8,708 matches
-
specialist în arheologie creștină din România și din sud-estul Europei. S-a adăugat experiență câștigată la Romă că bursier (1941-1942) al Academia di România și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit membru al Muzeului Național de Antichități (MNA), cu cercetări arheologice la fortificația romano-bizantină Dinogetia (din 1946). MNA, din 1956, devine secție a noului Institut de Arheologie al Academiei Române, unde Ion Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
cu bulă de aer. Instrumentul este dotat cu o lunetă cu ocular gradat cu ajutorul căreia operatorul vizează exact punctele de pe teren; direcțiiile verticale sau orizontale se determină cu ajutorul unor cadrane gradate. Precursor al teodolitului au fost groma și dioptra (în antichitate), apoi azimutalquadrantul (prin anii 1500), acestea fiind folosite în triangulație și astronomie. Instrumentele topografice propriu-zise, bazate pe aceleași principii de funcționare ca și cele cu care se lucrează astăzi, dotate cu cerc gradat orizontal și vertical, au fost preconizate de
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
a fost distinsa de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. Pasionatul cercetător a considerat de datorie lui să aprofundeze problemele coroborând informațiile deja dobândite, tezaurizate în colecțiile muzeelor. În acest sens la 13 februarie 1934 dr. , asistent la Muzeul Național de Antichități, informa conducerea Ministerului Instrucțiunii Cultelor și Artelor că a publicat la Berlin, sub auspiciile Institutului Arheologic din Germania o lucrare de sinteză despre preistoria României. Considerând că este necesară o completare a documentației pe baza unor vizite la muzee și
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
preistoria României. Considerând că este necesară o completare a documentației pe baza unor vizite la muzee și realizarea de fotografii, solicită sprijinul material din partea ministerului. Rezoluția ministrului din 13 februarie 1934 solicită academicianului prof. Ioan Andrieșescu, directorul Muzeului Național de Antichități din București, să refere în această problemă. Operativ la 18 februarie 1934 ministerul primea răspunsul lui Ioan Andrieșescu care, prin cele formulate, făcea o călduroasă recomandare la adresa lui Ion Nestor. Doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
să refere în această problemă. Operativ la 18 februarie 1934 ministerul primea răspunsul lui Ioan Andrieșescu care, prin cele formulate, făcea o călduroasă recomandare la adresa lui Ion Nestor. Doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărată Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui Soare. Din 1945 a desfășurat concomitent o prestigioasa carieră
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole. Inaugurat în 14 decembrie 1869, palatul a fost la început sediul facultăților Universității București, dar și sediul altor instituții de învățământ: Senatul Universității, Academia Română, Biblioetca Centrală, Școala de Arte frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichități și de istorie Naturală. În timp, odată cu creșterea numărului de studenți, spațiul a devenit insuficient pentru a putea adăposti toate instituțiile, motiv pentru care palatul revine la menirea inițială, sediul facultăților universității. În 1960 în interiorul clădirii își aveau sediul 8
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
animale naturalizate. Trei ani mai târziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol Wallenstein de Vella, este numit conservator și director al Muzeului, căruia bucureștenii îi spun în mod curent "Muzeul Sf-Sava". Muzeul mai expune și colecții numismatice și de "antichități". În anul Unirii, 1859, Colegiul Sf. Sava urmând să fie demolat, Muzeul se mută în "casele Hiotu" din vecinătate, cumparate de Consiliul Școlilor. Anul următor, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, care era taxidermist la Muzeu, este numit director
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
Greaca Koine (, "limba greacă comună", sau , "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 î.Hr. - 300 d.Hr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecești. Alte nume sunt greaca alexandrină, elenistică, comună, sau greaca Noului Testament. Greaca Koine este importantă nu numai pentru istoria grecilor, ca primul lor dialect
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
are un miros tare, picant care persistă pe mână, se recoltează, cu tot cu rădăcină și păstăi când acestea au îngălbenit, și se pune la uscat, apoi semințele sunt treierate și uscate. Schinduful a fost cultivat pentru proprietățile sale medicinale încă din antichitate. Din timpuri străvechi, schinduful era un apreciat intăritor al organelor sexuale. Cele mai vechi dovezi datează din 4000 î.e.n. din zona Irak-ului de azi. În Egipt era utilizat încă din 1000 î.e.n. printre altele pentru îmbălsămare, iar semințele mature
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
încă în acest scop. În agricultură planta se pretează și ca îngrășământ verde, îmbogățind solul cu elemente nutritive. Schinduful este foarte bogat în minerale, vitamine și alte substanțe. Semințele de schinduf se folosesc în bucătărie în țările asiatice încă din antichitate drept condiment: fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate. Pentru obținerea de preparate medicinale se prelucrează semințele. Sub formă de cataplasme sau de bandaje, schinduful se utilizează în tratarea unor afecțiuni dermatologice
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
Limba greacă veche, în antichitatea clasică, înainte de dezvoltarea limbii Koiné ca lingua franca a elenismului, era împărțită în mai multe dialecte. La fel, limba greacă modernă este împărțită în mai multe dialecte, majoritatea derivate din Koiné. Autori importanți, care au scris în dialecte individuale, sunt
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
inscripții și, într-o oarecare măsură, din parodiile comice ale lui Aristofan. Greaca epică este o combinație dintre cea eolică, dorică și atic-ionică, potrivit lui Dion Hrisostom; însă, elementele "dorice" nu sunt, de fapt, dorice, ci, mai curând, arhaisme eolice. Dialectele antichității clasice sunt puțin diferit reprezentate de mai mulți erudiți. Dialectul pamfilian este un dialect marginal al Asiei Minor și este, uneori, în afara oricărei categorii. De notat că miceniana a fost descifrată abia în 1952 și lipsește din schemele mai timpurii
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
existat și este, uneori, atestată. Nodul dialectelor grecești ar fi fost protogreaca, dar ea este reconstruită și nu este atestată. Cele mai puternice candidate pentru Teoria nodului sunt greaca estică și cea vestică, care au clase geografice diferite, recunoscute din antichitate. În Teoria valului, definită de Johannes Schmidt în 1872, Dialectele greacăi vechi erau, în principal, fonemice și vocalice; adică, dialectele erau recunoscute, în special, prin diferențele lor vocalice. Aceste diferențe au apărut ca rezultat al pierderii lui "s" intervocalic și
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
Plovdiv, Marița și Rodopi), precum și cel mai mare și mai important oraș din regiunea istorică Tracia. Unul din cele mai vechi orașe ale Europei, a fost inițial o așezare tracică înainte de a deveni un important oraș grecesc și roman în antichitate. În Evul Mediu, și-a păstrat importanța strategică regională, aparținând periodic Imperiului Bizantin și celui Bulgar. A intrat sub dominație otomană în timpul secolului al XIV-lea. În 1878, Plovdiv a devenit capitala regiunii autonome Rumelia Orientală din Imperiul Otoman; în
Plovdiv () [Corola-website/Science/308566_a_309895]
-
denumit uneori în Bulgaria „orașul celor șapte coline”. Plovdiv găzduiește evenimente economice și culturale cum ar fi Târgul Internațional Plovdiv, festivalul internațional de teatru „O scenă la o răscruce”, festivalul TV „Cufărul de Aur”. S-au păstrat multe rămășițe din antichitate, printre care amfiteatrul antic, odeonul roman, stadionul roman și complexul arheologic "Eirene". La recensământul din 2011, populația orașului Plovdiv era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din
Plovdiv () [Corola-website/Science/308566_a_309895]
-
Supradotarea în raport cu media oamenilor este un fenomen observat în toate culturile și epocile istorice. Sursele antichității evocau supradotarea ca fiind un dar al zeilor, un har, o energie divină în surplus pentru unii aleși, sau o investitură a zeilor dată unor aleși. În general legendele, poveștile clasice, și relatările faptice arată o legătură directă între depășirea
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
matematică, grecii antici spuneau de exemplu că "sunt iubiți de zei, căci un om obișnuit nu ar putea străbate cu mintea proprie secretele universului". Mitul lui Prometeu ilustrează aceeași credință. Tehnicile de educare a harului sunt de asemenea practicate din antichitate și până în ziua de azi. Acestea constau în ritualuri inițiatice unde persoana este expusă la încercări deosebite care îl solicitau peste nevoile zilnice de supraviețuire și îl forțau să-și dezvolte abilități altfel embrionare, în sisteme de educare a abilităților
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
forțau să-și dezvolte abilități altfel embrionare, în sisteme de educare a abilităților prin antrenamente susținute, sau în formarea abilităților în sisteme de formare-selectare pe trepte de formare. Indiferent dacă aceste tehnici sunt dezvoltate recent sau au fost dezvoltate în antichitate există o linie recunoscută sau nu de continuitate a acestor tipuri. Ritualurile inițiatice ce se bazează pe cultivarea „flow-ului”, a inspirației, a trăirii și a creativității, pot fi regăsite de-a lungul timpului pe toate zonele geografice și sunt specifice
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
în condițiile dezvoltării industriale a Zalăului). Migrarea nu a stopat nici după 1989 datorită lipsei bazei socio-economice din sat. În apropiere (la câțiva km), dincolo de văile Druii și Pomilor, se găsește Măgura Pomăt (496,5 m), pe culmea căreia, în antichitate, romanii au fondat orașul Porolissum. Hotarul actual dintre satul Stâna și orașul Zalău aflat pe culmea principală a munților Meseș, constituise între anii 106 și 271 d.Hr., frontiera de nord a Imperiului Roman, granița fortificată (limes) între dacii din
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
ajungând la scenarii complexe ("interpretarea futuristă"), până la perspectivele criticilor care neagă că Apocalipsa ar avea vreo valoare spirituală. La începutul erei creștine, creștinii priveau această carte ca prevestind evenimente viitoare, în special venirea unui mileniu de paradis pe pământ. În Antichitatea târzie și Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de o mie de ani. Odată cu Reforma Protestantă oponenții catolicismului au adoptat o viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Egiptului antic, atestând că această practică rituală se făcea deja acum 4500 de ani, însă egiptenii au practicat probabil circumcizia cu mult timp înaintea acestui moment, probabil din motivații care țin de obsesia lor cu puritatea. Ecouri despre circumcizia în antichitate avem și din alte locuri în afară de Egipt, practica fiind pomenită în scrisuri provenite din Grecia și Roma antică. De exemplu Herodot anunță prin secolul al V-lea î.e.n. că egiptenii se diferențiau de alte popoare pentru că erau circumciși, și că
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
Sănătății, rezultat din colaborarea cercetătorilor de la „The London School of Hygiene and Tropical Medicine”, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și „The Joint United Nations Programme on HIV/AIDS (UNAIDS)”. Inclusiv țările din Tabela 1. Cicumcizia rituală a creat încă din antichitate, animozități, reacții de repulsie și de combatere, de interzicere, in special pe fondul antisemitismului oficial sau ocult - deși numărul absolut al musulmanilor circumciși este covârșitor mai mare decât al evreilor. Prin anul 119 (e.n.) împăratul roman Hadrian a scos în afara
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
specie de plante erbacee, erecta, perene (prin rizomul orizontal articulat, adesea tuberculat). De pe rizom se dezvoltă două tipuri de tulpini (în ordinea apariției) aeriene: Plantă, considerată drept o autentică "fosilă vie", datează din devonian. este cunoscută și folosită încă din antichitate în medicina tradițională că și sursa de acid salicilic (substanță activă conținuta în Aspirină modernă). Dioscoride, medic, farmacolog și botanist al Greciei antice, laudă proprietățile hemostatice ale acestei plante. Plinius cel Bătrân pretinde chiar că proprietățile hemostatice ale plantei ar
Coada-calului () [Corola-website/Science/308760_a_310089]
-
lb.greaca), Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. . Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești. (numele ei adevărat, în dialectul eolian, era Psappha) s-a născut în insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu. Sappho a fost
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
zace pe veci, fără ca cineva să-și aducă aminte de tine; tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii; fără renume aici, tot așa vei rămâne și în Hades, rătăcind încolo și încoace printre morții necunoscuți"". În jurul morții poetei, antichitatea a brodat legenda iubirii pentru Phaon (Ovidiu, "Heroides", XV ). Adonis, sau o altă divinitate asemănătoare, a fost cântat și sub numele de Phaon (sau Faon). Suprapunerea Adonis-Phaon stă la baza legendei care pretinde că poeta s-ar fi sinucis, în urma
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]