8,208 matches
-
icoane cu Domnul și un sfeșnic unde ard lumânări. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie potrivit cu minunea care a fost, prefacerea apei În vin. Călugării servesc pelerinii cu puțin vin. Ei au și de vânzare sticle cu vin de la Cana Galileii. Este de culoare rubinie și-i Îmbuteliat În sticle de 700 ml. Eticheta de pe sticlă reprezintă Nunta, cu vasele care au fost de ajutor la nuntă. Vinul este bun la gust și dulce. Nu prea are grade ca al
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Parcă-s alta, nu cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut această mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare de Cana Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de câte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de râu. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeață, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de la noi, e ca Raiul și iadul. Vă rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară ca o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cana și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lămâi și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe lângă Marea Mediterană. Uimitor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cât am cules. Plus altele două, când ne-am dus la a doua grămadă. „- Păi, să ne ducem în sat și să vedem, na !” „- Dacă, totuși reușiți s-aduceți, să veniți cu o canistră, aduceți și câteva pahare și-o cană, ca să nu turnăm cu canistra și o tavă de pus și le dăm înapoi.” Vin ăia cu o canistră de vin, vine cu tava cu paharele... „ - Măi, voi stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
catolici sunt cam 30. Biserica e de lemn acoperită cu paie, nu e casă pentru preot. Oamenii obișnuiesc să dea după datină și puteri două vedre de vin pe an preotului de fiecare casă, care după măsura italienească valorează 5 căni (bocali) de vin fiecare, la vremea culesului, și cine poate mai dă și o mierță (merza) de făină, care face cât jumătate de baniță italiană (mezza - 4-ta - italiana) și 20 de denari de casă, și la fel și la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avizat, care avea avantajul în fața vânzătorilor de a vorbi spaniola, dar și dezavantajul de a se tocmi "la sânge" nu de dragul prețurilor ci de dragul tocmelii, am dat peste o carte plină de interes, parfum și culoare: "El hijo alegre de la cana de azucar biografia del Ron'' "Copilul vesel al trestiei de zahăr biografia romului", publicata de Fernando G. Campoamor la Havana în 1985. Video Napoli poi mori! O fi, nu m-a impresionat cine știe ce! Dar să vezi Havana și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
El primer viaje de Cristo-bal Colon a Cuba". Casa Editorial Abril, Habana 2006. Alvar Nunez Cabeza de Vaca, "Nau-fragios", Madrid 1989. Antonio Nunez Jimenez, "El Archi-pelago", Editorial Centros Cubanos, Ciu-dad de la Habana, 1982. Fernando G. Campoamor, "El hijo alegre de la cana de azucar-biografia del Ron", Habana 1985. Fernando Ortiz," Los negros escla-vos", 1916, Editorial de Ciencias sociales. Simon Sarasola, "Los huracanes en las Antillas", Madrid 1928. Enrique Cirueles, "El imperio de la Habana", Ed. Casa de Las America, 1993. Martin A.Gosch
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
organismul potrivit, cu caracter redox ridicat, adică cocostârcul cu cioc lung, mai precis planta. Pentru ca cei doi vecini să trăiască Împreună În același mediu, lucru esențial pentru natură, după cum vom vedea mai departe, blidul din poveste trebuie să fie o cană nici prea scundă, nici prea Înaltă, adică un mediu cu potențial redox intermediar. Iar dacă cana mai e și elastică, ea permite când lărgirea, pentru vulpe, când Înălțarea, pentru cocostârc. Adică oscilațiile de potențial redox amintite mai Înainte. Pentru ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doi vecini să trăiască Împreună În același mediu, lucru esențial pentru natură, după cum vom vedea mai departe, blidul din poveste trebuie să fie o cană nici prea scundă, nici prea Înaltă, adică un mediu cu potențial redox intermediar. Iar dacă cana mai e și elastică, ea permite când lărgirea, pentru vulpe, când Înălțarea, pentru cocostârc. Adică oscilațiile de potențial redox amintite mai Înainte. Pentru ce e nevoie de conviețuirea dintre plantă și animal? Pentru că, la nivelul plantei are loc un proces
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dintre ani În favoarea risipei, complicației artificiale prin care căutăm a umple forma - revelionul - lipsită de conținut - regenerarea și acordarea la natură. Dar să uităm stressul - că rău cu răul, dar mai rău fără el -, iar mâine să Închinăm Împreună o cană cu vin pentru un an mai bun. La anu’ și la mulți ani! “Radiosfera”, 31 decembrie 1996, ora 9,48
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
7 ani de la moarte, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților. Se obișnuiește conform tradiției să se dăruiască diferite lucruri, îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de uz casnic, se împart farfurii cu mâncare, căni sau pahare și linguri sau furculițe - șase, douăsprezece, douăzeci și patru. Rânduielile bisericești nu prevăd nimic în această privință, fiecare poate da cât crede de cuviință și când poate. Aici însă încep speculațiile. Am văzut într-o localitate din apropierea Bucureștiului, cum la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care Încotro, cu micul lor calabalâc, ca să facă loc tinerilor Însurăței cu foaie de zestre la mână și cu mobila bătrânească adusă tocmai de la Iași. Printre care era și un „primus“, din care aveau să iasă, ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à la grecque și poale-n brâu moldovenești, cum și atâtea alte bunătăți care m-au ținut aproape de casă și de nevastă, cu toată firea nestator nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arnăuțesc, cu turban cu fes, ilic, șal vari și papuci, o poemă de linii și de culori, purtând sau poposind pe la colțuri cu donița de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru clătitul cănilor de servit braga, tot din alamă lucrată și lustruită lună, și cu coșul lor plin de minunile care Înveseleau ochii și gurile noastre căscate: acadelele roșii, verzi și galbene, cu gust de mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă cu cinci feluri de bucate improvizate franțuzește din te miri ce, câteva legume și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-am auzit sporo văind vesele și le-am ascultat preocupările grave rezolvate eroic. Ei bine! vom avea o nouă, o altă elită a societății
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nu puteai să te așezi decât unul pe prici (pat de scândură). Când ne așezam unul pe pat, celălalt trebuia să stea aplecat în picioare. Așa am făcut cu schimbul opt săptămâni. Mâncarea era o dată pe zi, la amiază. O cană cu supă prin care au trecut cartofii, dar cartofii lipseau cu desăvârșire. Dacă se întâmpla să prind o bucățică de cartof, îl sugeam ca pe o bucățică de zahăr cubic, ca nu cumva să treacă prea repede. Era celula de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a timpului. Cum ne vom descurca? Ce vom face? Era întuneric deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate. Doar deasupra plitei, într-o cană umplută cu boabe de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moș Danilov. Să-ți trăiască. Și vrei să-ți aduci familia aici, nu? Într-adevăr moș Danilov. Soția și copiii. Mă gândeam eu. Hai cu mine, Văsălie. Au intrat în cămăruță. Un pat și o masă cu două scaune. O cană pe un taburet alături de căldarea cu apă. Sărăcia pământului... Șezi, Văsălie. Io nu mi-s bogat, din contră. Da' ce mânc io îț dau și ție. Ia și mâncă! Acestea fiind zise, bătrânul Danilov, sârbul sărac, singur cu desăvârșire în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plângea cu hohote, neputându-se opri. Deodată grăjdulețul s-a luminat și proprietarul cu lampa în mână se uita curios și alarmat la noi. Ce-i oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
desfăcea curent la domiciliu produse lactate și a cumpărat un litru de lapte. L-a încălzit bine-bine, adăugându-i o lingură de untură care s-a topit și s-a omogenizat cu lichidul vindecător, dându-ne fiecăruia dintre noi o cană din produsul miraculos. Lucrurile nu s-au oprit aici. Perseverentă și hotărâtă să îndepărteze chiar și cele mai mici sechele de pe urma celor întâmplate și pentru a avea zilnic, la orice oră, sursa binefăcătoare a acestui medicament natural, mama a hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu-mă cu duioșie, tata s-a aplecat puțin spre mine și mi-a spus pe un ton discret cu adânci vibrații emoționale, ca și cum cele transmise ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plimbându-se tot timpul printre clienții cu caschete trase pe ochi. Niciodată nu am văzut până acum o față de ființă umană atât de blazată, de împăcată cu soarta ei. Știe că va crăpa în acel fund nenorocit de lume, cu cana de cafea în mână, în condiția mizeră de chelner de motel-bar de autostradă americană. Când am ieșit din bar, puțin mai revigorat, în aerul rece se vedeau coloane mari de aburi înălțându-se din imensul parking de alături, ca un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gândire roz bonbon. Lumina naturală fiind insuficientă, neoanele ard zi și noapte cu un foc alb și rece ce devine rapid extrem de obositor pentru ochi. Automatele de cafea de pe hol, cafea ce se bea obligatoriu la "litru", după moda americană. Cana metalică pentru consumul acestei băuturi atașată liber de rucsac. Numeroase camere de supraveghere, plus telefonul roșu al faimosului 911, poliția campusului ajungând la locul apelului in circa 3 minute. Ușile de la intrare care funcționează pe bază de cartelă magnetică, se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ea, în pauza dintre două schimburi a șefilor, să-și strecoare repede într-un nailon o bucată-două din grăsunii piepți și să-i ducă la copii acasă. Odată, tovarășa Rodica a surprins-o când tocmai se întorsese să-și ia cana, dar i s-a părut că s-a făcut că nu o vede. Ori poate chiar nu a văzut-o, și atunci cu atât mai bine... Ca să-și ia totuși o măsură de precauție, ea și-a sistat pentru o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]