9,447 matches
-
de un clarobscur halucinant: ca-n vis, așa vii76. Copacul, roditor sau nu, este într-adevăr elementul de legătură între cer și pământ, arborele cerului (mai exact, coloana infinită, dar perfect reală în ochii copilului); fructele pomului sunt dulci sau amare, în funcție de cât a fost omul de bun sau rău în timpul vieții. Copiii trăiesc aievea (și adesea) această interpretare juvenilă. Nimic nu este mai autentic trăit, într-un elogiu adus satului, decât această aducere-aminte a lui Blaga, cel care va spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din toate părțile peste merginile sicriului și ajungea la pământ ... Mânile reci, transparente de albe, cu degetele lungi și subțiri încleștate de piept ... Era un cadavru de-o înspăimântătoare frumuseță 308... Cel care striga în vers, cu-atâta sinceritate și amar, Pe mumă-mea, sărmana, atâta n-am iubit-o, avea să-i descrie chipul în proză, căci nimic nu este mai viu în aceasta decât amintirea mamei. E de văzut, mai întâi, trăsăturile reale ale mamei poetului, din amintiri credibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poezie", tot așa nu-i român care să nu creadă că-i capabil să acceadă la esențele tari (păstrate în sticluțe mici) ale mini-sintezei filosofice. Fie și de tipul "mănânc, deci exist!" (Vanghelie). Căutați pe internet și veți vedea cât amar de poporăni încearcă să-și treacă numele în cartea de onoare a cugetării naționale! Doctorul din Natanyah vine cu propria-i viziune, cu capacitatea de sinteză inteligentă, adeseori clădită pe sugestiile paradoxului, cu finețea umorului deștept, cu știința utilizării corecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lui Pasternak și Sadi Rudeanu. Faptul că fiecare dintre cei antologați a comis, cândva, o pagină hazlie autorizează includerea în pluton, dar necesită, obligatoriu, stabilirea de grade, ierarhii, exceptări, explicări. Cugetarea, (maxima, aforismul) este menită să poarte sâmbure mai degrabă amar decât vesel, în acord cu esența realității investigate condiția umană. Cu cât cobori mai în adânc, cu atât se dizolvă zâmbetul și începe să fâlfâie aripa tragicului. Umorul injectat aforismului nu-i decât masca zâmbăreață menită să ascundă rictusul trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai creadă. De-a dreptul monumentale sunt câteva portrete înfiripate din două-trei tușe: Suzana Gâdea (care a condus o ședință dedicată debuturilor convinsă fiind că se discută despre... rebuturi!). Dumitru Popescu, Vasile Nicolescu, Gabriela Negreanu, Dulea et comp. Și o concluzie amară: Nu poți cere normalitate în jur, când ție nu-ți mai ceri nimic. Să ajungi a răspunde doar la agresiuni, ca un vierme? Și nici măcar la toate, înghițind și ascunzând tot ce nu bate la ochi? Dar unde e sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-o dl Florentin Smarandache, iar pe autocolantul tipărit negru pe auriu este înscrisă adresa unei Universități din lumea nouă. Ceea ce înseamnă că, până la urmă, olteanul a izbutit. Am primit, apoi, alte două cărți ce istorisesc epopeea inserției în lumea nouă. Amară experiență! C artea de față era să piară înainte de a se naște: mi s-a virusat computerul. L-am tăbârcit în brațe, așa cum am dus pisica la veterinar. Specialistul (voce gravă la telefon, fețișoară de puști de zici că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cancer provocat. Așa se scrie istoria! * C hiar să vezi și să nu crezi! Citesc sumedenie de amintiri, jurnale intime, interviuri: n-ar lipsi din vreunul barem sugestia, dacă nu chiar declarația explicită că, în răposata orânduire, "intimatul" a avut amare suferințe personale, dar și luări de poziție anti-sistem. Mai ales literații cad adesea în penibil, autozugrăvindu-se ca luptători de la pazușopt, uitând (sau neștiind) că una dintre cele patru vinovății descrise de Jaspers este culpa politică: "fiecare om este co-responsabil pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se împacă deloc la gândul că atributul "cetate a culturii", eșuat în banal și clișeizare, n-ar mai fi propriu Iașului marilor uniri (și, de ce nu, marilor iubiri). "O, nefericit loc, bătut de Dumnezeu și soartă!" exclamă, într-un text amar, Nichita Danilov. Spre a continua: "e aici și o anarhie slavă, transplantată de peste Nistru și Prut, împotmolită pentru totdeauna în Bahlui..." La festivitatea lansării, autorul a mărturisit că-i vorba de trăiri încercate la cumpăna dintre '89 și '90. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu opiniile marilor specialiști în domeniu de pretutindeni. O carte ce-ți lasă gust amar, dar care, fără îndoială, trebuie citită. Fie și numai pentru revalidarea unei cugetări tip Woody Allen: "Intelectualii sunt ca mafia. Se omoară numai între ei." * L a Editura "Vremea" a apărut un volum masiv de documente intitulat "Conferința (secretă) a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de pildă) dacă ursita l-ar fi arondat istoriei literaturii române. Care literatură, cum spune Negrici, este inferioară celor din țările vecine datorită întâi de toate avatarurilor nefericitei noastre istorii naționale. N-aș crede că am avut o istorie mai amară decât a bulgarilor (500 de ani sub turci), sârbilor (350 de ani sub turci), ungurilor (150 de ani de ocupație otomană), ci, mai degrabă, că-i "mică" literatura română fiindcă-i la modă s-o privim noi înșine prin ochean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cumnați etc. Cântecul marinarului Stam sus pe coasta mării Priveam pe apă-n jos Cum valurile-albastre Se legănau frumos. Și-o barc-ndepărtare Cu trei marinari în ea Goleau pahare pline, Cu vin se-nveseleau. Iar unul dintre dânșii De-amar fiind cuprins Spre țărm unei copile Paharul i-a întins. Eu nu-ți primesc paharul Iubite marinar Că soarta mea îmi spune Că ești un criminal. Atuncea marinarul Ii scoase un inel Și îl dete copilei Să-l aibă de la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
frunzele Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când pe aici treceam, Și mi-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, La temniței poartă nădejdea-am lăsat. Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! O noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Stătea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui în bătrâne, păduri depărtate, Părea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici am simțit A lor osebire, vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit! Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul prin crimă-nsemnat: Și eu trăiesc încă! Trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, în dar, mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să văz dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ce este curat. Nu m-aș fi oprit să aștern
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de gât de frica adunată în toate mădularele ființei am început să strig din răsputeri, cât mă țineau baierile inimii: Ajutor!... Ajutor!... Săriți, oameni buni!... Lupu... ... Și nu mai știu cât am stat și-am strigat că s-a scurs amar de vreme, de-atunci, deși parcă ieri mi s-a întâmplat însă, în vreme ce namila aceea mare și cenușie se apropiase la vreo douăzeci-treizeci de pași de tulpina cacadârului, din partea opusă, dinspre sat, din direcția casei, a ajuns la cinci pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sale mari și stufoase, m-a surprins într-o noapte scriind și-am avut cu el o mai lungă convorbire. Și lui îi datorez și vizita aceasta la Maestru. Ni se aduce o tavă cu cafeluțe aburinde, dulceață de cireșe amare și apă rece, de munte. Paralizat de emoțiile acestei întâlniri care, după cum mi-a dat de grijă părintele Melchisedec, trebuie să fie scurtă tac chitic. Maestrul știe de la Stareț de ce-am venit și ce vreau să-l întreb, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dumitale, ce-ai de gând să faci...? Ai vrut să urmezi filosofia, s-o afli din cărți...? Caut-o mai bine, întâi și-ntâi, în oamenii din preajma dumitale...! Îi răspund scurt și concis la întrebările sale, servim dulceața de cireșe amare, mai intervine din când în când și părintele Melchisedec, apoi cum pe măsuța dinspre fereastră, din spatele scaunului pe care e Maestrul, zăresc niște pagini cu un scris mărunțel, ca niște șiruri de furnici îndrăznesc și formulez întrebarea pentru care-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-mi trimită daruri cnezii acesteia. În 1401, la Angora l-am înfrânt pe Baiazid I Ilderim, sultanul Turciei, purtându-l prizonier într-o cușcă de fier. Am lăsat în urma mea grămezi uriașe de cadavre, râuri de sânge, groază și lacrimi amare, cum n-a mai fost nimeni în stare de la începutul lumii și până astăzi. Am strâns de peste tot un tezaur cum n-are nimeni. Și acum, în ajunul expediției mele spre China, vreau să-mi îndepliniți o dorință. Care, Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
arestat și condamnat să lucreze, ca sclav, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, aproape doi ani; apoi a fost adus și repus târziu de tot, în drepturi, la Institutul Pedagogic din Suceava între anii 1965-1972. Cu o soartă similară, la fel de arbitrară și amară s-a confruntat și prof. univ. dr. docent Nicolae Popp de la Universitatea bucureșteană (1935-1952), colaborator al lui Simeon Mehedinți care a cunoscut și el calvarul sclaviei la Canal; el s-a impus, prin contribuții științifice fundamentale în stabilirea și lămurirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Selgros? Hm! Mai mult de 20 de minute, nici într-un caz! Am intrat în cofetărie, am căutat o măsuță mai liniștită într-un colț și ne-am așezat tustrei. După ce m-a întrebat cum dorim cafelele cu zahăr sau amare "ca viața" s-a ridicat și le-a comandat. Zâmbeam unul la altul și noi nu știam cum ar trebui să "lămurim" această "prietenie" iscată spontan, de care părea să nu putem scăpa ușor. Vă miră de ce v-am invitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
strângă-n brațe, vere-vere și ce mai faci vere, da’ Motănica ce dracu’ mai face? Mă-sa, da, uite-l cât e de fript de dorul Motănicăi, dacă nu și-a mai făcut timp să treacă pe la ea de atâta amar de vreme. — Motănica-i bine, Îi spun. Singură și ea cu pisicile alea. Luna trecută am văzut-o, când am Înmormântat-o pe mama. A murit mă-ta, vere? Laur se strâmbă Îndurerat. Tușa Felicia, biata de ea, spuneai tu astă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din pachetul de țigări, Încât socoteam că i-ar face plăcere. — Dac-am terminat Medicina? Cu Medicina am terminat-o după două semestre. Nu-i face plăcere, chiar dacă-i departe de a fi un subiect stânjenitor. Surâsul lui nu e amar și nici de circumstanță, da, cu trecutul se află În relații cât se poate de normale. — Ai mei aveau unele posibilități, da’ nici n-au vrut să audă să mă Întrețină. Știam io ce le poate capu’, da’ tot am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceva Îmi spunea că dacă aș rămâne aici, aș avea poate parte de o moarte la fel de glorioasă. Aș pieri strivit ca o broască sub sutele de kilograme de manuscrise ale romanelor vieții mele. M-ar Înghiți ca pe un dumicat amar toată istoria aia de o amplitudine monstruoasă și m-ar scuipa printre gunoaiele din spatele unei hale sau unei Unități de Prefabricate și Confecții Metalice. Nici măcar nu s-ar putea spune despre mine că am fost omorât mișelește cu cuțitul pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a scărpinat mai adânc În buzunare și i-a dat lui Pepino două sute de lei pentru ceva cât de cât vesel și mai Întremător În vederea ospățului de adio de duminică. A adus Pepino ceva ce n-am mai văzut de amar de vreme: splină și bojoc, un pachet barosan de vreo două kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de butelie, dacă nu cumva special ne ispitea cu bunătățile alea, tot În nădejdea că părințelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]