7,937 matches
-
dubii că a fost hotărâtoare. Visul lui Lenin, extinderea revoluției în întreaga lume, nu s- a împlinit, dar cineaștii sovietici ai anilor ’20 au înrâurit cinemaul mondial până în momentul de față, la două decenii de la dezintegrarea URSS. „Dintre toate artele, cinematograful e cea mai importantă pentru noi.” Potrivit lui Lunacearski, Lenin făcea această afirmație în 1922. Un an mai târziu, Troțki detalia în articolul „Vodka, biserica și cinematograful” : Faptul că de-atâta vreme, aproape 6 ani, nu am luat în primire cinemaul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mondial până în momentul de față, la două decenii de la dezintegrarea URSS. „Dintre toate artele, cinematograful e cea mai importantă pentru noi.” Potrivit lui Lunacearski, Lenin făcea această afirmație în 1922. Un an mai târziu, Troțki detalia în articolul „Vodka, biserica și cinematograful” : Faptul că de-atâta vreme, aproape 6 ani, nu am luat în primire cinemaul arată cât de lenți și needucați suntem, ca să n-o spunem verde, proști. Arma asta, care țipă să fie folosită, e cel mai bun instrument de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Arma asta, care țipă să fie folosită, e cel mai bun instrument de propagandă... o propagandă accesibilă oricui, care rămâne în memorie și poate fi și o posibilă sursă de venit1. E semnificativă și o opinie contrară în legătură cu utili tatea cinematografului : „O formă goală de divertisment, cu 1. Richard Taylor, Film Propaganda. Soviet Russia and Nazi Germany, I.B. Tauris, Londra, 2009, p. 35. totul nefolositoare, ba chiar nocivă”. Ea aparține țarului Nicolae al II- lea și a fost exprimată în anul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Londra, 2009, p. 35. totul nefolositoare, ba chiar nocivă”. Ea aparține țarului Nicolae al II- lea și a fost exprimată în anul de grație 1913. Orbirea capului încoronat e grăitoare : ca șef de stat, Nicolae putea să nu intuiască posibilitățile cinematografului ca artă, dar nesesizarea importanței lui politice era un semn al sorții ce avea să vină pentru Romanovi. Tot în 1913, Vladimir Maiakovski, poetul Revoluției, constata : „Teatrul s-a ruinat singur și trebuie să predea ștafeta filmului”. În 1917, bolșevicii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a spectacolului, pentru a acoperi teritorii întinse și a mobiliza un număr mare de spectatori. În plus, actorii de teatru puteau schimba oricând interpretarea rolului, scoțând de sub control semnificațiile politico-ideologice ale dialogurilor. În spațiul delimitat de aceste constrângeri se așeza cinematograful. El putea vorbi oamenilor în imagini, dincolo de limbă și alfabet, copiile peliculelor puteau fi răspândite mult mai ușor pe teritoriu, iar controlul aparatului de propagandă asupra conținutului filmelor era total. Așa au luat naștere agit‑poezd, agit-trenurile. Vagoane care purtau
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
putea vorbi oamenilor în imagini, dincolo de limbă și alfabet, copiile peliculelor puteau fi răspândite mult mai ușor pe teritoriu, iar controlul aparatului de propagandă asupra conținutului filmelor era total. Așa au luat naștere agit‑poezd, agit-trenurile. Vagoane care purtau inscripția „Cinematograful sovietic. Teatrul poporului” încep să străbată stepa. În ele se proiectau agitki, filme foarte scurte, adevărate „clipuri” avant la lettre. Firește, mijloacele clasice de propagandă, ziare, broșuri, afișe, erau și ele prezente, dar „kino” era marea atracție. Mulți dintre spectatori
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de peliculă cumpărată din banii poporului. Lev Kuleșov, Dziga Vertov, Esfir Șub, V. Pudovkin și mulți alții dintre cineaștii anilor ’20 și ’30 își vor face „mâna” în producția de agitki. Aici își au originile teoriile montajului, care vor guverna cinematograful sovietic până în 1928. Toți marii cineaști sovietici ai anilor ’20, cu excepția lui Protazanov, trecut de 40 de ani, erau de o vârstă cu secolul. Tineri, impetuoși, crezând sincer în comunism ca gropar al țarismului țeapăn și putred și ca întemeietor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comun conceptul de montaj. Juxtapunerea dinamică în ochii privitorului a unor imagini diferite, cu durată și ritm la dispoziția creatorului, era o noutate revoluționară, pe care nu o ofereau nici fotografia, nici teatrul, nici artele plastice. Dintre toate artele vizuale, cinematograful era cel mai capabil să realizeze transferuri de semnificații, asociații de idei, sofisme, paralogisme, redirecționări ale modului de gândire al spectatorului prin efectul șocului vizual cinetic - adică propagandă : Lenin intuise asta cu exactitate. Importanța montajului pentru cinema a fost mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înainte de gazare. De fapt, unicul scop al imaginilor crude, prezentate limpede și repetat, este de potențator al demonstrației de până atunci privind nocivitatea „șobolanilor” evrei, care, iată, sunt și sadici - oare exterminarea lor ar fi un păcat? Montajul în acest cinematograf de propagandă prezintă un mecanism asemănător tipului de fals denumit în logică ignoratio elenchi, ignorarea temei. Se vorbește despre ceva și, pe nesimțite, prin varii procedee, manipulatorul duce în mod fraudulos logic discuția în altă sferă. De exemplu : argumentum ad
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Omul cu aparatul de filmat iese din magazinul de băuturi și se duce vizavi, la „firma” Clubul Lenin - primul plan cincinal. Secvența nu e altceva decât transpunerea în imagini a celebrului articol al lui Troțki din 1923 „Vodka, biserica și cinematograful”. Dezvoltând ideea lui Marx despre ritualul bisericesc ca „opiu al poporului” și legând- o de monopolul pe comerțul cu vodkă al țarilor ruși, ambele menite să mențină masele în stare de îndobitocire, alcoolică sau/și religioasă, Troțki vede cinematograful ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și cinematograful”. Dezvoltând ideea lui Marx despre ritualul bisericesc ca „opiu al poporului” și legând- o de monopolul pe comerțul cu vodkă al țarilor ruși, ambele menite să mențină masele în stare de îndobitocire, alcoolică sau/și religioasă, Troțki vede cinematograful ca pe arma cea mai puternică a statului socialist în bătălia pentru a deschide ochii poporului. Or, Dziga Vertov exact asta încearcă să facă prin această secvență. Biserica am văzut-o, alcoolul l- am văzut, unde e cinematograful în „articolul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Troțki vede cinematograful ca pe arma cea mai puternică a statului socialist în bătălia pentru a deschide ochii poporului. Or, Dziga Vertov exact asta încearcă să facă prin această secvență. Biserica am văzut-o, alcoolul l- am văzut, unde e cinematograful în „articolul” propagandistic vizual al lui Vertov ? E în toată secvența. Pentru că ea este precedată de imaginea Operatorului așezată peste oraș, după care obiectivul camerei se deplasează pe o pancartă pe care scrie „Cinema de film proletar”. Deci ce vedem
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o regăsim mai întâi în Aelita ecranizată după A.N. Tolstoi, apoi în filmul lui Fritz Lang. Inserarea cadrelor metaforice, simbolice, reprezentând Revoluția bolșevică e o metodă manipulatorie-propagandistică mai eficientă decât pare. În 1924 suntem într-o epocă tânără a cinematografului, în care spectatorii alunecă ușor în „alte lumi”, decorurile și costumele din Aelita, astăzi hilare, deschideau pe atunci porii visării cu ochii deschiși. Când e aflat în reverie, omul acceptă mai lesne mesaje. Un mesaj propagandistic plasat într-o asemenea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mare decât C. Dacă până și marțienii îmbrățișează ideile Revoluției bolșevice, atunci cu atât mai mult noi, rușii, înseamnă că am făcut bine - o astfel de formulare, și pe deasupra vizuală, e mai penetrantă decât „Revoluția bolșevică a fost bună”. V. Cinematograful românesc de propagandă 1912-1944 Studii de caz Independența României este o anomalie în evoluția cinema tografului românesc. În 1912, România se număra printre țările în care invenția fraților Lumière nu era foarte populară. Între 1900 și 1910, după consumarea interesului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Independența României este o anomalie în evoluția cinema tografului românesc. În 1912, România se număra printre țările în care invenția fraților Lumière nu era foarte populară. Între 1900 și 1910, după consumarea interesului publicului pentru „vederile” inaugurate în mai 1896, cinematograful devine o distracție de „fundul curții” în bâlciuri. Primul film românesc de ficțiune, Amor fatal, datează din 1911. Nu existau regizori și operatori profesioniști, actorii erau cu toții împrumutați din teatru, publicul de cinema era redus numeric și lipsit de experiență
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în bâlciuri. Primul film românesc de ficțiune, Amor fatal, datează din 1911. Nu existau regizori și operatori profesioniști, actorii erau cu toții împrumutați din teatru, publicul de cinema era redus numeric și lipsit de experiență. Și, poate lucrul cel mai important, cinematograful nu reprezenta în România acelui an o zonă de interes pentru investitori. Pe acest teren aproape viran se ridică în chip miraculos „monumentul” (în lungime de două ore) Independența României. Va trebui să se scurgă o jumătate de veac până când
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
declanșează, la Plenara CC al PCR din 3- 5 martie 1948, campania de colectivizare forțată a agriculturii, care se va încheia în 1962. Pe 11 iunie 1948 are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție, între care și companiile de film, cinematografele, laboratoarele de prelucrare a peliculei. În 1951 începe primul plan cincinal de industrializare a țării. Ca urmare a industrializării, populația rurală migrează masiv în orașe, populația urbană crescând într-un ritm nemaiîntâlnit, de la 23,4% în 1948 la 39,1
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
30 și ’40. Până în 1954, filmele românești sunt exemple aproape didactice, febrile și servile, ale schemelor propagandistice de tip sovietic. Iată ce aducea Partidul Muncitoresc Român în 1949 la cunoștința activiștilor responsabili cu cinematografia, sub titlul Nobila datorie a cineaștilor : Cinematograful este arta cea mai importantă, arta cu cel mai pronunțat caracter de masă. Tovarășul Stalin spune că „în mîinile Puterii Sovietice cinematograful reprezintă o forță uriașă, de neprețuit. Avînd posibilități excepționale de înrîurire spirituală a maselor, cinematograful ajută clasa muncitoare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aducea Partidul Muncitoresc Român în 1949 la cunoștința activiștilor responsabili cu cinematografia, sub titlul Nobila datorie a cineaștilor : Cinematograful este arta cea mai importantă, arta cu cel mai pronunțat caracter de masă. Tovarășul Stalin spune că „în mîinile Puterii Sovietice cinematograful reprezintă o forță uriașă, de neprețuit. Avînd posibilități excepționale de înrîurire spirituală a maselor, cinematograful ajută clasa muncitoare și partidul ei să educe pe oamenii muncii în spiritul socialismului”. [...] Filmele sovietice aduc în mase lumina mărețelor idei ale lui Lenin
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
datorie a cineaștilor : Cinematograful este arta cea mai importantă, arta cu cel mai pronunțat caracter de masă. Tovarășul Stalin spune că „în mîinile Puterii Sovietice cinematograful reprezintă o forță uriașă, de neprețuit. Avînd posibilități excepționale de înrîurire spirituală a maselor, cinematograful ajută clasa muncitoare și partidul ei să educe pe oamenii muncii în spiritul socialismului”. [...] Filmele sovietice aduc în mase lumina mărețelor idei ale lui Lenin și Stalin. Dincolo de hotarele patriei noastre, ele ajută pe oamenii muncii din întreaga lume să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
liniște. Dacă nu vorbește nimeni, dacă nu există zgomote diegetice de activitate, atunci ilustrația muzicală, produsă îndeobște de o orchestră laureată cu Premiul de Stat, marchează fiecare deplasare în spațiu, fiecare gest sau grimasă a personajelor. E adevărat, și în cinematograful internațional al anilor ’50 se poate constata că sonorul nu dusese încă la înțelegerea valorii stilistice a liniștii. Dar în România, rolul muzicii de acompaniament era, deocamdată, propagandistic, și nu artistic : ea ghidează interpretarea corectă a secvențelor de către spectatorul- țintă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui, fără să bage în seamă spectatorul, dacă filmul întreabă și tot el răspunde, fără să încerce a intui întrebările spectatorului și a le răspunde, atunci nu e un film mut, dar e un film surd. Temele de propagandă în cinematograful deceniului 6 sunt : - Colectivizarea, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor” (În sat la noi, Mitrea Cocor, Desfășurarea, O mică întâmplare). - Lupta entuziastă a tinerilor cu natura pentru moderniza rea României, la chemarea și sub conducerea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se distanțează tot mai mult de Moscova. Pe plan intern, Dej declanșează un proces de reconciliere națională, decretând amnistierea tuturor deținuților politici, care se încheie în 1964. Continuă derusificarea, prin desființarea instituțiilor culturale sovieto- române colate în 1948. Străzile și cinematografele rusificate își schimbă numele, Orașul Stalin revine la numele Brașov. Se deschid expoziții americane în București, sunt traduse cărți occidentale, filmele rusești cedează locul celor vestice. Este reafirmată latinitatea limbii române. Eminescu, Blaga, Maiorescu, Iorga redevin autori de manual. Se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
succesului comercial : repetiția, sau mai pe larg, o dată văzut un film romînesc și plăcut să trezească spectatorului dorința de a mai vedea și alt film romînesc. Orientarea fostului șef al cinematografiei, tov. Mihnea Gheorghiu, este „spiritualistă”, o pledoarie pentru desprinderea cinematografului socialist de considerentele bănești în favoarea îndeplinirii normelor artistice cu finalitate ideologică. În repetate rînduri ni s-a atras atenția că beneficiile pe care patria noastră le trage din arta noastră nu trebuie să fie de natura aceasta bănească și nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
firavă surdină ironică, era uluitor ! Până atunci, un asemenea adevăr nici măcar nu era combătut propagandistic, pentru motivul că nu putea fi formulat pe nici un mediu public, pur și simplu nu exista ! De la Directorul nostru (1955), râsul inteligent nu mai vizitase cinematograful românesc. Și pentru că starea de râs este o stare de deschidere, în care omul e dispus să primească idei, putem spune că Celebrul 702 reprezintă prima tentativă cinematografică, în acord cu politica vremii, de a ridica la un colț Cortina
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]