10,800 matches
-
fost decimat pas cu pas. Securitatea, pentru a reuși operația de lichidare a luptătorilor, trece, în 1954, la o masivă recrutare de informatori. Sînt folosiți prin intimidare, anchete, șantaj și violență notarii, paznicii de la cabane, brigadierii silvici, pădurarii, poștașii, preoții, călugării. Fiecărui luptător îi corespundea o rețea informativă de peste o sută de persoane" (L.H.L). Luptătorii lui Ogoranu, dar nu numai ei, erau prezentați drept bandiți și simpatizanți legionari. Adevărul este că ei nu erau afiliați la vreun partid politic lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru că, În câteva volume de splendide studii publicate În România Înainte de exilarea sa, propunea „exerciții fanteziste”, după părerea mea, de valorizare. De exemplu, Într-unul din aceste studii Încearcă să ne convingă, cu risipă de argumente și inteligență, că Ion Călugărul, scriitorul experimentalist și apoi dogmatic-stalinist, ar avea o valoare literară care ar Întrece-o, de fapt, pe cea a ctitorului romanului românesc modern, Liviu Rebreanu! Și altele...Ă Alți „fugari” din suscitata falangă: Matei Călinescu, al cărui nume apare des
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Credinciosul se poate introduce în interiorul acestor siluete goale, ca în pozele trucate de la bâlci. Clericii pot broda pe seama acestei opere deschise, pe care fiecare viață o poate umple după cum dorește. Nimic mai potrivit pentru noi, mi-a spus odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte), decât samaritenii, însoțitoarele lui Iisus, orbii și strângătorii de biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii n-au instituit o dinastie cine are urechi de auzit să audă! (ad augusta per angusta). Turismul a avut de suferit, dar mai puțin ca în alte părți. Niciun punct de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prea dă ghes să devină iordanieni, egipteni sau, la o adică, palestinieni. Și totuși, ei continuă să se simtă umiliți, marginalizați. În această țară condusă de foști militari, cine n-a efectuat stagiul militar (cu excepția obiectorilor de conștiință și a călugărilor) n-are brevet de apartenență. Israelianul model e un soldat. Spre deosebire de druzi, arabii n-au dreptul la serviciul militar. Știam oare că nu există o linie directă de autobuz Nazaret Ierusalim, că la El-Al nu există nici măcar un singur
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este revanșa celor mici). Primo, steaua, dumneavoastră știți acum, nu se află pe plafon ci la nivelul solului. Frații cordelieri sunt cei care au fixat-o aici în 1717, sub altarul Nativității, rămas până în zilele noastre în administrarea exclusivă a călugărilor greci și armeni. Secundo: nu pentru o stea de argint, ci pentru o trusă de chei. Este norma aici. Raportați-vă la fapte, domnule Hugo, și nu mai insistați degeaba! Problema cheii va fi abordată la momentul oportun. Deocamdată nicio
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al proiectilului, la glonțul de armă sau la rachetă. Cei care aruncă pietre sunt micii palestinieni de pe colinele Cisiordaniei. Aceste diferențe trebuie trecute la capitolul "strategie și geologie". Părintele Manuel Moussalam, preot catolic, a obosit. Mai sunt nouăsprezece preoți și călugări creștini în teritoriu, punând la socoteală și măicuțele, îmi spune el. El se află în fruntea unei mici insulițe de pace, o școală creștină deschisă și micilor musulmani, în care domnesc curățenia și disciplina. Numai că a ajuns și el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secolul al IV-lea (ultima renovare datând din anii 1960), cripta Prodomos și absida bisericii Nea din cartierul creștin. Au venit apoi cruciații și lor le datorăm splendida biserică Sfânta Ana, devenită după plecarea lor o madrasa musulmană, dar redată călugărilor creștini de către sultanul otoman (după războiul Crimeii, ca recompensă pentru susținerea lor). Desigur, toate acestea s-au petrecut la întâmplare, astfel încât o frază din Evanghelii s-a văzut consemnată pe o zidărie rând pe rând bizantină, normandă, italiană, americană. Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nepotrivit, după părerea mea, muntele Sion, intru în biserica Adormirii, ale cărei mozaicuri exterioare îmi amintesc, nu știu de ce, de răceala bisericii Saint-Honoré-d'Eylau care m-a marcat pe când eram copil. Ca să temperez neplăcerea amintirii, mă gândesc la spusele unui călugăr dominican. " Arta sulpiciană, mi-a explicat el, este anume concepută pentru a ne vindeca de idolatrie. Imaginile pe care ni le oferă sunt atât de explicite încât, rugându-ne în fața lor, știm că avem neapărat a trece dincolo. Poza cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
măcar a spune parola, străini de acest pământ și, în același timp, la ei acasă din vremuri imemoriale. "Un evreu care vine aici se poate integra în două luni, îmi spunea cu puțin timp în urmă Franz Bouwen, din ordinul Călugărilor Albi ai Sfintei Ana. Eu locuiesc aici de treizeci și șapte de ani, am învățat araba și nu sunt palestinian. Poți deveni israelian, dar nu poți deveni palestinian." Din diaspora sa, un stat poate coopta, o cultură nu. Palestinianul rămâne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nepăsare, o nonșalanță augustă și vag distrată): aferarea introvertită. Regăsim această trăsătură, ceva mai puțin agresivă, în numeroase mănăstiri și abații catolice puțin înclinate, contrar așteptărilor, spre reverie. Poate pentru a scăpa de păcatul trândăviei și a preveni orice delăsare, călugării au parcă un ceas în burtă. Alergând la ore fixe de la bucătărie la slujbe, de la rugăciune la corvezi, încorsetați într-un ansamblu de obligații și de servicii, benedictinii sau cistercienii nu sunt oameni să vegeteze în grădină sau să-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case" (Matei, X, 26-27). Certuri de familie. Confruntări până și în comunitatea grecească. Cu bărbile vâlvoi, cu fețele posomorâte, cu mantii negre (rossanul cu mâneci largi), mai mulți călugări patrulează pe străduțele patriarhiei ortodoxe grecești din Ierusalim, în vreme ce alții le barează intrarea pe poarta principală. Cele două tabere se pândesc una pe cealaltă. Tensiunea e palpabilă în acest labirint de străduțe făcut parcă pentru filmul negru (Rififi chez les
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
funcție, Irineu, și noul promovat, Theophilos al III-lea, stau nu departe unul de celălalt, cât bate un glonte de revolver. Primul refuză să plece, deși este dezavuat de întreaga confrerie hagiotafică (de la Sfântul Mormânt), cei circa o sută de călugări, preoți și episcopi care reclamă noi alegeri; cel de-al doilea, desemnat pe cale legală, așteaptă recunoașterea de către guvernul israelian, care-l susține discret pe demnitarul destituit, reputat mai conciliant. Un hotel din cartierul creștin ar fi fost vândut într-ascuns
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în țările majoritar catolice. Dar o turmă arabofonă condusă de pastori greci, asta nu sfidează cumva principiul autocefal atât de drag ortodocșilor? Știu ce argument mi se va aduce în apărarea practicii: lumea arabă nu are tradiții monastice, și numai călugării, care spre deosebire de popi rămân celibatari, pot fi hirotonisiți episcopi. "Nu ne aflăm aici, îmi suflă un asistent, pentru cauza palestiniană, ci pentru Locurile Sfinte" (o piatră, în trecere fie zis, aruncată în grădina clerului latin, arab și patriot). Desigur, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înființate și gestionate de creștini sentimentul general este acela al unei ostilități surde și tenace din partea administrației evreiești, mai ales acolo unde dreapta este la putere. "Nu sunteți evreu, n-aveți decât să plecați de aici", i-a spus unui călugăr un funcționar arțăgos, membru al partidului Shass. Este de înțeles acel "Vor să termine cu noi", exprimând atât mânie, cât și resemnare. Și toate acestea agravate de lenta extincție a măicuțelor clarisse, carmelite, benedictine, surori ale Carității, de sentimentul de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
refugiu al timpului imobil acolo unde, în viața civilă, timpul stagnează deja, fără început și fără sfârșit, unde nimeni nu e grăbit, unde nonșalanța este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea perturbă spiritele dar, cel puțin, nu se atinge de copaci. * * * Un fost cadru al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, marxist reputat. Trăiește aici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el că suferința nu-i un argument. Poți s-o respecți, dar fără a face din ea un piedestal, și încă și mai puțin o trambulină. "Suferința nu dă niciun alt drept, în afară de acela de a iubi", ar fi spus călugărul Benedictin, starețul de la Abu-Gosh, Gourion, chiar înainte de a muri. Iar amplificatorul emoțional poate juca în ambele sensuri. Când, în mașină, pe drum cu un israelian îl aud: "Uite, chiar aici, soția unui prieten a fost ucisă la volan de un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceilalți. În ambele situații, în nouă cazuri din zece este vorba de adevăruri. Și atunci, ce-i de făcut? Aceeași încurcătură, alaltăieri la Ierusalim, auzind despre altercația (între noi fie vorba, zdravăn simulată, cei doi fiind vechi prieteni) dintre un călugăr care trăiește la Ierusalim de vreo patruzeci de ani și un patriot israelian foarte puțin credincios. Fiecare nou episod al conflictului reaprinde și disputa lor. Rezultă cam cele ce urmează: Spune-mi, Shlomo, ce-i cu răpirea și sechestrarea deputaților
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Când istoria își reia cu încăpățânare ciclul, nimeni nu inovează dar, cel puțin, nimic nu se perimează, și acest lucru constituie un avantaj. Anul liturgic este ca roata morii, și fiecare secol așișderea. Când citesc în paginile lui Flaubert litaniile călugărilor catolici copleșiți de birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cingătoare o ditamai legătură de chei pe care pentru nimic în lume n-ar împărți-o cu vecina. Dumnezeul unic nu-i un cuvânt de trecere universal. Și la Betleem, bazilica Nașterii Domnului este un labirint de uși deschise anumitor călugări, închise altora. O chestiune, ținând de chei poate deveni o afacere de stat, și este ceea ce s-a petrecut când cu escalada care a dus la războiul Crimeii. În octombrie 1847, călugării greci au smuls și apoi au ascuns într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Domnului este un labirint de uși deschise anumitor călugări, închise altora. O chestiune, ținând de chei poate deveni o afacere de stat, și este ceea ce s-a petrecut când cu escalada care a dus la războiul Crimeii. În octombrie 1847, călugării greci au smuls și apoi au ascuns într-o mănăstire ortodoxă din apropiere, la Abu Ghunaim, steaua de argint aurit de la picioarele altarului Nașterii lui Hristos. Avea vina de a purta o inscripție în latină și nu în greacă: Hic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
printre ei. Un bărbat de vreo șaizeci de ani, purtând o sutană de culoarea lavandei, cu cruce pe piept, cu barbișon alb și cu privirea malițioasă: un reverend anglican, dar cu fizionomie eurasiatică și mulatru la piele. Văd cum un călugăr ortodox solid îl apucă discret, dar cu putere, și-l scoate: pătrunsese în capelă prin absida nordică, din spatele Anastasisului. Coadă mare în fața mormântului-leagăn, ca la intrarea într-un cinematograf (oamenii intră în grupuri mici de câte zece, sever filtrați de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]