, până la Marcel. Unii dintre prietenii săi n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prietenul lui a intrat din nou pe fir cu sacrificiul de pasăre. Dar când Marcel îmi zice Zetule, ori sunt găinile pe cale de dispariție, ori evreii pleacă pe rupte, de nu știu eu, îmi dau seama că Marcel a mirosit afacerea, mă dau la fund și nu mai trec prin Calea Călărașilor, tresar la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi deschisese orizonturi noi și optimiste. Apoi, pur și simplu mă căutau banii, atât de mult mă împrietenisem cu ei. Mi s-a întâmplat să stau jos, pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora după muncă, pregătii pentru muncă. Iar seara începe cockteil-ul și distracția. Putem mânca pe cinste la prețuri mici. "Cafe" iese în evidență și prin faptul că lumea tânără bună îl vizitează frecvent și pentru că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce îmi plăcea cel mai mult, mergeam săptămânal prin magazine cu Elizabeth, menajera noastră. Fără motiv, mă cuprinse nostalgia. Mai ieri eram cu tatăl meu la New York. Avea niște treabă și, ca întotdeauna, mă luase cu el în călătoria de afaceri. Ne serveam cafeaua de după masă, un obicei al nostru, un șablon al relației noastre strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să joc în " Lacul lebedelor". Îi ținui companie lui Angi la masă, deși eu servisem ceva înainte. Vrei să mergem la o petrecere îneseară? mă întrebă. Este ziua de naștere a unui fost coleg de facultate cu care voi face afaceri în viitorul apropiat. Serios? Voi fi încântată să-l cunosc. Nu i-am cumpărat încă un cadou. Tu ce părere ai? Un ceas de aur ar fi potrivit, zic. Cred că ai dreptate. Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tristeții și venirea vieții. Însă Angi se întristă. Mai târziu înțelesesem că nici el nu știa de ce plecase fără mine. Sau de ce va pune pe seama lecțiilor mele de limba franceză și a vieții pline de activități ale unui om de afaceri faptul că nu mai stătea chiar atât de mult în preajma mea. Și când ajungea acasă iar eu mă îndoiam peste balustradă să-l văd, sărindu-i apoi în brațe, îi era greu să îmi dea drumul, o fericire nespusă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]