8,426 matches
-
Eider. Printre ducii instalați se numărau deja nobili de origine saxonă, precum succesorul lui Wala, contele Ekbert, soț al Sfintei Ida de Herzfeld, rudă apropiată a lui Carol cel Mare. Este posibil ca Ida de Herzfeld să fi fost strămoșul contelui saxon Liudolf (d. 866), care s-a căsătorit cu Oda din familia Billungilor și a domnit asupra unui vast teritoriu de-a lungul râului Leine din Estfalia, unde el, împreună cu episcopul Altfrid de Hildesheim, a întemeiat abația de Gandersheim în
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
săi, chiar și după ultima sa separație dinastică din 1296, acest teritoriu, constând doar din resturile vechiului ducat de dinainte de 1180, avea puține în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe cel de al treilea frate, contele Siegfried de Anhalt, care încă din 1168 se autoproclamase ca "episcop ales de Bremen", să onțină scaunul arhiepiscopal de Bremen. Astfel, principatul arhiepiscopal de Bremen a devenit - alături de altele - unul dintre succesorii vechiului ducat de Saxonia, însă deținând doar o
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
i au reprezentat o dinastie a conților și ducilor de Franconia în intervalul dintre secolul al IX-lea și al XI-lea, denumirea provenind de la ducele Conrad "cel Bătrân" de Thuringia și fiul său Conrad I al Germaniei. Familia este pentru prima dată menționată în 832, prin
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
și ducilor de Franconia în intervalul dintre secolul al IX-lea și al XI-lea, denumirea provenind de la ducele Conrad "cel Bătrân" de Thuringia și fiul său Conrad I al Germaniei. Familia este pentru prima dată menționată în 832, prin contele Gebhard în regiunea cursului inferior al râului Lahn. Fiii acestuia sunt menționați în 861 ca "propinqui" ai seneșalului Adalard, care servise sub împăratul Ludovic cel Pios. Însă clanul a devenit cunoscut abia odată cu Oda, soția împăratului Arnulf de Carintia, care
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
baza legăturii sale familiale cu Oda, Conrad "cel Bătrân" a fost adeseori numit ca "nepos" al împăratului. Conrad și frații săi erau într-adevăr rude apropiate ale lui Arnulf, care s-a bucurat de sprijinul lor total în disputele cu conții de Babenberg. Arnulf i-a recompensat prin acordarea de sprijin în obținerea de teritorii, dincolo de feudele lor originale din Hessa, Thuringia și regiunile france de-a lungul râului Main. După moartea lui Arnulf, i erau singurii care aveau legături de
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
noul rege, Ludovic Copilul, devenind astfel familia dominantă de pe cuprinsul Regatului Germaniei. Fratele lui Conrad, Gebhard a devenit astfel duce de Lorena în 903. În 906, Conrad cel Bătrân și fiul său, Conrad "cel Tânăr" i-au înfrânt categoric pe conții rivali din familia de Babenberg în bătălia de la Fritzlar, dobândind astfel supremația în Franconia. Conrad cel Bătrân a murit în luptă, însă fiul său a devenit duce de Franconia. Cinci ani mai târziu, după moartea ultimului carolingian care a purtat
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
redobândit temporar stăpânirea asupra Ducatului de Suabia, pe care îl moșteniseră din 926 (sub Herman I, deținîndu-l până în 1012, când Herman al III-lea a fost înlocuit cu Ernest I, primul duce de Suabia din familia Babenberg. În 1036, ultimul conte din neamul Conradinilor a murit, astfel încât linia masculină a familiei s-a stins. Gebhard de Lahngau (d. 879) Conrad I (d. 997)
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
regele a aranjat ca ea să se căsătorească cu un nobil care era foarte încântat să lase cuplul în pace. La 28 septembrie 1739, Mademoiselle de Nesle s-a căsătorit cu Jean Baptiste Félix Hubert de Vintimille, marchiz de Vintimille, conte du Luc, care s-a retras la țară după nuntă. Curând noua marchiză a rămas însărcinată cu regele. Madame de Vintimille a fost descrisă ca fiind mai înaltă, mai puternică și mai spirituală decât sora ei mai mare. Ea a
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
pare că Thachulf ar fi fost fiul unui anume Hadulf, la rândul său urmaș al unui Thankulf. Thachulf a primit sarcina de a conduce Marca sorabă în 849 cu titulatura de "dux Sorabici limitis", oferindu-i-se comanda militarp asupra conților din regiunea situată în vecinătatea triburilor sorabilor. Aceștia din urmă i-au oferit lui Thachulf ostateci, pentru pecetluirea unei păci care să îi protejeze față de agresiunile bavarezilor, însă el a fost rănit în preziua sosirii mesagerilor slavi. Ascunzându-și rana
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
1725 - 1780), din relația mamei ei cu Louis Henri, Duce de Bourbon, ministru șef al regelui Ludovic al XV-lea din 1723 până în 1726. La 31 mai 1726, Louise Julie s-a căsătorit cu vărul ei, Louis Alexandre de Mailly, conte de Mailly (n. 1694). Soțul ei a murit la 30 iulie 1743. La scurtă vreme după căsătorie, Louise Julie a atras atenția regelui Ludovic al XV-lea și a avut permisiunea soțului ei de a deveni metresă regală. Deși a
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
Eisernen Tor". Ea se află la capătul sudic al arterei de circulație "Herrengasse". Coloana votivă a fost finalizată în 1670 ca un semn de mulțumire pentru victoria austriecilor la 1 august 1664 în bătălia împotriva turcilor de la Mogersdorf sub conducerea contelui Raimondo Montecuccoli. Proiectul coloanei, care este dedicată Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria, îi este atribuit lui Domenico Sciassia, sculpturile în piatră au fost realizate de Abbondia Bolla și axul coloanei de Adam Roßtauscher. Arnold Schandernell din Augsburg a fost
Am Eisernen Tor (Graz) () [Corola-website/Science/327992_a_329321]
-
și în mod permanent inclus în patrimoniul Casei de Savoia. În 1534 ea a primit-o pe Christina a Danemarcei, pupila cumantului ei împărat în drumul ei spre căsătoria cu ducele de Milano. Când Christina a rămas văduvă în 1535, contele milanez Stampa a sugerat o căsătorie între Christina și fiul cel mare al Beatricei, Louis, moștenitorul de Savoia, într-o încercare de a proteja Milano de suveranitatea imperială. Beatrice a susținut planul și, când Louis a murit, ea a sugerat
Beatrice a Portugaliei (1504-1538) () [Corola-website/Science/328004_a_329333]
-
magnat catolic. Dieta maghiară a votat pentru anularea dreptului Habsburgilor la tron. Soarta a devenit potrivnică ungurilor până la urmă, după ce Habsburgii au făcut pace în vest și și-au direcționat forțele împotriva lor. Războiul s-a încheiat în 1711, când contele Károlyi, general al trupelor ungare, a semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul împăratului de reconvocare a Dietei din Pressburg și acordarea de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
au făcut auzite numeroase plângeri și cereri de reformă, printre care o mai mare autonomie a aristocrației și o mai largă utilizare a limbii ungare în viața publică. Prima personalitate care s-a făcut cunoscută în era reformelor a fost contele István Széchenyi, un magnat membru al uneia dintre cele mai puternice familii maghiare. El a uimit Dieta când a rostit pentru prima oară un discurs în limba ungară. El a susținut o propunere pentru fondarea unei Academii maghiare pentru arte
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Fratele lui, Jacques Snicket și sora sa, Kit Snicket erau de asemenea membri V.F.D. și prieteni cu părintii Baudelaire. Atât Jacques, cat și Kit apar ca personaje secundare în cărțile "O serie de evenimente nefericite". De asemenea îl știa pe Contele Olaf din viața sa timpurie, căci fuseseră împreună la școală. În tinerețea sa, Lemony Snicket a frecventat o școală cu internat condusă de V.F.D., împreună cu alte personaje din serie. Mai târziu a fost educat la sediul central V.F.D. din Munții
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
ca orfanii Baudelaire în situația lor. De asemenea mărturisește ca a făcut lucruri care nu erau nobile, cel mai notabil fiind furtul vasului de zahar de la Esmé Squalor. De asemenea a sugerat ca a jucat un rol în uciderea părinților Contelui Olaf, Olaf fiind principalul antagonist al seriei, iar Beatrice fusese și ea implicată. În povestirea cărților, Snicket spune ca făcea multe lucruri neobișnuite în timpul liber, inclusiv ascundea toate urmele acțiunilor sale, localiza noi locuri pentru a se ascunde, lua în
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
un canion îngust, cunoscut sub numele de "Gorges de l’Hérault". Cel mai apropiat oraș important este Montpellier, la aproximativ 40 km sud-est de sat. este un orașul medieval bine conservat și se află pe traseul pelerinajului Santiago de Compostela. Contele de Toulouse și Duce de Aquitaine Guillaume de Gellone a trebuit aici din pocăința în jurul anului 804 să ctitoreasca o abație numită "abbaye de Guillaume". De aceea comună poartă în Evul Mediu numele de "Gellone".
Saint-Guilhem-le-Désert () [Corola-website/Science/327166_a_328495]
-
a rămas proprietar chiar și după revenirea teritoriului la Austria și a dezvoltat în mod semnificativ localitatea prin construirea de drumuri și înființarea unei fabrici de brânzeturi etc. În 1905, la moartea prințesei Ignazia von Wrede, Mondsee a trecut la conții de Almeida, ai căror descendenți l-au vândut în 1985 către compania Asamer & Hufnagl din Ohlsdorf. Astăzi, castelul este folosit ca hotel și găzduiește și un restaurant. Nava bazilicală a bisericii fostei mănăstiri este una dintre cele mai semnificative monumente
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
Lippe-Biesterfeld în Jena, Saxa-Weimar-Eisenach, Imperiul German, a fost fiul cel mare al Prințului (fratele mai mic al Prințului monarh Leopold al IV-lea, Prinț de Lippe). Din cauza căsătoriei morganatice a părinților săi, la naștere Bernhard a primit doar titlul de conte. În 1916, Prințul de Lippe i-a acordat lui Bernhard titlul de "Prinț de Lippe-Biesterfeld". După Primul Război Mondial, familia Bernhard a pierdut principat lor german și venitul obținut de pe el. Dar familia era încă bogată și Bernhard a petrecut
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
Calea ferată Kufstein-Innsbruck. Prima așezare omenească a fost atestată arheologic din epoca La Tène; numele Wattens a fost menționat pentru prima dată într-un act din 930, când teritoriul făcea parte din ducatul german Bavaria. Regiunea a fost stăpânită de conții de Tirol începând cu secolul al XII-lea și a fost achiziționat de către Casa austriacă de Habsburg în 1363. În 1559 o fabrică de hârtie a fost înființată la Wattens, prima astfel de fabrică din ținuturile austriece. Economia locală a
Wattens () [Corola-website/Science/327239_a_328568]
-
soția sa Anna Bornemissza și Mihaly Teleki. Teleki, denumit și "flagelul lui Dumnezeu pentru Transilvania" (Mihai Cserei) a devenit în această perioadă unul dintre cei mai bogați oameni ai principatului. Drept răsplată pentru activitatea sa, împăratul Leopold l-a numit conte. Din această familie au făcut parte: Mihaly Teleki (1634, Oradea - 21 august 1690), căzut în luptă cu oastea otomană la Tohanu Vechi; Pal Teleki (1677-1731), filantrop, susținător al lui Francisc Rakoczi II în războiul curut; Samuel Teleki(1739-1822), fondatorul Bibliotecii
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
apoi l-au cedat fiului lor, Henric, eveniment care a fost în scurt timp ratificat de regele Ludovic al VII-lea al Franței. În timpul războiului, cel mai loial și mai capabil susținător al Matildei a fost fratele ei vitreg, Robert, Conte de Gloucester. Cel mai mare triumf al Matildei a venit în februarie 1141, când forțele ei au învins și l-au capturat pe regele Ștefan în Bătălia de la Lincoln. Avantajul ei a durat doar câteva luni. Când a ajuns la
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
Rouen în Normandia în timpul ultimilor ei ani, unde și-a menținut propria ei curte și a prezidat guvernarea ducatului în absența lui Henric. A intervenit în cearta dintre fiul ei cel mare Henric și cel de-al doilea fiu, Geoffrey, Conte de Nantes. însă pacea dintre cei doi frați a fost scurtă. Geoffrey s-a răzvrătit împotriva lui Henric de două ori înainte de moartea sa subită, în 1158. Relațiile dintre Henric și fratele lui cel mai mic, William al X-lea
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
de Nantes. însă pacea dintre cei doi frați a fost scurtă. Geoffrey s-a răzvrătit împotriva lui Henric de două ori înainte de moartea sa subită, în 1158. Relațiile dintre Henric și fratele lui cel mai mic, William al X-lea, conte de Poitou, au fost mai cordiale, iar William a primit moșii întinse în Anglia. Arhiepiscopul Thomas Becket a refuzat să-i permită lui William să se căsătorească cu Contesa de Surrey și tânărul a fugit la curtea Matildei, la Rouen
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
Victor Ferdinand Franz Eugen Gustaf Adolf Constantin Friedrich de Hohenlohe-Langenburg (11 decembrie 1833 - 31 decembrie 1891), cunoscut drept Contele Gleichen, a fost ofițer în Royal Navy și sculptor. S-a născut la Langenburg în Württemberg, ca al patrulea copil și al treilea fiu al lui Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1794-1860) și al Prințesei Feodora de Leiningen (1807-1872). Mama
Prințul Victor de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/327310_a_328639]