8,127 matches
-
caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor frânghia, fără să o întindă, încercând să ghicească, trăgând lin, când va înceta orice rezistență, semn că saurianul era mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimic. Nu se mănâncă. Și dacă nu se mănâncă, nu te interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc. Scotoci nerăbdător. Titlurile oscilau între Episoade Naționale, al spaniolului Pérez-Galdós, și Istoria Romei de Indro Montanelli, trecând printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Rafalo și cel numit Lucas, îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de sânge care îmbiba lemnul și aluneca până pe pământ. Se îndepărtă scârbit. José Correcaminos veni lângă el: — Ne-au invadat teritoriul, se scuză el. Și când i-au descoperit pe războinicii noștri, au început să tragă cu armele lor. Dădu din cap în tăcere. Se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu și-l putu aminti pe cel care venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care era Inti Ávila. Se opri în fața lui, ridică pușca și îi trase în cap o lovitură scurtă și seacă cu patul armei. Pușca de vânătoare alunecă de pe pieptul tânărului, care căzu ca un balot la poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pricinuită țării lor și știau că Roosevelt a fost primul președinte care a îndrăznit să-i înfrunte pe cei care aduceau prejudicii viitorului națiunii spre propriul lor beneficiu. Se rezemă de un copac și privi un stârc ce părea că alunecă pe apă zburând razant pe suprafață. Frumoasă pasăre! observă el. A fost cea mai interesantă campanie prezidențială din istoria Statelor Unite. Pădurile, râurile, pășunile și animalele sălbatice au devenit importante. Pentru politicieni, era un mod de a câștiga voturi. Pentru popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochi injectați cu sânge și îi plimbă, fără să vadă, pe tavanul de trestie. — Ce ai văzut în călătoria ta în viitor, Sum...? Repetă ce ai văzut... Sum îl privi; din gură îi scăpau niște bale albe și păstoase ce alunecau ușor până pe pământ. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să respire; gâfâi, obosit, își dădu ochii peste cap până deveniră complet albi, rămase așa o clipă și apoi îl privi stăruitor pe noul venit. — Răul este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sui în finic, și-i voi apuca crăcile!" Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9. Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre cînd dormim! 10. Eu sunt a iubitului meu, și el dorește de mine. 11. Vino, iubitule, haidem să ieșim pe cîmp, să rămînem noaptea în sate! 12. Dis de dimineață ne vom duce la vii, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
ascunsă și totuși n-a dat nimeni de ea. Ciudat. Bătrînul socotește că aceste ciuperci nu-i pot umple sacul și să le care pînă la locul lui era prea mare efortul. Le voi culege la întoarcere. Își reia drumul, alunecă de multe ori și înjură pe cel care l-a băgat în mizerie. După multă trudă, ajunge la locul lui secret. Lanul de ciuperci era cules pînă la ultimul exemplar. Într-un loc erau mormane de cozi și rădăcini. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu a surprins pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ciorapii și toate cele, iar la urmă îi îndeasă cușma pe cap, peste urechi. Să-mi faci un vin fiert și să mi-l aduci acolo. Cu scorțișoară? Da. Și cu cuișoare? Da. Ilarion iese pe trotuarul îngust din fața casei, alunecă și cade în fund. Catincooo! Ce vrei? iese baba în ușă. Ajută-mă să mă ridic. Baba îl pune pe picioare și se întoarce la ale sale, în timp ce moșul Ilarion curăță tacticos zăpada. Vecinii trec, îl salută și chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi l-ai rupt tu! Începe să plîngă, fără a se ridica de jos. Să te ajut? N-am nevoie de ajutorul tău! Ai ajuns să-ți bîrfești copiii! Halal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la concluzia că omul este Satana. În fond, ce păcate a făcut Satana și nu le-a făcut omul? Am convingerea că omul a inventat păcate noi pe care Ucigă-l Toaca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țo punte În mijlocul ei la distanțe egale de maluri un strigăt ei trec nu-l aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rostesc, cum aș spune „Sesam deschide-te!“, la prima Încleștare a cărnii cu aerul dicteul devine poruncă. Însuși Dumnezeu Îmi acordă În acea clipă sacră grația de a comanda În numele lui. E timpul să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el de fiecare dată din mînă Într-o baie de spumă și se topește acolo Încet În insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalantă toate capcanele și nu poate fi prinsă. E poezia. Iată, nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-am plecat. Mă clătinam pe picioare, urechile Îmi vîjÎiau, vorbeam singură. Săpunul... nu știe ce să facă cu el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot eșafodajul. Mi-a luat tot restul dimineții ca să strâng în urma dezastrului. Acum liniștea de după criză deținea controlul complet asupra mea și mă mișcam prin casă îndreptând, punând la loc și așezând cu viteză redusă, sau cu o privire distrată, alunecând de la o cameră la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cum îi plăcea, pentru că, sincer, la urma urmei, mă simțeam prea obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început să aranjez dictafoanele. Micuțele aparate zumzăiau în legea lor în colțurile camerei, la periferia gândurilor mele. Dându-mi jos hainele ude, am lăsat esența lui Mark Richardson să-mi alunece de pe față și din trup printr-o serie de respirații adânci, purificatoare. Le-am permis mișcărilor să devină din nou libere și apoi, încet, să se schimbe, mâinile, brațele și umerii mei regăsindu-și vechile poziții și întinzându-se. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi... — O... Dumnezeule... mare! sări ea cu replica ei favorită din Totul despre sex. Ești așa de demodat, Eric. Ai stat vreodată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]