38,100 matches
-
nevoie de baritoni, tenori, soprane, mezzosoprane, bași cu voci puternice, bine definite. Relația cu orchestra e una specială, nuanțată. Cum să nu-mi întăresc, atunci, părerea că proiectul are în vedere o operă ca instituție, și nicidecum un teatru? Dragi cititori, am greșit! Prejudecata a fost iute. Mi-a întunecat mintea. "Gianni Schicchi" este premiera recentă a Teatrului Maghiar din Cluj! O bijuterie, o încîntare a auzului, ochiului, o demonstrație rafinată a umorului la scenă deschisă, o performanță specială a actorilor-cîntăreți
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
de urbea propriu-zisă, nu și de suburbiile rurale alipite ca să se numească municipiu), în cele doar două instituții publice de cultură (casă de cultură și bibliotecă) să fie ceva mișcare. Către un spectacol de calitate, măcar o dată-n lună, către cititorii de carte, ceva care să-l scoată pe târgoveț din fața televizorului, cu "surprize, surprize", telenovele și alte făcături jenant-grotești numite show-uri. Nu ne gândim la fervori culturale în Pașcani - de acest oraș vorbim acum -, am fi utopici. Ce ni
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
imobilului cu arhitectură proletcultistă, mai precis, în interiorul său, o crâșmă și un magazin "mixt", în stânga hardughiei, o berărie, ca să nu-i zicem tot crâșmă, la demisol, niște birouri pentru lucrări cadastrale, la etaj, unde, cândva, era o bibliotecă cu destui cititori, pe care și noi am slujit-o o vreme, firma "Avon" și - scrie pe o ușă închisă - un post de radio (defunct?). În holul de la parter mișună ceva lume. Gândim: vreun spectacol. Aș, e un târg al locurilor de muncă
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
marginea lor. Dincolo însă de această suprapunere între public și privat, general și individual, volumele din urmă fac corp comun și configurează o etapă distinctă - ultima - în creația lui Paler. Ele se înscriu în genul confesiv și derulează sub ochii cititorului traseul vieții scriitorului, punctat de momente decisive și scăldat într-o lumină nostalgică. Autorul e personaj nu doar în măsura participației sale la ecuația generală ori românească a ființei. El este acum protagonist și la propriu, fie copilul din Lisa
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere transformatoare, salvare alienantă. (S-a autopredestinat astfel prin pseudonimul ales. Ana - prenumele, din folclorul autohton, al unei femei legendare, care consimte să se sacrifice. Și Blandiana - numele comunei în care i
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
și pe plan spiritual, îndeosebi al creativității literare, începând să devină cunoscută și la noi, la adevăratele ei valențe. Să ne amintim că opera scriitorului senegalez Léopold Sédar Senghor, ales printre nemuritorii Academiei Franceze, în 1983, a încântat și pe cititorii români prin excelentele tălmăciri ale poetului Radu Cârneci. încercări de a releva în mod obiectiv adevărul despre Africa Neagră au făcut și puținii călători români, cum atestă mărturiile cuprinse în volumele Călători și exploratori români pe meleaguri îndepărtate de V.
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
cu lungimea. E vorba despre Adunarea femeilor a lui Aristofan, unul dintre "bărboșii Antichității care ne scrutează parcă de dincolo de timp". Proiectul comunizării femeii este înfățișat cu o imaginație satirică atât de slobodă și o limbă atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan interpretat de Faifer. "Nu doar că, mai june sau mai cărunt, oricine se va putea bucura pe daiboj de nurii ei, dar, pirpiriu, scălâmb de-ar fi râvnitorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
SUPLIMENTUL DE CULTUR|. Reporterul este Diana Soare, iar cel intervievat e prozatorul Dan Lungu, a cărui carieră europeană (ce pare, de la an la an, tot mai extensibilă) dovedește că localismul păgubos poate fi depășit. Văicărelilor autorilor autohtoni "neînțeleși", ocoliți de cititori și ignorați de critici, Dan Lungu le opune modelul scriitorului relaxat, care nu face o dramă nici din procesul creației, nici din cel al receptării. E ceva americănesc în acest fel de a vedea lucrurile, chiar dacă, la o privire mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
Bukarest, apoi strălucitul volum de eseuri Cerul gol. Călătorie în interstițiile Balcanilor. Urmează romanul Habseligkeiten tradus la Polirom sub titlul Catrafuse. Doi ani mai tîrziu, un alt volum de eseuri Orizontul German. Despre destinul unei țări cumsecade îi confruntă pe cititori între altele și cu metehnele hipercorectitudinii politice. Oglinda pe care autorul german originar din România le-o ține în fața concetățenilor din noua sa patrie nu le reflectă acestora imaginea așteptată. Anul acesta, Richard Wagner este prezent în librării cu un
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
să fi avut în mintea lui Ioan Buduca o dublă miză: ironică, dar și (declarat sau nedeclarat) comercială, în speranța că mulți dintre cei care stau noapte de noapte cu gura căscată și înghit aberațiile de la OTV ar putea deveni cititorii cărții. Altminteri, jurnalul anului 2007 dă seama de preocupările de azi ale lui Ioan Buduca. Autorul urmărește cu sufletul la gură mișcările din viața politică, devorează presa și talk-show-urile, face scenarii și se avântă în a da pronosticuri infirmate cu
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
semnificative" (Charles Mauron). De altfel, la originea acestei cărți a stat o antologie bilingvă (în română și franceză) de poezie românească postbelică, realizată de același autor, Carrefour/ Răscruce. Firește, în prezentul volum comentariile autorului se află pe primul plan, dar cititorii vor avea și șansa unor ilustrări de excepție, menite să deschidă apetitul pentru poezia cu adevărat valoroasă. Genul acesta de critică tematică are o vizibilă finalitate didactică. Schimbând ce este de schimbat, prezentările de eșantioane poetice operate de Ilie Constantin
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
pachebote îngreunate, spre casă. De data aceasta, exista o anumită exuberanță, un sentiment al triumfului care n-avea cum să-ți scape: sentimentul limpede că se punea la cale un festin intelectual. Săptămâna trecută, de la "Gaudeamus" lumea a plecat fericită: cititorii, editorii, scriitorii, politicienii. A fost loc suficient pentru toți, iar fiecare a reușit să-și atingă, într-o măsură mai mare sau mai mică, scopurile. Importanța târgurilor de carte nu trebuie subestimată. Probabil că pe la "Gaudeamus" nu trec milioane de
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
Arts - cea mai mare fundație din lume pentru sprijinul culturii - arată scăderea alarmantă a "obișnuinței lecturii" în rândul elevilor. Peste jumătate din totalul celor chestionați nu citesc absolut deloc. Dintre cei care citesc, cei mai mulți se află în ciclul primar. Numărul cititorilor scade dramatic în gimnaziu și continuă să descrească în timpul liceului. N-avem motive să credem că această situație - atent urmărită în Statele Unite, cu implicarea Departamentului Educației și Muncii al guvernului american, a lui "Census Bureau", precum și a unor importanți editori
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
a dosarului și după evaluarea exactă a dimensiunii fiecăruia, preeminența lui Heliade în defavoarea mai vîrstnicului său coleg se justifică din ce în ce mai puțin. între autorul introvertit al unei opere poetice de reduse dimensiuni, cum a fost Asachi, și bulimicul Heliade, preferința unui cititor din secolul XXI nu mai înclină automat spre acesta din urmă. De numele lui Asachi, numele Italiei se asociază spontan. Scriitorul Gheorghe Asachi este o creație italică, deoarece, fără experiența trăită în Italia, Asachi n-ar fi devenit niciodată poet
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
lasă ordonate, ierarhizate etc. - se ivește și în alte situații: Eugen Ionescu, teatrul absurdului și Academia Franceză; revolta studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor român, în speță Eugen Simion, exista o poetică a acestui tip de poezie: "îndată ce visceralul, impudicul au fost atinse de degetele artei adevărate, ele încetează
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce află nou, din această împrejurare, cititorul actualei ediții? în ce măsură îl mai poate interesa - cu atât mai puțin impresiona - o atare temă, dacă literatura română și-a completat, între timp, și cu asupra de măsură, întregul cu partea care-l lipsea, într-o poezie pornografică mai mult
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi cele ale unor personalități celebre: Eugen Ionescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Piru, Marin Sorescu, Marin Preda (savuroasele pagini care au făcut o adevărată carieră, fiind
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
ales când vorbește despre sine la persoana a III-a: "...un intelectual încă tânăr, venit din Est, care descoperă cu bucurie un oraș extraordinar și o lume nouă pentru el; " (p. 308). Eugen Simion poartă - fără s-o spună - grija cititorului său. Pentru a-i asigura o lectură, confortabilă și substanțială în același timp, schimbă frecvent registrele stilistice. între două comentarii sau reflecții filozofice - estetice, în primul rând - el își odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
succesiune. Diferența e determinată, întâi de toate, de vârsta celui care citește și de aceea a celui care recitește. în 2006, multe dintre temele abordate în anii '70 ai secolului trecut, multe dintre aspectele vieții occidentale evocate atunci sunt familiare cititorului de acum. Poezia pornografică, de pildă, - am mai spus-o - nu mai stârnește indignare și nici măcar mirare. Dar mai sunt și alte aspecte. La un moment dat, spre exemplu, autorul, după ce evocă mai multe scene reprobabile ("...în strada Bouchardon. La
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
aspecte. La un moment dat, spre exemplu, autorul, după ce evocă mai multe scene reprobabile ("...în strada Bouchardon. La colț, o mică dispută (salaud, ordure!) încheiată cu o bătaie.", p. 392), afirmă: "Violența, mârlănia nu sunt scuzate de nicio ideologie." (idem). Cititorul din 2007 nu mai află nimic nou: violență și mârlănie avem și noi din belșug. Niciunul dintre genurile literare ficționale nu e, probabil, atât de divers în receptare ca acela al literaturii confesive, care notează spontan sau memorialistic evenimentul. Și
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
invite, în fiecare lună, câte un artist în paginile publicației. Domenii diferite: film, literatură, teatru, arte vizuale, dans, muzică. Noiembrie e luna regizorului Alexandru Solomon, în decembrie îi vine rândul prozatorului Dan Lungu, iar ianuarie 2008 îl va aduce în fața cititorilor pe actorul Florin Piersic jr. Campania aceasta, originală în spațiul nostru publicistic, nu-și propune să premieze opera artiștilor asociați, ci să-i aducă pe aceștia mai aproape de publicul pentru care, în fond, creează. În prima "rundă", Alexandru Solomon a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
în 1971 sub un titlu radical diferit, Un august pe un bloc de gheață - suspiciunea uzurii morale se amână întemeiat și dezinvolt. Se reportează sine die. Nu știu în ce măsură existau, în relaxații noștri ani 70, prea mulți și prea harnici cititori de presă internațională, avizi de minusculele vești legate de cele mai recente întâmplări științifice, de divorțuri spectaculoase, de recorduri numai bune pentru a fi doborâte, de incredibile meciuri de fotbal. Radu Cosașu era, se vede treaba, unul dintre acești puțini
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de cîte ori, în lamento-urile cronicarilor, nu s-au auzit reorchestrări ale frazei acesteia: "criticul plecat constant pe masa de lucru înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit dela peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun plac." Și asta încă n-ar fi nimic, fără delicata obligație a verdictului, în care destui văd puterea, și destui alții dezamăgirea: "tristețea de a urmări tipăriturile zilei e întrecută de și
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
expresionist de gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
lupta pentru afirmare, putere și funcții).../ Păi nu mai bine să urmezi pe Kindlichkeit?/ Prietene, dă-mi voie să-ți dau, la subsol, un citat/ din autorul lui Sebastian Knight". și stilul Nabokov: "Am încercat să fac din voi buni cititori, care citesc cărți nu cu scopul infantil de a se identifica cu personajele, și nici cu scopul adolescentin de a învăța să trăiască, și nici cu scopul academic de a se complace în generalizări. Am încercat să vă învăț să
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]