7,829 matches
-
precedent; existența violenței, durata tranziției, principalii actori și coaliții ale transformării; statutul și relevanța conflictelor politice chiar din perioada anterioară și posibilele intervenții externe. Perioada de tranziție se încheie atunci când o singură coaliție de actori reușește să câștige teren în fața coaliției alternative, deținând monopolul, sau, cel puțin, un control suficient al resurselor coercitive. Are loc astfel instaurarea noului regim când o coaliție de actori politici, ieșită din tranziție, reușește să creeze și să pună în vigoare normele și structurile specifice noului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
posibilele intervenții externe. Perioada de tranziție se încheie atunci când o singură coaliție de actori reușește să câștige teren în fața coaliției alternative, deținând monopolul, sau, cel puțin, un control suficient al resurselor coercitive. Are loc astfel instaurarea noului regim când o coaliție de actori politici, ieșită din tranziție, reușește să creeze și să pună în vigoare normele și structurile specifice noului regim, și, în același timp, când cei care ocupă noile structuri de autoritate dețin monopolul sau controlul forței coercitive. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la putere. Continuitatea structurală dintre vechiul și noul regim se poate constata prin observarea structurilor ce sunt abolite, a celor care sunt păstrate și a celor nou introduse. Al doilea proces are loc la nivelul actorilor politici centrali care formează coaliția fondatoare a regimului și care privește evoluțiile dinamicii interne a coaliției vizavi de diferitele probleme existente. Pentru a înțelege mai bine conceptul și rolul jucat de "coaliție dominantă" se cere o revenire asupra primului paragraf (din capitolul II). În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
constata prin observarea structurilor ce sunt abolite, a celor care sunt păstrate și a celor nou introduse. Al doilea proces are loc la nivelul actorilor politici centrali care formează coaliția fondatoare a regimului și care privește evoluțiile dinamicii interne a coaliției vizavi de diferitele probleme existente. Pentru a înțelege mai bine conceptul și rolul jucat de "coaliție dominantă" se cere o revenire asupra primului paragraf (din capitolul II). În aceste regimuri se poate observa o tendință generală în favoarea obținerii unor poziții
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
introduse. Al doilea proces are loc la nivelul actorilor politici centrali care formează coaliția fondatoare a regimului și care privește evoluțiile dinamicii interne a coaliției vizavi de diferitele probleme existente. Pentru a înțelege mai bine conceptul și rolul jucat de "coaliție dominantă" se cere o revenire asupra primului paragraf (din capitolul II). În aceste regimuri se poate observa o tendință generală în favoarea obținerii unor poziții proeminente (relative) ale actorilor instituționali (ca birocrația, armata), în detrimentul actorilor sociali activi politic (mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cereri (chiar și în sensul de a ține sub control muncitorii și țărani, pentru a îndepărta, astfel, o presupusă amenințare comunistă). Aceste ultime observații permit o înțelegere mai profundă a posibilei dinamici conflictuale care se poate naște mai târziu, în interiorul coaliției dominante, între actorii instituționali și cei sociali, relevanți din punct de vedere politic, inclusiv biserica. Pentru a clarifica cele susținute până acum, se poate adăuga faptul că nu vom considera că diverșii actori din cadrul coaliției au poziții fixe: acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poate naște mai târziu, în interiorul coaliției dominante, între actorii instituționali și cei sociali, relevanți din punct de vedere politic, inclusiv biserica. Pentru a clarifica cele susținute până acum, se poate adăuga faptul că nu vom considera că diverșii actori din cadrul coaliției au poziții fixe: acestea nu doar că se pot modifica în timp, dar, mai ales, pot apărea schimbări în conținutul ideilor politice și al cererilor prezentate. De asemenea, analiza cazurilor demonstrează importanța, în special în faza de tranziție, a actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aplicate? Iată întrebări la care e greu de răspuns. Durata instaurării poate fi mai lungă sau mai scurtă, în funcție de situațiile existente. Se consideră că durata instaurării depinde de amplitudinea și profunzimea transformărilor politice - de exemplu, cele din cadrul instituțiilor - impusă de coaliția care stă la baza noului regim. Caracteristicile sunt legate de condițiile create în timpul tranziției, chiar dacă, fără îndoială, una dintre formele cele mai întâlnite la începutul instaurării este recursul la o lovitură de stat militară, cu toate consecințele pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și politizarea armatei). La noile instituții instaurate se va face referire în secțiunile dedicate modelelor autoritare. În cele din urmă, politicile adoptate pot varia destul de mult, depinzând de: a) conflictele politice fundamentale (menționate mai sus) și b) actorii care formează coaliția dominantă, și, în special, de prieritatea unor actori în fața altora. 5. De la instaurare la consolidare Instaurarea se consideră a fi încheiată atunci când o coaliție de actori politici deține, monopolul arenei coercitive, ocupând, cu proprii membri, poziții de autoritate după ce a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
destul de mult, depinzând de: a) conflictele politice fundamentale (menționate mai sus) și b) actorii care formează coaliția dominantă, și, în special, de prieritatea unor actori în fața altora. 5. De la instaurare la consolidare Instaurarea se consideră a fi încheiată atunci când o coaliție de actori politici deține, monopolul arenei coercitive, ocupând, cu proprii membri, poziții de autoritate după ce a construit instituțiile caracteristice noului regim. Sintetizând, instaurarea constă în preluarea guvernului și se încheie după atingerea acestui scop. Momentul următor este preluarea puterii, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
membri, poziții de autoritate după ce a construit instituțiile caracteristice noului regim. Sintetizând, instaurarea constă în preluarea guvernului și se încheie după atingerea acestui scop. Momentul următor este preluarea puterii, adică consolidarea regimului. Consolidarea se poate defini ca procesul în care coaliția politică dominantă în noul regim se realizează prin: a) completarea sau distrugerea anumitor structuri ale vechiului regim, prin transformarea lor structuri conform programelor și ideologiilor promovate de noii lideri la putere, sau prin crearea unor structuri și norme noi; b
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cap. 3). Trebuie ținut cont de faptul că, independent de eșecul sau succesul instaurării, factorii b, c și d trebuie considerați în raport cu "moștenirea" lăsată de precedentul regim și cu natura tranziției. Factorul a se referă la două aspecte importante ale coaliției care a fondat regimul; factorul e este relevant pentru instaurare. Instaurarea și consolidarea sunt clar distincte în plan analitic. Există o diferența precisă între primul moment al consolidării și cel următor (între o fază în care coaliții restrânse au un
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aspecte importante ale coaliției care a fondat regimul; factorul e este relevant pentru instaurare. Instaurarea și consolidarea sunt clar distincte în plan analitic. Există o diferența precisă între primul moment al consolidării și cel următor (între o fază în care coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distincte în plan analitic. Există o diferența precisă între primul moment al consolidării și cel următor (între o fază în care coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
comunitatea politică, a unui tip de educare și reeducare conform valorilor și convingerilor promovate de regim. Dacă au succes, ele conduc la acceptarea spontană a programelor politice, ale instituțiilor și ale deciziilor prin care ideologiile, convingerile sau valorile împărtășite de coaliția dominantă se concretizează. În plus, ar fi de precizat faptul ca această operă de socializare este desfășurată și de agenți sau structuri care, în mod tradițional, îndeplinesc asemenea obiective, printre care școala. Deja existente în vechiul regim, aceste structuri devin
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alte structuri, în special biserica și organizațiile colaterale. Hermet (1973: 467-468) a analizat în detaliu poziția organizațiilor religioase în regimurile autoritare. Acestea pot avea un rol dominant, dominat sau prioritar. Biserica poate fi, de asemenea, unul dintre actorii principali ai coaliției dominante din cadrul regimului. În situația de față, în faza de consolidare, prin organele și organizațiile sale colaterale, ea îndeplinește nu doar funcții de legitimare politică generală. Tocmai pentru că biserica e unică, structura socială pe care guvernanții autoritari nu vor sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
relief felul în care interesele partidului unic pot deveni, după instaurare, odată cu progresul consolidării, diverse, contrastante față de cele ale guvernanților. De altfel, în timp ce grupul de la guvernare urmărește consolidarea regimului prin extinderea propriei puteri și încrezându-se în forțele care constituie coaliția dominantă, partidul poate acționa în direcția unor interese politice sectoriale care generează conflicte și dificultăți în cadrul coaliției. În analiza perioadei instaurării și a primei faze a consolidării nu s-a ținut cont de posibilii actori aflați la baza socio-economică: importanța
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele ale guvernanților. De altfel, în timp ce grupul de la guvernare urmărește consolidarea regimului prin extinderea propriei puteri și încrezându-se în forțele care constituie coaliția dominantă, partidul poate acționa în direcția unor interese politice sectoriale care generează conflicte și dificultăți în cadrul coaliției. În analiza perioadei instaurării și a primei faze a consolidării nu s-a ținut cont de posibilii actori aflați la baza socio-economică: importanța, consistența și rolul lor variază de la un regim la altul și se pot determina doar prin analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în sistemul politic. Acest punct este, prin urmare, neglijat, în mod deliberat (ne vom întoarce la paragrafele în care se discută despre modele autoritare). A doua fază a consolidării este de obicei caracterizată de două procese: asigurarea legitimității și întărirea coaliției dominante. În ambele cazuri, variabila determinantă este dată de deciziile de fond, mai mult sau mai puțin cruciale, impuse de lider sau de grupul aflat la putere. Anumite decizii (luate în această fază) privitoare la problemele legate de principalele conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
referim la decizii direcționate către obținerea legitimității (prin acceptarea regimului de către majoritatea populației). Pot fi și decizii privitoare la implicarea, în susținerea regimului, a eventualelor grupuri marginalizate (nu opozante) al căror suport este considerat important. Această politică conduce la extinderea coaliției dominante printr-o strategie de cooptare de noi actori. Prin urmare, apare un element important: formarea unor conexiuni strânse între actorii politici și cei sociali, mărturie a succesului consolidării regimului. Mai exact, în timpul instaurării se poate menține un grad înalt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
actorii sociali, fie prin intermediul structurilor de legitimare, fie prin deciziile mai sus menționate sau prin alte decizii care vor fi dezbătute în continuare. Celălalt proces - mai important pentru progresul regimului - are în vedere deciziile a căror intenție este creșterea unității coaliției aflate la baza regimului. Consolidarea depinde, într-o mare măsură, de modalitățile de desfășurare și de succesul înregistrat. Primele chestiuni importante care vor apărea vor fi cele legate de originile crizei regimului anterior. În aceasta situație, procesul de luare a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Primele chestiuni importante care vor apărea vor fi cele legate de originile crizei regimului anterior. În aceasta situație, procesul de luare a deciziilor este facilitat de capacitatea crescută de represiune a regimului autoritar. În plus, luarea acestor decizii consolidează semnificativ coaliția dominantă prin faptul că participantii conștientizează implicarea lor într-un joc "de suma pozitivă", cu câștig pentru toți. Demonstrarea eficacității decizionale și a eficienței noilor instituții va aduce o întărire a unității actorilor din coaliție. Nu se poate, însă, omite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
luarea acestor decizii consolidează semnificativ coaliția dominantă prin faptul că participantii conștientizează implicarea lor într-un joc "de suma pozitivă", cu câștig pentru toți. Demonstrarea eficacității decizionale și a eficienței noilor instituții va aduce o întărire a unității actorilor din coaliție. Nu se poate, însă, omite faptul că procesele specifice despre care discutăm contribuie la mersul într-o direcție doar aparent diferită; acea autonomizarea statului (de care am amintit) conferă o mare forță instituțiilor politice tocmai în ceea ce privește actorii sociali care le
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
am amintit) conferă o mare forță instituțiilor politice tocmai în ceea ce privește actorii sociali care le susțin. În acest sens, ea contribuie la consolidarea regimului. Momente de pauză sau de "involuție" a procesului de consolidare derivă, de obicei, din apariția dezacordurilor în interiorul coaliției dominante care nu se referă atât la structurile politice, cât la deciziile de fond care trebuie adoptate, sau la modalitățile de formare a fracturilor fundamentale, specifice respectivei perioade istorice. Exact în faza în care trebuie luate deciziile menite să consolideze
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dominante care nu se referă atât la structurile politice, cât la deciziile de fond care trebuie adoptate, sau la modalitățile de formare a fracturilor fundamentale, specifice respectivei perioade istorice. Exact în faza în care trebuie luate deciziile menite să consolideze coaliția dominantă, putem asista la reversul medaliei: nu numai ca nu are loc consolidarea sau stabilizarea, dar se destramă coaliția la putere. Conflictul poate fi depășit prin medierea între lideri sau poate conduce la ieșirea din scena a unor actori, și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]