7,843 matches
-
societății, care generează o serie de necesități universale ale omului în calitatea sa de ființă socială: nevoia de celălalt om, cum se exprima Marx, nevoia de comunicare, de cunoaștere, nevoia unui mediu uman și social stimulator, nevoia de autorealizare, de afirmare a „forțelor umane esențiale”, nevoia de control asupra mediului de viață, natural și social etc. Asupra acestei probleme se va reveni. Aici aș dori doar să subliniez faptul că este posibilă elaborarea unei liste cu nevoi umane universale, invariante (și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca știință - explicarea unui fapt social prin alte fapte sociale. Unul dintre marile merite ale lui Marx, pus în evidență în întreaga sa amploare de abia de actualele orientări structuraliste, este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu toate defectele sale, a influențat În mod pozitiv evoluția societății omenești; acest fapt la determinat pe J. M. Keynes să-i considere pe mercantiliști „primii pionieri ai gândirii economice”. Noua atitudine impusă de această doctrină a contribuit ulterior la afirmarea drepturilor individului față de atotputernicia statului, marcând tranziția la doctrina economică clasică (liberală). La rândul lor, concepțiile economice clasice despre impozit s-au creat și promovat ulterior Într-o perioadă În care s-a Înregistrat un fenomen de creștere economică nemaiîntâlnită
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
statul modern Își multiplică funcțiile, devenind omniprezent În viața economică și socială, prin angajarea de prestații publice costisitoare și numeroase pentru care sunt necesare sume de bani, tot mai mari. În planul gândirii economice moderne, asemenea schimbări au contribuit la afirmarea analizei macroeconomice care are ca obiect de studiu comportamentul economiei considerată la nivel macro. În acest sens, reputații economiști Dornbusch și Fischer apreciază că macroeconomia „pune accent pe politica economică, ea afectând consumul și investiția, dolarul și balanța comercială, elementele
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
trebuie să spunem că nici În perioada interbelică sociologia nu era acceptată ca atare de către elita țării. De multe ori sociologia din acest răstimp se reduce la activitatea echipelor studențești conduse de Gusti. Nu a existat un câmp deosebit de prielnic afirmării ca atare, poate și din cauza tensiunii dintre monografiști și teoreticieni, dintre Școala lui Gusti, pe o de parte, și T. Brăileanu și P. Andrei, pe de altă parte. Până și tolerantul prieten al lui Gusti, C. Rădulescu-Motru, scrie În Revizuiri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
numai să accepte pluralismul explicativ, ci chiar să-l cultive. Nu Înlocuirea unei paradigme cu autoritate (oficială) cu o alta cu același tip de autoritate ar fi soluția depășirii „crizei epistemologice” În care se găsește sociologia postdecembristă de la noi, ci afirmarea deschisă a valabilității epistemologice a pluralismului paradigmatic. Analogia dintre teorie și caleidoscop (o jucărie care constă Într-un tub, niște lentile și fragmente din sticlă sau plastic translucide și colorate), propusă de Martin O’Brien (1993), mi se pare foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
stalinismului În URSS Începând cu 1956, frânată Însă de la Început de reacția represivă față de efectele centrifuge ale Revoluției maghiare, a inițiat totuși un proces de liberalizare internă a sistemului socialist. Acest proces a fost mai accentuat În România pe fondul afirmării politice de detașare de Uniunea Sovietică. Încă de la Începutul anilor ’60 În România a Început un proces de deschidere politică și ideologică. Sociologia era Încă un tabu. La sfârșitul acestei perioade sociologia Începe să fie menționată mai degrabă sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
știință legitimă. Contextul național a fost favorabil și din rațiuni distincte. Alături de Începutul deschiderii ideologice, s-a adăugat opțiunea fermă de detașare de Uniunea Sovietică. Reabilitarea Școlii sociologice de la București era firească În contextul utilizării mai generale a tradiției pentru afirmarea independenței României. Ovidiu Bădina și-a dedicat activitatea reconsiderării Școlii de la București, publicând lucrări despre Dimitrie Gusti, și a Îngrijit publicarea operelor acestuia (1965, 1966, 1967). Reconsiderarea tradiției sociologiei românești antebelice a reprezentat un sprijin important pentru relansarea sociologiei. Simultan
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În aparență dogmatică: sociologia În România este marxistă, fundată pe paradigma marxist-leninistă. O asemenea atitudine eu aș taxa-o a fi un sacrificiu responsabil al unor profesioniști. Cred că ea a reprezentat o tentativă de a salva sociologia românească prin afirmarea utilității sale pentru societatea socialistă românească și conformitatea ei cu marxismul, Într-un moment În care aceasta era deja În proces de desființare. Creșterea presiunii politice a dictaturii ceaușiste a fost umilitoare pentru sociologi, obligându-i să facă plecăciuni ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În plan antropocentric, relevă (În opinia autorului) Însuși sensul vieții umane, cel de ,,a face parte din joc”. Sociabilitatea devine aici ,,socialitate”, implicând relațiile de putere și distincția dintre insider-i și outsider-i și având ca mijloace practicile simbolice. Cu afirmarea ,,Omului”, o dată cu Iluminismul și Rațiunea, trecutul este Însușit ca ,,patrimoniu”, fapt ce separă ,,tradițiile” (= ,,repetiție dinamică a trecutului”) de ,,cutume” (= ,,conservare selectivă a trecutului”). Se constituie astfel nu doar patrimonii particulare, ci și un patrimoniu unic - prin UNESCO -, ceea ce pune
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care dezbaterea terminologică dintre etnografie, etnologie și antropologie ține de rațiuni teoretice sau de un anumit context sociopolitic. Dacă preferința pentru etnologie sau národopis (În Cehia, cf. P. Skalník, sau Slovenia, cf. R. Muršič) are un substrat ideologic centrat pe afirmarea sau definirea identității naționale (vezi și Janusz Mucha, În cazul Poloniei), etnografia este asociată de cele mai multe ori (după model sovietic) cu studiul ,,culturii materiale” (vezi Serghei Sokolovski, Rusia, J. Mucha, Polonia, Alexandra Bitušíková, Slovacia). După 1989, numeroase departamente sau facultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
preocupat să seducă, drept tactică de descalificare a celorlalți. El folosește În acest scop anturajul, circumstanțele și toate ocaziile; el recurge la cultura sa, adesea impresionantă, Își antrenează creativitatea sa În această direcție. Nimic nu-l descurajează În lupta de afirmare a supraeului social, iar pe cei din jur Îi consideră obstacole, obiecte de manipulat. Excitat continuu de plăcerea luptei cu ceilalți, el se angajează În activități delictuoase, În hărțuiri (adesea cu substrat sexual), el vrea să comande, să supravegheze, să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bilanț colectiv fructuos, o evaluare pozitivă sunt factori declanșatori ai atacului pervers Împotriva unei bucurii Împărtășite; 3. deriziunea descalificată Într-un seminar de formare. Atelierele de formare și sensibilizare În dinamica grupului, reuniunile de discuții sunt un teren favorabil de „afirmare” pentru cei care nu pot sau nu vor să participe la un proiect comun. Tactica lor este de a denigra, persifla, submina, a arunca În derizoriu regulile, jocurile de rol ale celorlalți, Întregul program. Asemenea conduite găsesc adesea adepți, promotorii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
implacabile, dominate de legea celui mai puternic”. Pentru că aduce În scenă relații sociale de concurență și competiție, cei aparținând claselor privilegiate au transformat această practică Într-un semn de distincție și de dominare, ea se prezintă ca un mijloc de afirmare a capitalului social și cultural. Aflați pe cai, nobilii vânători ocupă o poziție paternalistă față de modestele lor ajutoare, deci manifestă o poziție de dominație socială. Totul se desfășoară ca Într-o piesă de teatru, spectatorii nu sunt Îndepărtați, dimpotrivă, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
solicitări pentru soberania popular sau pentru la voluntad del pueblo versus recursul la grupuri de interese specifice (șomeri, țărani etc) sau afirmații potrivit cărora "poporul" (mai degrabă decât majoritatea) trebuie să aprobe acțiunile politice. Identificarea candidatului cu "poporul" De exemplu, afirmarea, prin mijloace nonverbale (întrebuințarea veșmintelor populare, a idiomului specific etc) a faptului că "Sunt la fel ca tine" sau autodescrierea candidatului ca încarnare a mișcărilor de masă sau a voinței poporului. Afirmația că reprezintă un grup tăcut, "neauzit" în societate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre partenerii de coaliție, menționate de noi mai înainte, și clientelism. De asemenea, Mouffe (2005a: 54-6) afirmă că o lipsă de alternative și de influență asupra elitelor i-au îndepărtat pe mulți votanți de partidele tradiționale și au contribuit la afirmarea populismului de dreapta în numeroase state europene. Din punctul său de vedere, coalițiile SPÖ-ÖVP și parteneriatele sociale "au dus la griparea sistemului" și aveau să "încurajeze un demagog înnăscut ca Jörg Haider să dea glas multiplelor nemulțumiri legate de coaliția
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un popor definit din punct de vedere etnic, în conflict cu grupuri etnice rivale și cosmopoliți de-etnicizați, încât elementele sale unice populiste sunt destul de obscure. Diferența cea mai importantă rezidă nu în tonul moral al lui Mečiar sau în afirmarea omogenității susținătorilor și adversarilor săi, elemente pe care multe tipuri de naționalism și de populism le împărtășesc, ci în catalogarea oponenților ca elite, nu ca egali sau inferiori. Mečiar avea o capacitate deosebită de a-și eticheta adversarii naționali ca
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
slovace. Rezultatele Polity și Freedom House nu sunt nici pe departe niște indicatori pertinenți, dar ne oferă un punct de pornire acceptabil pentru a măsura ceea ce știm deja. Spre deosebire de populismul începutului anilor 1990, care a apărut în același timp cu afirmarea mai multor indicatori non-democratici, niveluri asemănătoare de populism sub Fico nu au generat același declin al democrației (vezi Figura 9.3)3. Figura 9.3. Indicatorii democrației în Slovacia, 1992-2008. Sursa: Freedom House (2009), Polity (2009). O privire mai largă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
stimulări nociceptive. Pănă la dispariția sa fizică, autorul se va opune categoric intruziunii de elemente mediaționale cognitive în modelul inhibiției reciproce. Acest model depășește, de altfel, cu mult cadrul desensibilizării, deoarece a fost implicat de către Wolpe în alte procese terapeutice: afirmarea sinelui, terapii sexuale, relație psihoterapeutică, etc. Evoluția terapiilor bazate pe expunere Desensibilizarea sistematică a lui Wolpe este probabil procedura cea mai studiată atât în plan teoretic cât și în ceea ce privește modalitățile sale de aplicare. Variantele procedurilor de expunere In urma lecturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau reactanțele se situează în primul plan. Atenția pacientului și a terapeutului se centrează pe relație mai degrabă decât pe problemele care urmează a fi tratate. Este deci util să aplicăm metode. Dacă simetria se află pe primul plan Metodele afirmării de sine permit, în general, diminuarea unei simetrii: - a se calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a se calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o atitudine care arată că ascultă atent și de afirmare a sinelui empatic. Iată un exemplu care ilustrează cele spuse mai sus. Pacienta - Ce credeți despre acest lucru? Terapeutul - Cel mai bine ar fi să vorbiți despre asta cu soțul dumneavoastră, cred. Pacienta - El nu vrea să știe nimic, este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pacienta - El nu vrea să facă decât ceea ce-l duce mintea. (Pacienta își urmează ideea). Terapeutul - Este adevărat, va fi dificil. Credeți că dacă aș discuta cu amândoi ar fi mai ușor? (Terapeutul persistă și propune o alternativă). Terapeutul aplică afirmarea sinelui empatic, însoțit de o atitudine persistentă, ceea ce dezamorsează escalada simetrică. Relația colaborativă este păstrată și ședința continuă cu un obiectiv comun, stabilirea unei comunicări în cadrul cupului. Atunci când complementaritatea se găsește pe primul plan Atunci când complementaritatea se găsește în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
am luat și eu o dată un pahar în plus. (Reactanța pacientului). Medicul - Un accident este întotdeauna o lipsă de noroc. Nu este interzis să bei, doar să conduci mașina atunci când ai băut. (Avocatul diavolului, a recunoaște unde are pacientul dreptate: afirmarea sinelui). Pacientul - Asta-i sigur, n-am avut noroc! De această dată, am băut puțin prea mult. (Pacientul n-are nevoie să se apere). Medicul - Cel mai bine este să fii atent în privința asta. Problema constă în aceea că ești
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dorește să se împiedice de un obstacol. Chiar dacă pacienta mai păstrează trăsături perfecționiste, se observă la aceasta o atitudine mai degrabă de provocare în fața obstacolelor decât o atitudine de evitare, ceea ce este probabil câștigul esențial al terapiei sale cognitiv-comportamentale. 7. Afirmarea de sine FrșdȘric Fanget și Bernard Rouchouse∗ 1. Contribuții teoretice Definiție și categorii de comportamente Etiologia absenței afirmării de sine 2. Studiu de caz Analiză funcțională Diagnosticul tulburărilor asociate Evaluarea unei absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atitudine mai degrabă de provocare în fața obstacolelor decât o atitudine de evitare, ceea ce este probabil câștigul esențial al terapiei sale cognitiv-comportamentale. 7. Afirmarea de sine FrșdȘric Fanget și Bernard Rouchouse∗ 1. Contribuții teoretice Definiție și categorii de comportamente Etiologia absenței afirmării de sine 2. Studiu de caz Analiză funcțională Diagnosticul tulburărilor asociate Evaluarea unei absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste Terapie de grup sau terapie individuală Planul terapiei Terapia de grup Tehnicile generale Desfășurarea ședințelor (terapie de grup
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]