7,673 matches
-
sale existențe, acesta a fost unul de factură dogmatică, post-revoluționar leninistă; fiind, așa cum am mai menționat, un regim comunist "derivat", absența etapei revoluționare este oarecum de înțeles. Neacceptarea non-dogmatismului sau a reformismului hrușciovist devine inteligibilă doar dacă este juxtapusă peste ambițiile, respectiv temerile regimului de la București, dar și atunci numai parțial: regimurile comuniste din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia, la rândul lor "derivate", au fost capabile să opereze indiscutabile reforme interne, nerămânând integral captive spectrului post-revoluționar leninist. Am observat în acest capitol
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
impactul produs de rolul lui Hrușciov asupra evoluției vieții sociale și politice a Europei de Est". Această direcție de cercetare se remarcă prin faptul că accentuează mutațiile și transformările experimentate de către "lagărul socialist" nu atât din perspectiva Moscovei și a ambițiilor sale hegemonice, cât din punctul de vedere al schimbărilor antrenate de leninism europenizat, multe dintre ele independente de voința prim-secretarului PCUS însuși (Shafir în McCauley: 1987, 156-158). Relevant pentru un termen care a făcut carieră, și anume destalinizarea, este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
intervenția discreționară a unităților militare sovietice, în nici un caz de așa-zisa "contrarevoluție" orchestrată de către imperialiști; prin atitudinea lor, dar de data aceasta "Sub pretextul internaționalismului proletar", sovieticii au restabilit de fapt o conjunctură istorică din secolul XIX, centrată pe ambițiile "țarismului rus", și anume Sfânta Alianță, alcătuită după războaiele napoleoniene din Austria, Ungaria și Rusia imperială. Cu alte cuvinte, a fost repusă în drepturi o "sfântă alianță socialistă", condusă, la fel ca și precedenta, de propensiunea hegemonică a Moscovei (Hegedüs
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Betea: 2001b, 176). În particular, atât Uniunea Sovietică cât și China erau acuzate de ipocrizie, ambele urmărind "să înfățișeze lucrurile ca și cum polemica publică ar porni de la probleme principiale. Dar, dând la o parte acest înveliș, reiese că la mijloc stă ambiția nemăsurată, lupta pentru rolul de hegemon în mișcarea comunistă și în lagărul socialist" (DJTAN, fond Comitetul Regional al PCR Banat, dosar 9, 1964, f. 135). Deși se pronunța ferm pentru coexistența pașnică, părând că dă câștig de cauză argumentelor sovietice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vor stabili formele de colaborare cele mai potrivite condițiilor respective. În zilele noastre, o asemenea problemă este prematură, lipsită de baze realiste (Banu, Țăranu: 2004, 107). Reamintind carențele provocate imaginii și eficienței socialismului prin intermediul subordonării partidelor comuniste Cominternului dominat de către ambițiile lui Stalin, RPR atrăgea atenția asupra consecințelor negative majore care ar rezulta în urma revirimentului unor astfel de practici. Dată fiind diversitatea condițiilor de construcție socialistă, nu există tipare sau rețete unice; așa cum nu se poate pretinde să existe un monopol
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a conducerii, regimurile leniniste sunt mult mai instabile și implicit vulnerabile decât cele liberale (Fischer: 1989, 83), deoarece nu beneficiază de un sistem normativ autonom, care să faciliteze procedural alegerea noii conduceri. Dimpotrivă, legislația este creată pentru a justifica prioritățile, ambițiile și interesele prezentei conduceri; schimbarea ei antrenează deci, pe lângă metamorfoze ideologice sau politice, schimbări juridice substanțiale. Toate acestea au fost reflectate direct de instaurarea regimului Ceaușescu: leninismul post-revoluționar autonom a fost înlocuit treptat de leninismul romantic, stilul de conducere s-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
voi fi un dușman al României și cred că întotdeauna voi fi prietenul României" ("Niciodată" în Dosarele istoriei...: 2004, 34). După 1969, între cei doi lideri se vor stabili cu timpul chiar o anumită amiciție; îi apropiau dorința de putere, ambiția nemăsurată și faptul că ambii erau "partizan[i] [ai] diplomației ascunse" (Nicolae: 2000, 62-63; Harrington, Courtney: 2002). Deci realiști, în sensul teoriei relațiilor internaționale. Vom vedea însă mai încolo similitudinile, dar și diferențele între realismul "burghez" și realismul leninismului romantic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vadă pactul de la Vrașovia mai mult o alianță militară tradițională de state militară de state suverane decât o fraternitate militară de țări socialiste care împărtășesc obiective, sisteme sociale și o ideologie identică" (Alexiev: 1981, 12), ceea ce era perfect consonant cu ambițiile independentiste și postura eroică în care leninismul romantic se imagina și urmărea să fie perceput pe scena internațională. Dar, pe de altă parte, RSR nu a trecut dincolo de limitele toleranței sovietice în afacerile militare ale "lagărului socialist", așa cum nu a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
duri atitudinea RSR, acuzând-o de "demagogie" și de subminarea potențialului defensiv al "lagărului socialist" în raport cu imperialismul (Nelson: 1988, 205). Comportamentul comuniștilor români în raport cu OTV s-a menținut pe aceleași poziții și de-a lungul deceniului următor. La fel și ambiția romantic leninistă a unei politici internaționale independente, care nu a reușit, probabil că nici nu avea cum, să treacă de nivelul autonomiei: Faptul că România este membră a Pactului de la Varșovia nu este de natură să limiteze în vreun fel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
afirma, cu altă ocazie, că "Deviația politicii externe românești" nu reprezenta altceva decât "un produs, un rezultat" al presiunilor economice consecvente ale Uniunii Sovietice începând cu debutul anilor '60. Pe acest fond al disidenței calculate s-ar fi pliat apoi ambiția romantic leninistă de a se imprima în "conștiința lumii", cum elogios titra la jumătatea anilor '70 revista Lumea utilizând o politică internațională "simulat" democratică și esențialmente leninistă (vezi Linden: 1979, 177-203). Conducerea PCUS nu a urmărit impasibilă ridicarea relațiilor dintre
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
datorită dorinței lui Ceaușescu de a-și afirma fidelitatea față de comunism și de a nu da ocazia Moscovei să îl transforme într-un nou Dubcek; a doua ipoteză aduce în prim plan cauzele mai degrabă interne ale schimbării, axate pe ambiția lui Ceaușescu de a accelera componenta propagandistică a procesului de "construire a socialismului", percepută drept stagnantă în raport cu dimensiunea sa materială. Să le analizăm pe rând. Istoricul Florin Constantiniu este un adept al primei ipoteze. Pentru el, amplificarea componentei ideologice a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de revoluție mondială. Deși suntem pe un teren speculativ, teza poate fi plauzibilă, mai ales că, așa cum am constatat, atât leninismul cât și naționalismul sunt fenomene inerent expansive. Nefiind o mare putere, un regret major al lui Ceaușescu (Popescu: 1994), ambițiile internaționaliste ale leninismului romantic ar fi trebuit astfel codificate într-un limbaj naționalist. Pe de altă parte însă, leninismul romantic dorea în primul rând să se facă acceptat și să devină tot mai puternic într-o lume dată, asupra căreia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asupra întregii societăți românești. Universitățile au fost obligate să introducă în planurile de învățământ cursuri despre istoria și trecutul, dar și prezentul "de luptă" de luptă al PCR. Activitățile tuturor "oamenilor muncii" trebuiau să reflecte un entuziasm "revoluționar" pe măsura ambițiilor leninismului romantic. În consecință, propaganda oficială s-a intensificat substanțial (Gilberg: 1972, 721-723). Scriitorul Nicolae Breban consideră că "tezele din iulie" au fost motivate în primul rând de ambițiile politice a lui Ceaușescu. Noul lider ar fi avut în vedere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tuturor "oamenilor muncii" trebuiau să reflecte un entuziasm "revoluționar" pe măsura ambițiilor leninismului romantic. În consecință, propaganda oficială s-a intensificat substanțial (Gilberg: 1972, 721-723). Scriitorul Nicolae Breban consideră că "tezele din iulie" au fost motivate în primul rând de ambițiile politice a lui Ceaușescu. Noul lider ar fi avut în vedere neutralizarea unor figuri de prim rang din "vechea gardă" dejistă, ca Ion Gheorghe Maurer, sau chiar marginalizarea unora dintre proprii săi colaboratori apropiați, ca Paul Niculescu- Mizil (Cătănuș A
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
altul decât Făt-Frumosul aflat în luptă cu "balaurii timpurilor moderne" (Plenara Comitetului Central...: 1971, 66-68), Nicolae Ceaușescu. 7.3. Hegemonul Balcanilor? Strategii geopolitice regionale ale leninismului romantic Concepția RSR despre securitatea europeană devine și mai clară atunci când avem în vedere ambițiile balcanice ale Bucureștiului. Să nu uităm că Ceaușescu a blamat permanent "politica de bloc", adică divizarea lumii (prima și a doua) în tabăra "imperialistă", respectiv cea socialistă, considerând că, în loc să atenueze tensiunile globale, în special cele de natură militară, le
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
le vom discuta mai jos printre colaboratorii balcanici ai RSR: "Republica Socialistă Albania, Republica Populară Bulgaria, Republica Grecia, Ciprul, Republica Socialistă Federativă Iugoslavă, Republica Turcia" (Bodunescu: 1988, 303-304). În spatele retoricii unei cooperări intense și plurivalente între statele balcanice se afla ambiția RSR de a transforma treptat zona în propriul mini-"lagăr", structurat însă pe coordonate ideologice mult mai flexibile decât "lagărele" clasice, "imperialist" sau socialist. Un indiciu în acest sens îl găsim în menționarea faptului că "la Conferința internațională pentru denuclearizarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
imprime propria amprentă ideologică. Educația reprezintă o altă componentă majoră a proiectului romantic leninist. Concepută în așa fel încât să structureze gândirea, atitudinile și comportamentele copiilor în conformitate cu cerințele ideologice ale PCR, educația se extindea de asemenea și asupra adulților. Pentru ambițiile "transformatoare" ale leninismului romantic, educația nu putea fi decât "permanentă" (Dimitriu: 1978). Nu este vorba în acest caz de educația clasică, menită să dezvolte potențialul cognitiv și creator, ci de educație în sens leninist, obiectivul central al acesteia fiind tocmai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de oameni ai muncii care să fie oricând gata de orice sacrificiu și chiar să-și dea viața pentru a apăra suveranitatea și independența patriei socialiste" (Dimitriu: 1978, 52; vezi și Vaideanu, Neculau: 1985 și Ceaușescu N., 1984, 92-104). Pe măsură ce ambițiile educative ale regimului față de tineret încercau decepții tot mai mari, aceștia optând în marea lor majoritate pentru modelul cultural occidental ca profilaxie împotriva încercărilor de a îi transforma în "oameni noi" (vezi Barbu: 2006, 15), propaganda PCR amplifica presupusa condiție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
își amintește că, în viața de familie, Ceaușescu era extrem de ordonat, politicos când nu era îngândurat datorită problemelor politice și, în general, grijuliu și atent cu Nicu, Valentin și Zoia, copiii cuplului dictatorial. Se pare că Ceaușescu nu renunța la ambiția independenței nici în viața personală: "El își făcea toaleta singur, se îmbrăca singur, se dezbrăca singur, nu avea nevoie de nimeni. Lucrurile și le punea într-o ordine desăvârșită, ne le arunca niciodată pe scaune sau în alte părți. Niciodată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chiar dacă o stăpânea fără doar și poate, făcând uz de ea oricând avea ocazia; obiectivul său suprem era, așa cum am afirmat de atâtea ori, teleologic: construirea fundației pentru comunismul de mâine. În plan intern, cultul personalității lui Ceaușescu reflecta grandomania, ambițiile nemăsurate și dorința de putere totală a acestuia asupra trecutului, prezentului și viitorului României. Componenta romantică a cultului iese în evidență: portretizarea lui Ceaușescu în erou aflat în continuitate cu legendari voievozi ai principatelor române, mulțimi întregi desfășurându-se în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pare că Franța a reprezentat cea mai vehementă voce în neacordarea de tarife vamale preferențiale pentru RSR, convingând chiar alți membri mai concilianți ai Pieței Comune, ca de exemplu Germania Federală, să îi urmeze exemplul. RSR, s-a argumentat, avea ambiții economice care excedau cu mult posibilitățile sale reale de dezvoltare: avea o "birocrație enormă", transporturile și telecomunicațiile erau subdezvoltate, nemaivorbind de metalurgie și industria alimentară, nu poseda activele necesare pentru a își duce la îndeplinire cincinalele iraționale pentru care achiziționa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regimul actual ascunde, pentru a nu fi înăbușit de propaganda doctrinală, pentru satisfacția de a vedea denunțate tarele regimului și avantagiile ce-și acordă conducătorii și alți favorizați ai partidului ("Influența postului "Europa Liberă"...": 4 iunie 1973, 2). 7.10. Ambiții tiermondiste. Leninismul romantic și lumea a treia Prezentându-se pe sine, începând cu 1972, drept "țară socialistă în curs de dezvoltare", RSR urmărea să își afirme individualitatea față de celelalte state est-europene, doar socialiste, diversificându-și astfel opțiunile comerciale globale. Vizate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spune și despre eforturile ei repetate de a fi acceptată în mișcarea statelor nealiniate. Faptul că RSR era membră a Tratatului de la Varșovia a contat mai mult pentru mișcarea nealiniată decât apartenența ei la CAER în cazul "Grupului celor 77". Ambiția lui Ceaușescu de a reuși să transforme RSR într-o țară nealiniată nu s-a materializat, Bucureștiul neputând obține decât statutul de observator la unele întruniri ale organizației (King: 1978, 882-885). Cu toate acestea, RSR curta mișcarea nealiniată chiar și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au rămas tensionate la începutul anilor '70, cunoscând o ușoară ameliorare în ultima perioadă a decadei. Tema principală asupra căreia planau divergențe era "diplomația multilaterală" pusă în practică de comuniștii români și impulsionată puternic de detensionarea internațională Est-Vest, care submina ambiția voalată, dar prezentă fără doar și poate a Moscovei de a stopa tendințele politice și ideologice centrifugale ale "lagărului socialist". Per ansamblu, situația se prezenta însă mai bine decât cu un deceniu în urmă, când, din cauza motivelor deja cunoscute, relațiile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mișcare tocmai depășirea, nu întărirea statului. Marx prevede depășirea a tot ce însemnă vechi, începând cu statul și capitalul; noul romantic leninist recuperează vechiul într-o formă limitată și osificată de nou, prinsă în capcana dintre necesitatea stabilității politice și ambiția ideologică revoluționară, exportatoare prin ea însăși a instabilității sociale în general, cu atât mai mult politice. Iată unul dintre paradoxurile majore ale leninismului romantic. Tot în această direcție, Ceaușescu insista asupra necesității limitării acceptării de noi membri de partid și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]