8,498 matches
-
a fost al treilea patriarh al poporului evreu cu care Dumnezeu a făcut un legământ și strămoș al triburilor lui Israel, care au fost numite după urmașii săi. În Vechiul Testament se scrie următoarele, despre dispariția a 11 triburi evreiești: În Biblie, Iacob este fiul lui Isaac și al Rebecăi, nepotul lui Avraam și al Sarei și fratele geamăn mai mic al lui Esau. El a avut doisprezece fii și o fiică cu cele două soții ale sale, Lea și Rahela și
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Forma ebraică "Hăbhaqquq" ar însemna „îmbrățișare”, „cel care îmbrățișează” sau - mai puțin probabil - „luptă/luptător” (cum îl vrea sf. Ieronim). Forma grecească ar putea deriva de la asirianul "ĥambaqûqu", numele plantei "cassia tora". Cu privire la personajul propriu-zis istoric lipsesc informațiile biografice, chiar Biblia numește doar un Habacuc și numai în cartea profetului Daniel (Dan 14, 32-38), dificil de identificat cu acest profet; cartea lui Habacuc este absolut lipsită de date (auto-)biografice directe. Tradiția iudaică și - mai apoi - legenda creștină s-au străduit
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
reușite de politică externă ale lui Truman, și l-a ajutat mult în campania pentru realegere din 1948. Truman se interesase de multă vreme de istoria Orientului Mijlociu și citise multe cărți de istorie antică și despre evenimentele relatate în Biblie. El simpatiza cu cei ce doreau o țară a evreilor în Palestina Mandatară. Ca senator, el îi asigurase pe liderii evrei de susținerea sa pentru sionism, și la un miting din Chicago din 1943, el ceruse o țară pentru acei
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
în biserici din Orientul Apropiat - în bisericile creștine maronită și iacobită, sub forma sa antică și în iudaism, alături de ebraică, în toate comunitățile evreiești din lume, mai cu seamă ortodoxe. ca limbă a Talmudului și a Kabalei. Câteva porțiuni ale Bibliei au fost scrise în aramaică deoarece că aramaica devenise o limbă oficială și internațională în timpul imperiilor babilonian și persan. Evrei având un statut social înalt care au trăit între babilonienii vorbitori de aramaică sau caldeeană, precum prorocul Daniel, sau și
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
și ele martore că aceasta era limba folosită de Hristos. "Talitha cumi" (Marcu 5:41), "Efata" (Marcu 7:34) și "Eli, Eli, lama sabachthani?" (Marcu 15:34) sunt câteva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos. În timpul lui Hristos, în sinagogi, Biblia era încă citită în limba ebraică, însă mulți oameni, în special femeile, nu o înțelegeau. Din această cauză, cei care citeau în sinagogi au introdus obiceiul să traducă scripturile în aramaică. Mai târziu au apărut traduceri scrise ale Vechiului Testament
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
am spus și că știu exact cum se simte. Știu cum este să pierzi la limită.” Nixon a depus jurământul pentru funcția de președinte la 20 ianuarie 1969, în fața fostului său rival politic, judecătorul Curții Supreme . Pat Nixon a ținut Biblia familiei deschisă la Isaia 2:4, unde scrie: „El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
135 al lui David menționează acest fapt. De asemenea, criticii acestei teorii susțin că nu există dovezi, care să indice că, în timpul domniei lui Ramses al II-lea, ar fi existat plăgile, care s-au abătut asupra Egiptului, menționate în Biblie. În conformitate cu tradiția musulmană, fiul lui Ramses, Merenptah, este creditat ca fiind faraonul Exodului, dar nici pentru această teorie nu există nici o dovadă.
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
monumentala "Histoire de France", din care apar succesiv volumele VII - XVII, Jules Michelet scrie operele sale literare "L’Oiseau" (Pasărea), "L’insecte" (Insecta), "L’Amour" (Dragostea), "La Femme" (Femeia), "La Mer" (Marea), "La Sorcière" (Vrăjitoarea) și "Bible de l'Humanite" (Biblia umanității). În 1870 Jules Michelet publică, semnificativ pentru acei ani, volumele "Nos fils" (Fiii noștri) și "La France devant l'Europe" (Franța în fața Europei). În acest fel, Jules Michelet protesta împotriva pierderii de către Franța a provinciilor sale Alsacia și Lorena
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
originalul ebraic, ele poartă numele de "„Tora”", (Învățătura sau Legea), un cuvânt care vine de la verbul „yara” (hora) care înseamnă „a preda, a instrui”. Termenul apare în Septuaginta , traducerea în greacă a Vechiului Testament. Pentateuhul conține primele cinci cărți ale Bibliei, cunoscute sub numele de „Cărțile lui Moise”. Pentru religia iudaică, sunt cele mai importante texte sacre. Evreii credincioși, ca și creștinii religioși după ei, cred că Pentateuhul (sau Torá) este inspirat de Dumnezeu și i-a fost dat lui Moise
Pentateuh () [Corola-website/Science/302932_a_304261]
-
și ale falsificabilității sau noțiuni de bază sunt definite altfel. În încercarea de a soluționa aceste conflicte se susține adesea că afirmațiile științifice și cele religioase vizează domenii diferite ale existenței sau experienței umane. În acest context, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Un alt punct de conflict între știință și religie se datorează relativei neutralități sau chiar indiferențe morale
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
arătat fiu ascultător față de Biserica romană. A scris o lucrare despre cele șapte taine, împotriva învățăturii lutherane, iar pentru aceasta, papa i-a acordat titlul de «defensor fidei» (apărător al credinței). Împreună cu cancelarul său, Thomas More, regele se opunea traducerii Bibliei întregi de către William Tyndale. Motivul rupturii cu papalitatea își are originea în dorința regelui de a divorța de Ecaterina de Aragon și de a se recăsători cu Ana Boleyn, o doamnă de la curte, și pe care o va decapita mai
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
fi considerată drept Biserică protestantă, ci mai degrabă Biserică occidentală catolicească, ruptă de Roma. Henric VIII a pregătit hirotonirea arhiepiscopală a lui Thomas Cranmer în 1533. Apoi, în ciuda preferințelor de altă dată, a autorizat în 1537 publicarea primei traduceri a Bibliei întregi în limba engleză, traducere a lui Tyndale. Prin Interzicerea apelurilor și Actul anatelor, Henric se debarasă de pretențiile financiare ale papei. În 1536 și 1539 a desființat cele vreo șase sute de mănăstiri, confiscându-le averile. Henric a avut de
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
precădere în America, dar nu exclusiv, anglo-catolicii au și cultul Fecioarei Marie în stil romano-catolic sau ortodox rus, după caz. Anglo-evanghelicii preferă ritul din 1662 ; practica lor sacramentală se reduce în general la participarea la liturghie. Sunt stricți cu privire la doctrina Bibliei, interpretată ca în Bisericile Reformei ; sunt opuși atât hirotonirii femeilor, cât și acceptării homosexualității. Anglo-liberalii iubesc ritul contemporan, dar nu au vreo practică sacramentală intensă. Sunt pentru hirotonirea femeilor, pentru mișcările gay, și interpretează Biblia metaforic. Unii dintre anglo-liberali sunt
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
liturghie. Sunt stricți cu privire la doctrina Bibliei, interpretată ca în Bisericile Reformei ; sunt opuși atât hirotonirii femeilor, cât și acceptării homosexualității. Anglo-liberalii iubesc ritul contemporan, dar nu au vreo practică sacramentală intensă. Sunt pentru hirotonirea femeilor, pentru mișcările gay, și interpretează Biblia metaforic. Unii dintre anglo-liberali sunt pentru o etică sexuală largă, alții ajung până a critica istoricitatea învierii lui Iisus. Biserica Anglicană trăiește o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 noiembrie 2003, cu ocazia
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
central al cultului, având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare, iar cetățenia și devotamentul față de comunitatea locală și cetate lasă loc dependenței față de un imperiu uriaș. Istoria creștină este liniară și scurtă, spre deosebire de ciclicitatea antică. Biblia oferă informații clare, istoria începând cu Facerea Lumii (4163 î. Hr., conform lui Flavius Josephus, istoric evreu) și se termină cu Judecata de Apoi. În evul mediu timpuriu scrierile istorice au constat în anale și cronici ce consemnau evenimente, ale căror
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1846-1864 a publicat lucrări în care vorbea despre omul preistoric. A susținut că omul a trăit dinaintea potopului și că a fost contemporan cu animale dispărute și cu diferitele perioade climatice. Cultura descoperită de el a fost numită abbevilian. Deși Biblia fusese negată în privința genezei, nimeni nu a pus nimic în locul informațiilor. Istoria va trece de la o adâncime de mii de ani la o adâncime de sute de mii de ani, apoi la milioane de ani. A fost numită și "școala
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Neamț, 1978), "Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români" și "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980). A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și biserici din cadrul Patriarhiei Române. Între anii
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
români" și "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980). A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și biserici din cadrul Patriarhiei Române. Între anii a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări și
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Colocvii cu teme de actualitate și de interes pentru viața Bisericii. Patriarhul Teoctist a primit numeroase distincții și premii de-a lungul îndelungatei sale activități de ierarh. Dintre acestea amintim: Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru strădania de reeditare a Bibliei de la București-1688 (11 iulie 1991); Membru de onoare al Academiei Române (decembrie 1999); titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea (1995), al Universității din București (1995), al Universității Dunărea de Jos din Galați (2000), al Universității Catolice din Lublin-Polonia
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
și extremă de satanism”. Ordinul a atras atenția mass-mediei pe parcursul anilor 1980 și a anilor 1990 după ce au fost asociați cu satanismul fascist. Organizația s-a format în Marea Britanie. Biserică lui Satan este o organizație care practică satanismul modern după "Biblia Satanica" scrisă în 1969 de Anton Szandor LaVey. A fost fondată în Sân Francisco, California de către Anton Szandor LaVey, Înaltul Preot al Bisericii până la moartea sa, în anul 1997. În anii 1950, Anton LaVey a format un grup numit Ordinul
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
și a fost fondată oficial în 1863. Printre fondatorii ei a fost Ellen White, ale cărei scrieri se bucură de un respect aparte din partea bisericii mai ales în ceea ce privește învățăturile cu privire la un stil de viață sănătos. Cu toate acestea, adventiștii consideră Biblia regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
de televiziune („Speranța TV”), dar și un post de radio („Vocea Speranței”). Canalul Speranța TV face parte din rețeaua internațională Hope Channel. De asemenea, mișcarea adventistă din România are la dispoziție și o editură - „Viață și Sănătate” -, care tipărește reviste, Biblii și diverse cărți. După 1989, Biserica Adventistă din România a început să dezvolte o rețea importantă de instituții educaționale. În martie 2011, exista un Institut Teologic Adventist (la Cernica), trei licee teologice (Cluj, București și Craiova), o școală postliceală (Brăila
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Institut Teologic Adventist (la Cernica), trei licee teologice (Cluj, București și Craiova), o școală postliceală (Brăila), 37 de grădinițe (în toată țara), 5 școli elementare și mai multe școli cu ciclu complet de învățământ. Adventiștii de Ziua a Șaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez și susțin anumite principii fundamentale de credință ca fiind învățături ale Sfintelor Scripturi. Creștinii se împart în diferite curente de gândire asupra doctrinelor Bibliei. În privința anumitor doctrine, adventiștii de ziua a șaptea se află într-un
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
școli cu ciclu complet de învățământ. Adventiștii de Ziua a Șaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez și susțin anumite principii fundamentale de credință ca fiind învățături ale Sfintelor Scripturi. Creștinii se împart în diferite curente de gândire asupra doctrinelor Bibliei. În privința anumitor doctrine, adventiștii de ziua a șaptea se află într-un grup, în privința altor doctrine, ei sunt clasificați destul de diferit. Doctrinele neacceptate de adventiștii de ziua a șaptea sunt considerate ca nefiind bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Practic toate
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]