8,321 matches
-
savantă nu este decât un pretext pentru distilarea emoțiilor și trăirilor descoperite de T. în oglinda altui model cultural - cel francez, ceea ce îi oferă ocazia unei coborâri pline de savoare în „grădinile” propriului trecut, ascuns printr-un savant joc de aparențe sub înfățișarea celui colectiv, în mărturiile culturale despre spațiul moldo-valah din alte vremi. SCRIERI: Cyrano de Bergerac - un model al barocului, București, 1982; Formele pasiunii, București, 1992; Du Baroque au classicisme, București, 1993; Histoire des mentalités et cultures françaises, București
TOMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
metafizice. Am putea adăuga că buddhismul împărtășește cu învățătura Upanișadelor recunoașterea potențialei universalități a omului, dar este în același timp conștient de importanța individualității fără de care universalitatea nu poate fi trăită și înțeleasă. Vom înțelege mai bine această poziție, în aparență paradoxală, ce constă în a se opune doctrinelor ortodoxe, ca și disciplinelor ascetico-contemplative, concomitent cu adoptarea premiselor și tehnicilor lor, dacă ne gândim că Buddha își propune să depășească toate formulele filosofice și rețetele mistice în uz pe vremea lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Trahanache" (tip=june prim, abil, rafinat). Zoe Trahanache este cea mai distinsă între femeile teatrului lui Caragiale, reprezentând tipul cochetei, adulterinei, ambițioasei, voluntarei. Ea încheie triunghiul conjugal prin care Caragiale dezvăluie imoralitatea vremii. Speriată de șantaj și pentru a păstra aparențele, Zoe face uz de lacrimi, leșinuri și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
unde sunt legațiile străine, în sfârșit, cineva care oricât de modeste îi sunt pretențiile - are totuși una: aceea de a fi o garanție de probitate și de românism.“16 De altfel el a manifestat întotdeauna - fără a fi influențat de aparențe - o atitudine de înțelegere față de poziția politică adoptată de Alexandru Marghiloman, chiar dacă nu a fost confirmată de istorie, rostind mai târziu adevăruri indiscutabile și în legătură cu rămânerea sa, în 1917, în teritoriile românești ocupate de dușmani, considerată de unii ca un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atât și popularitatea lui creștea mai mult. Însă această popularitate se exercita numai printre clasele cele mai de jos, printre servitoare, mahalagioaice, precupeți și precupețe etc. Manierele ca și înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu glas de bas profund, la consultații era brusc, avea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și astăzi numele de „ha purile doctorului Drasch“. Aceste hapuri sunt purgative amare făcute din sabur. Precum am spus, toată medicația lui se reducea la câteva formule și la câteva medicamente, avea un fel de medicație zisă „băbească“, cu oarecare aparență de știință medicală. Nu-i așa că este foarte interesant cazul doctorului Drasch? Acest om îndrăzneț a debarcat într o bună dimineață în București, a tras la un hotel, a vestit că este doftor și a început să profeseze medicina. bucureștiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
conform bunului obicei românesc, 1. Gh.I. Ionescu-Gion (1857-1904), publicist, istoric și dramaturg, cu studii superioare la Paris și Bruxelles, autorul unei Istorii a Bucureștilor (1899), bogat documentată. am și început să ne certăm. Ne-am împărțit în două partide: în aparență s-a format o opozițiune în contra comitetului, în realitate liberalii și conservatorii s-au luat la harță. Cum biroul era compus din conservatori, liberalii au dat asalt și l-au răsturnat. Eu eram din opozițiune și lucram mână în mână
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
9. Detașa mente din toate armele, ofițeri, generalul Florescu urmat de aghiotanții săi veneau în Cișmigiu și dedeau răzvodului o înfățișare de spectacol militar: fiindcă generalului îi plăcea, pe lângă altele, și fastul. Prințul Milan al Serbiei venise în București sub aparența unei vizite de bună vecinătate, dar în realitate vizita avea caracter politic, prințul Serbiei știa că se apropie ziua când războiul în contra Turciei va izbucni în Balcani și voia să cunoască dispozițiile României.10 224 bucureștii de altădată 7. 29
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inflexibil) etc., după împrejurări, pe care le-a înțeles - se deduce - totdeauna bine. Și-a consolidat domnia îndreptînd Anglia spre epoca monarhiei absolute, eliminînd sistematic pe oricine ar fi putut să împiedice planurile sale, nu în mod tiranic, ci sub aparența deplinei legalități, legalitate de care făcea caz pentru a marca diferența dintre el și predecesorul său, Richard al III-lea. Dualitatea personajului, dar mai ales uluitoarea sa ipocrizie sînt excelent ilustrate de James Maxwell, un actor variat și subtil. Memorabile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
handbal, căci ținea în ziar o rubrică de „însemnări pseudosportive”, iubea etc. Nu știa ce-i oboseala. Ceea ce ignoră asemenea comentarii e faptul că există un destin; că, în cazul lui Mișu, destinul s-a impus în contra tuturor speranțelor și aparențelor, întrerupînd brutal un rol pe care cel evocat îl juca fără cusur... Un monument de marmură albă (mă întreb cîți dintre scriitorii români „au” așa ceva?), cu datele „Mihail Sabin (Mișu Sachter)/1935 - 1975”, va trece, oricum, dincolo de hotarul generației noastre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu se cruță defel cînd e vorba să-și contabilizeze ticăloșiile. Enorm, disprețul său față de lume începe cu disprețul față de sine, accentuat de „mărturii biologice” penibile. La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
minte o parte dintr-un aforism de Schopenhauer, citit, în traducere, nu mai știu unde: „Voioșia nu poate veni la serbare”. Azi am găsit fișa pe care îl notasem. Merită citat în întregime: „Magnificiențele, de cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite, descărcarea de tunuri, iluminațiile, surlele și țimbalele... toate astea-s o firmă, o indicare, ieroglifele voioșiei. Cel mai adesea voioșia lipsește. Numai ea se scuză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
succesul: odată așezată pe scaun, sufla discret în deschizătura decolteului, lua o gură de apă, apoi își făcea îndelung vînt cu evantaiul, privind cu prefăcută uimire pe cei care știa că o privesc. Contrastul dintre figura exuberantă de acum și aparența ei cotidiană de „doamnă potolită” e prea mare pentru a nu fi remarcat. *E din cîte am dedus profesor de chimie la Politehnică, pentru că, văzîndu-l pe violonistul Ion Drăgoi, a zis: „Ăsta cîntă la doamne din acelea cu cercei de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă bucur de o oarecare încredere în ochii ei. Dacă N. Îi zice că am participat și eu, e mai indulgentă, consideră că a fost necesar sau chiar obligatoriu. A ajuns astfel să-l verifice prin mine, lucru numai în aparență amuzant. Aseară mi-a telefonat să-mi ceară numărul lui Costin, să l blefturească și să-l înjure pentru că i-a îmbătat bărbatul! Vorbea înspăimîntător de urît și, pe deasupra, era sadică: „N. bate la ușă, gata s-o spargă. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ea?” Femeile care pun această întrebare cred, desigur, că la respectiva nimic nu era de găsit, iar ele au de toate în chipul cel mai evident. O atare miopie dovedește că sînt incapabile să sesizeze misterul (acel „nu știu ce” fermecător) sub aparențe modeste. Despre anumite deosebiri doar bărbații își pot da seama. Și dintre aceștia, nu toți: numai cei pentru care frumusețea nu se oprește la imaginea reflectată în oglindă. *Recitesc și transcriu acest paragraf din Oameni, ani, viață de Ilya Ehrenburg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine „nu-i nici o perspectivă”, decît „crucea în mînă și drumul spre lumea cealaltă”. Dacă ar fi fost ceva de capul meu, realizam pînă acum, dar nu e! Ar vrea să facă schimb oricînd cu alea care, judecîndu mă după aparențe, o invidiază. Să vadă „binele” lîngă mine, în casa asta ca un depozit de cărți. E convinsă că „n-ar rezista nici o lună”, căci „altul mai puțin descurcăreț și mai indiferent nici că mai există”: nimic nu mă urnește, nimic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
planificîndu-i publicarea în ordinea materialelor primite. „Ilie Dan, fiul unui țăran analfabet, e o durere, dar poate și o victorie!”, continua el să clameze, ridicînd arătătorul mîinii drepte spre tavan. Declarația sa suna jenant, dar cuprindea un adevăr, fiind, în ciuda aparențelor, una modestă. Chiar dacă nu sînt extraordinare, realizările mele intelectuale (multe, diverse) sînt totuși mari - voia el să spună - în comparație cu punctul de plecare: familia de analfabeți. Fără vreun orgoliu de felul celui al său, eu însumi îmi măsor nu o dată astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîncarea preferată a lui G.? *„Show” Filioreanu la învățămîntul de partid cu tema „Democrația muncitorească revoluționară”. Stenografiat, cuvîntul său ar putea constitui un document pentru caracterizarea unei anumite specii de activiști: logoreic, cu pretenții de teoretician, dogmatic, dar ținînd la aparența de liberal, informat din surse oficiale și lăsînd în același timp impresia că are și alte izvoare, preparat pentru respectiva „dezbatere” și străduindu-se să pară spontan. Jignitoare e desconsiderarea noastră ca public: ne-a potopit cu fraze bombastice și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
personajul”, eu tocmai asta am încercat să relev: contrastul dintre ceea ce el vrea să pară și ceea ce e în realitate: moralist fără morală, loialist fără loialitate, riguros fără rigoare etc.; contrastul dintre declarațiile sale referitoare la „stilul de muncă” (în aparență acceptabile) și conduita de mic revizor (arendaș, vechil) aflat în inspecție. Pe de o parte bunăvoință ostentativă, pe de alta samavolnicie. Iar lucrurile astea au avut loc nu o zi, o săptămînă, ci un „septenat”! Privind roată, există, desigur, numeroși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perseverent Într-o chestiune unde e nevoie de atâta răbdare, spirit de ordine și Înțelegere. Prin Însăși opera Dvs. veți fi un minunat exemplu În fața tineretului. O dată cu aceste rânduri vă cer indulgența Dvs. pentru scrisul meu care a devenit ieroglific. Aparența nu poate ascunde adevărul!! 561 Cu cele mai distinse salutări din partea mea și a soțului meu. Marie Mihăilescu63-Kalmicov P.S. Din partea D-lui Colonel Ciuntu 64 și a soției sale, primiți mulțumiri pentru atenție și multe urări de bine. Dacă mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-l atingă. 128 La 3 martie, s-a stins mama mea. O perioadă grea, când am suspendat corespondența, pentru a-mi reveni sufletește. 129 Fiind vorba de un răspuns dat donatoarei, acesta trebuia să fie respectuos, măcar pentru a salva aparențele, deși se referea la o „persona non grata”... 600 Colonel Ciuntu este la curent cu tot ce scrieți Dvs. Vă mulțumește foarte mult pentru atenție (...). Din partea lui vă transmite condoleanțe și multă sănătate familiei Dvs. Din partea noastră, vă rugăm să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Iată-i cuprinsul: Maria Millo anunță cu nemărginită durere pierderea scumpei ei surori LUCIA CONST. BRĂILOIU decedată În ziua de 26 iunie. Corpul este depus la capela cimitirului Belu. Înmormântarea va avea loc vineri 28, ora 12. 283 După toate aparențele, Mircea Pienescu suferea de astm bronșic, care Îi producea fenomene de sufocare. De altfel, peste doi ani, avea să se stingă. 284 După informațiile pe care le dețineam, d-na Comișel se ocupa de arhiva C. Brăiloiu. Orice document trebuia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cât ia pentru o persoană de înălțime normală, probabil mai mult. Poate că cei în drept l-ar putea determina pe A. Iosefini să nu ne mai dijmuiască veniturile. Nu din cauza codului eticii și echității comuniste, ci pentru că, după toate aparențele, are o situație materială mai mult decât înfloritoare. La Poiana Brașov ocupă vila Șerbănică, la București, pe strada Câmpia Turzii, are o altă vilă. Toate astea și altele de acest fel le-a făcut din leafa lui de director de circ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se face atâta caz în propagandă este folosit doar ca unealtă ideologică sau este pus să joace tristul rol de a participa la umilirea și oprimarea celor care nu acceptă să joace aceste roluri. Doresc să se știe că, în ciuda aparențelor, circulația ideilor chiar a ideilor care figurează în cărțile din fișierele bibliotecilor noastre publice este stopată, că eu sunt sancționată pentru că le-am propus studenților pagini din istoria gândirii moderne: Bergson, Jung, Eliade, Lupasco, inclusiv texte referitoare la psihologie, biologie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iulie 1985 Supraviețui-va Bucureștiul? București, 2 decembrie 1984. Nicolae Ceaușescu își alege personal următoarea victimă: mânăstirea Văcărești. Spre surprinderea tuturor, chiar și a mercenarilor săi, aceasta nu se află în zona Dealului Spirii, ci are o poziție excentrică, în aparență ferită de orice amenințare. Descins în incinta închisorii dezafectate, Ceaușescu împrăștie gesturi dezordonate, vorbind fără noimă de un viitor tribunal, care nu s ar putea ridica niciun metru în afara amplasamentului mânăstirii, dar care nu a fost anunțat până acum de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]