8,411 matches
-
carte în canonul Noului Testament și singura carte biblică aparținând în întregime literaturii apocaliptice (cu excepția 2 Ezdra, canonică pentru Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Etiopiană). Cf. , autorul este de obicei denumit Ioan Teologul (uneori în mod controversat identificat cu Apostolul Ioan și/sau Ioan Prezbiterul), iar locul scrierii luat ca fiind Insula Patmos din Marea Egee. Contextul scrierii pare a fi persecutarea creștinilor, drept pentru care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la Ireneu de Lyon, Clement din Alexandria, Tertulian, Ciprian de Cartagina și Ipolit de Roma. Totuși, această
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la Ireneu de Lyon, Clement din Alexandria, Tertulian, Ciprian de Cartagina și Ipolit de Roma. Totuși, această identificare a fost negată de alți Părinți
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan, învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei. Viziunea tradițională susține că Apostolul Ioan, despre care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Apostolul Ioan, despre care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol arată către mărturia Părinților timpurii ai Bisericii (vezi „Viziunea timpurie” mai sus) și către similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
dintre operele lui Ioan oferite de cei care propun un același autor includ analiza motivelor și scopurilor de la baza scrierilor, publicul diferit căruia i se adresează cărțile, colaborarea autorului cu sau utilizarea unor scribi diferiți și vârsta înaintată la care Apostolul Ioan a scris Apocalipsa. Charles Erdman (1866-1960) a apărat teza autorului apostolic și a scris că numai Apostolul Ioan se potrivește imaginii autorului desprinsă din text. Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
baza scrierilor, publicul diferit căruia i se adresează cărțile, colaborarea autorului cu sau utilizarea unor scribi diferiți și vârsta înaintată la care Apostolul Ioan a scris Apocalipsa. Charles Erdman (1866-1960) a apărat teza autorului apostolic și a scris că numai Apostolul Ioan se potrivește imaginii autorului desprinsă din text. Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos au fost trei indivizi diferiți. Diferențele
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Charles Erdman (1866-1960) a apărat teza autorului apostolic și a scris că numai Apostolul Ioan se potrivește imaginii autorului desprinsă din text. Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos au fost trei indivizi diferiți. Diferențele de stil, de conținut teologic și de familiaritate cu limba greacă dintre Evanghelia după Ioan, epistolele lui Ioan și Apocalipsă sunt văzute de unii cercetători ca indicând
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Ioan este simbolizată drept soția Mielului. Cel mai important, editorul a rescris complet teologia mileniului a lui Ioan, „golind-o de orice înțeles”. John Robinson în "Redating the New Testament" (1976) a criticat aspru poziția Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
înainte („pre-”) de mia de ani menționată în . Există două subclase de premilenialism: dispensațional și istoric. O formă anume de premilenialism este văzută ca fiind cea mai veche viziune milenială din istoria bisericii. Papias, considerat de unii drept discipol al Apostolului Ioan, era un premilenialist, conform lui Eusebiu din Cezareea. De asemenea Iustin Martirul și Filozoful și Ireneu de Lyon și-au exprimat în scrierile lor credința în premilenialism. Amilenialismul, viziunea tradițională a Bisericii Catolice, crede că mia de ani menționată
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
social. Cercetătorii studiază convențiile literaturii apocaliptice și evenimentele primului secol pentru a lămuri ce ar fi vrut să comunice autorul. Într-o discuție despre Apocalipsă din 23 august 2006, Papa Benedict al XVI-lea afirma: „Vizionarului din Patmos, identificat cu apostolul, îi sunt oferite o serie de viziuni pentru a îmbărbăta creștinii din Asia în mijlocul persecuțiilor și proceselor de la sfârșitul primului secol.” Agnosticul Robert G. Ingersoll a numit în secolul al XIX-lea Apocalipsa drept „cea mai nebunească dintre toate cărțile
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
3 voturi favorabile / contracandidat: Gurie Gorjeanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Craiovei) la data de 18 iunie 2009 de către membrii Sfanțului Sinod, fiind cel de-al 51-lea episcop al Hușilor. La 29 iunie 2009, în ziua de prăznuire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, de hramul Catedralei Episcopale din Huși, a fost înscăunat în această demnitate. La slujba de întronizare oficiată de către părintele episcop Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a participat și președintele României, Traian Băsescu. s-a născut în satul
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
de Bizantinologie, sub îndrumarea profesorului Teodor Bodogae. În 27 noiembrie 1976 a fost hirotonit preot celib pe seama parohiei Tureni, protopopiatul Turda, de către episcopul vicar Iustinian Chira. La 1 ianuarie 1977 a fost numit preot slujitor în Cluj, la parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din cartierul Grigorescu. În august 1977 a fost numit preot slujitor la parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel", din cartierul Cluj-Mănăștur. Arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat în anul 1987 distincția bisericească de „iconom". În anul universitar
Vasile Flueraș () [Corola-website/Science/308649_a_309978]
-
Tureni, protopopiatul Turda, de către episcopul vicar Iustinian Chira. La 1 ianuarie 1977 a fost numit preot slujitor în Cluj, la parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din cartierul Grigorescu. În august 1977 a fost numit preot slujitor la parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel", din cartierul Cluj-Mănăștur. Arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat în anul 1987 distincția bisericească de „iconom". În anul universitar 1990-1991 a fost și duhovnic-asistent la Institutul Teologic Ortodox de grad universitar (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă) din
Vasile Flueraș () [Corola-website/Science/308649_a_309978]
-
restituirii prin bună înțelegere a bisericilor greco-catolice din județele Arad și Hunedoara. În unele localități din județul Arad credincioșii ortodocși au restituit bisericile greco-catolice în pofida poziției adoptate de Episcopia Aradului. Procesele privind bisericile "Adormirea Maicii Domnului" din Arad-Centru și "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din cartierul Șega au fost tergiversate în instanțele de judecată. Cu toate acestea, în 17 decembrie 2009 Tribunalul Arad a dispus restituirea Bisericii din Șega, iar acțiunea în revendicare privind Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost admisă
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Termenul de epistole pauline este folosit de obicei cu referire la paisprezece cărți incluse în canonul Noului Testament și atribuite tradițional lui Pavel (apostol), cele mai multe pe baza unei identificări în text a autorului. Doar una este de fapt anonimă, Epistola către evrei. Dintre cele treisprezece care se pretind pauline, unora le este contestată autenticitatea de către criticii contemporani — cu alte cuvinte, ar fi pseudonime. Există
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o întreagă ierarhie), iar femeile nu au voie să joace niciun rol în viață acestor comunități bisericești, trebuind să tacă din gură și să asculte de bărbații lor, pentru a păzi
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
în numai trei săptămâni, de către preotul Alexandru Argatu împreună cu artistul Savin Hantăr. În curtea bisericii se află și o fântână arteziană care a fost proiectată tot de preotul Alexandru Argatu și reprezintă drumul crucii. Leii reprezintă puterea credinței, serafimii pe apostolii care au făcut cunoscută credința ortodoxă în lume, grupul statuar cu cei trei îngeri simbolul Sf. Treimi, iar globul pământesc și crucea semnul celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
șunt trei dintre epistolele pauline din canonul Noului Testament: 1 Timotei, 2 Timotei și Țiț. Părerea majoritară a cercetătorilor contemporani este că epistolele pastorale n-au fost scrise de către apostolul Pavel, fiind scrise de anonimi care s-au dat drept Pavel. Aceste epistole șunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Cei mai mulți cercetători șunt convinși că Pavel nu a scris
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o întreagă ierarhie), iar femeile nu au voie să joace niciun rol în viață acestor comunități bisericești, trebuind să tacă din gură și să asculte de bărbații lor, pentru a păzi
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
și, văzând hotărârea oamenilor din sat de a păstra credința conform calendarului iulian, a început organizarea unei parohii pe stil vechi. La 8 mai 1932, el a sfințit locul și a pus piatra fundamentală pentru noua biserică cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel", reușindu-se într-o perioadă de 28 de zile construirea unei biserici din lemn, acoperită cu tablă și tencuită într-o singură zi. Dar într-o noapte din luna iunie a aceluiași an, doi oameni trimiși de
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
"Luca Evangelistul" (în , alfabetizat: Luka, "Louka"; în , "Loukás") este unul dintre cei patru evangheliști, fiind considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor. Era discipol al lui Pavel din Tars. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
cei patru evangheliști, fiind considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor. Era discipol al lui Pavel din Tars. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul de vedere al creștinismului tradițional în prezent. Lui i se
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]