13,186 matches
-
la locul lor. Dă-i drumu’ înainte, zise către Omid. Iar ție, să-ți nască un băiat sănătos! Se uită în oglindă și deveni temătoare: dacă nu-i mai plăcea? Fiindcă voia bărbaților e mai schimbătoare ca vântul, o învățase bunică-sa. Când erau de-o seamă, mama maică-sii îi pețise consortului a doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deodată, înțelesese că n-o mai durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alta, fiindcă maică-sa îl creștea pe Armin Caryan, pentru ca ea să continue să fie avocată, iar Omar nu o trimisese să îi pețească o mireasă mai tânără, ci plecase el însuși pe un alt drum. La cincizeci de ani, bunică-sa încă stătea ghemuită lângă ușa iatacului unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făptură înțeleasă cu soarta și cu zvâcnetul sângelui pe sub văluri. Taică-său devenise magnat al afacerilor cu petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să stea cu el și bunică-sa, la început sub pretextul că e aer curat, apoi câștigat de confortul unei reședințe cu menajere și grădinar. Bătrânul pasdar îi cedase mașina cu care umblase în ultimul an, dar și-l ținuse pentru el pe Ojan, șoferul care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea o bucătăreasă, nu era mare lucru la Teheran, doar că oamenii se înclinau când trecea, de parcă ar fi fost o împărăteasă. — Ascultă-mă, ștreangul o paște! nu înceta bătrânul să țipe, până când Armin amorțea cu inima strânsă de frică. Bunică-sa se ascundea între cratițele în care pregătea un eftar și plângea, încercând să se roage. Într-o zi, Caryan a văzut-o cu Sebas într-o mașină sau doar ei i s-a părut că o vede. S-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are carne la masă. Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și evrei de la care bunică-sa cumpăra vin și mătase, iar mai târziu, când stătuse o vară la Isfahan, se plimbase adesea prin Jolfa, în jurul bisericii jumătate creștine - jumătate șiite, iar în vechile așezări evreiești se ducea să se roage în Masjid-e Jome Atiq, sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
facem recurs! Nu știu, domnule, nu vorbi pentru amândoi. Pentru mine ești un fugar și atât, nu te-aș fi sunat niciodată dacă n-aș fi avut nevoie de bani pentru avocați și nevoie s-o apăr. Taică- său, adică bunicul, refuză să miște un deget, spune doar că a avertizat-o de-atâtea ori și că fiică-sa n-a făcut niciodată decât ce i-a tunat prin cap. Tot el zice că singurul lucru bun al tău și al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în toate monedele posibile. Franci elvețieni, francezi, mărci vest-germane, yeni, dolari canadieni și așa, ca amuzament, în yoni chinezești. " Am să plec cu Coca în nordul Italiei. Visează voiajul ăsta de când ne-am căsătorit. E ceva în sânge la ei... Bunică-său vâna urși polari. După aia poate mergem la Chicago. Am auzit că Nedelcu s-a stabilit acolo. Face afaceri pe picior mare. Poate mă ia asociat..." Își reluă calculele: "Deci două milioane de pesetas... Finlandezii ce monedă or avea?..." Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lecturi obligatorii, lecturi dintre care nu lipseau cărțile ce îi învățau să respecte trecutul glorios, dominat de faptele de arme ale strămoșilor. A fost odată ca niciodată o țară ai cărei copii fericiți nu aveau decât foarte puține jucării, astfel încât bunicii lor, emo ționați de suferința lor discretă, i-au învățat să nască din nimicul resturilor lumii lor minuni care nu încetau să îi facă fericiți. A fost odată ca niciodată o țară în care bunicii și nepoții lor erau uniți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât foarte puține jucării, astfel încât bunicii lor, emo ționați de suferința lor discretă, i-au învățat să nască din nimicul resturilor lumii lor minuni care nu încetau să îi facă fericiți. A fost odată ca niciodată o țară în care bunicii și nepoții lor erau uniți de poveștile lor secrete, niciodată împărtășite cu părinții, a fost odată ca niciodată Republica Socialistă România. Undeva în această țară, din care culorile fuseseră exilate de socialismul biruitor, m-am născut și eu. Am fost
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este refugiul din care iradiază, în numai câțiva ani, energia contestatară ce subminează cărămizile raționalității occidentale. Martor și actor al secolului, Tintin caută, la rândul său, cărarea pierdută. Căci, închis în albumele sale ca într-o carte poștală citită de bunicii noștri, Tintin nu poate îmbătrâni sau muri niciodată. Vrednicul Milou visează la mese îmbelșugate, în vreme ce de pe puntea navei sale Haddock scrutează orizontul. Textele lui Hergé vorbesc, în cele din urmă, peste decenii, despre această ordine imuabilă a aventurii și imaginației
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl locuiesc, este darul pe care banda desenată îl face celui care se apropie de textele sale. La capătul drumului, atunci când albumul este închis, cei de astăzi resimt, poate, aceeași plăcere, delicată și tandră, pe care o trăiau înaintea noastră bunicii noștri contemplând țara lor de povești. Acestei bucurii luminoase a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui. Ascultam necazurile altora, dar numai când erau mărunte; cele mari mă puneau pe fugă. Au existat totdeauna, se pare, în mine o lașitate și o nepăsare care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani, la înmormîntarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l văd pe bunicul mort, părăsind lumina care-mi dogorise sufletul. Dar a fost de ajuns să arunc o privire asupra trupului întins printre flori, pe năsălie, că am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doară plăcut capul. Deodată am auzit-o pe mama strigând disperată: "Daniel, Daniel, unde ești?" N-am vrut să-i răspund. Nu vroiam să mă scoată de-acolo. M-ar fi luat de mână și m-ar fi dus lângă bunicul mort și nu doream să-i văd din nou buzele mânjite de sânge închegat. Am aflat mai târziu că avusese o congestie cerebrală puternică și de aceea arăta astfel, dar atunci mă impresionase extrem de neplăcut totul, mai ales că mama
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu gândul că nu voi mai putea niciodată s-o sărut pe mama. Aș fi simțit gust de sânge. Între timp, ea striga mereu: "Daniel, Daniel". Eram convins că ținea să mă oblige și pe mine să-l sărut pe bunicul și mi s-a făcut frică și scârbă. Pentru nimic în lume nu vroiam să mă ducă înapoi în casă. M-am ghemuit în fân și am tăcut mâlc. Mama mă striga din ce în ce mai disperată, cu spaima că mă pierdusem: "Daniel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însîngerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tînguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însîngerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tînguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin Covasna și Harghita. Adevărată pacoste pe lumea necăjită! Marți, 10 august 2010. Va sosi musafira așteptată. Puțin după ora 13 sosește scuzându-se de întârziere, fiindcă s-a oprit un pic și pe la Buzău să vadă casa lui Tataia (bunicul), în care s-a născut. Un gest frumos pe care și eu l-aș fi făcut într-o situație asemănătoare. La o oră după sosire, șoferul care a adus-o pleacă în drumul său. Rămânem în doi și sporovăim de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce să trăiesc și mai ales pentru cine să trăiesc!” - afirmă cu franchețe domnia sa. (p. 198) Motivele acestei bucurii a vieții? Fericirea de a avea un copil iubitor, grijuliu și devotat, de a avea nepoți și strănepoți care își adoră bunicul, de a avea prieteni adevărați și de a trăi într-o comunitate în care este respectat și prețuit. „ Astăzi Mariana (fiica trăitoare în Franța n.n.) mi-a mărturisit că special a rămas până la sfârșitul lui august la Bârlad ca să-mi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-mi spui când se vor pocăi tâlharii din Soare Răsare și când îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dărâmase atâtea biserici și devenise criminalul criminalilor. Faptele și aspectele reale cuprind în miezul acțiunii romanului membri ai familiei autorului. Tatăl, invalid de război din răsărit, este terorizat și exploatat samavolnic ca un adevărat proscris - dușman al regimului. Apare și bunicul patern după ce ispășește o condamnare de 8 ani, iar copiii - recte autorul și frații - se laudă cu acest fapt, după ce află prin ce a trecut proaspătul eliberat, după propriile mărturii. Bunicul este prevenit să nu se manifeste ostil, pentru că va
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca un adevărat proscris - dușman al regimului. Apare și bunicul patern după ce ispășește o condamnare de 8 ani, iar copiii - recte autorul și frații - se laudă cu acest fapt, după ce află prin ce a trecut proaspătul eliberat, după propriile mărturii. Bunicul este prevenit să nu se manifeste ostil, pentru că va fi imediat rearestat. Copilul Ștefan - viitorul autor - mereu în neastâmpăr și mișcare vede tot, înțelege totul perfect și încearcă să-și scoată prietenii să atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]