KorAP: Find »[drukola/base=conversație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...295 296 297 ...435 >

10,875 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

în viitorul apropiat și i-am spus că în esență, în oțel, petrol, BP, BR, electricitate, apă, multe. Nu-s sigur că m-a crezut în privința ultimelor două. Ai să vezi, am spus. Cred că a fost cea mai lungă conversație pe care am avut-o noi doi în ultimii treizeci de ani. A stat până pe la cinci, trăncănind despre una și despre alta. Mi-a arătat noua lui jucărie, un aparat care înregistrează filme pe ceea ce pare a fi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute și angoase exagerate. Când vă încremenesc gândurile într-un asemenea tipar, devine în curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din pat: și totuși acesta este ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Michael, deși de întâlniseră o singură dată, cu peste opt ani în urmă, când el tocmai începea să lucreze la biografia familiei Winshaw. Ce mult încărunțise! Probabil că n-o mai ținea minte și, în plus, părea absorbit într-o conversație cu un pensionar cu părul alb foarte locvace, care de când venise, nu încetase să facă tot felul de comentarii grosolane despre tablouri. Și mai era Hilary: cu ea știa cum stau lucrurile. Nu aveau ce să-și spună. Dar, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și spună: în primele aproximativ douăzeci de minute, fratele și sora au purtat o conversație tandră (în ciuda remarcilor disprețuitoate pe care le făcuse Roddy despre Hilary înainte de sosirea ei) din care-i excludeau pe ceilalți, constând numai din bârfe obscene despre prieteni comuni. Phoebe citea din când în când cronicile din ziarele naționale și urmărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
vecinii și pacienții ei și n-ar fi găsit nici o persoană care să le cunoască măcar vag numele. Cu toate acestea, șuvoiul de glume și povești intime despre ei n-a dat semne de epuizare decât când Roddy a mutat conversația spre o zonă mult mai personală, interesându-se de sănătatea cumnatului lui. — A, Peter a prins o călătorie gratis în Barbados. Se întoarce abia marți. — N-ai vrut să te duci și tu cu el? N-am fost invitată, dragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
când văzu că el și însoțitorul lui se îmbrăcau, pregătindu-se să plece. Lăsându-și paharul pe jumătate gol pe o masă, își făcu loc prin mulțime și îi urmă afară. Ajunseseră deja la jumătatea străzii și erau absorbiți în conversație: nu avea rost să alerge după ei. Îi urmări cum dispar după un colț, începu să tremure și își încheie jacheta. Începea frigul de noiembrie. Se uită la ceas și constată că avea timp să prindă ultimul tren de York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am putut continua conversația în timp ce el își făcea de lucru cu ibricul și ceainicul. — E un apartament minunat, am spus. Stați de mult aici? M-am mutat în el pe la începutul anilor ’60 - aproape imediat după ruptura cu familia Winshaw. Parțial ca să scap de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ușă: venise să-și ia rămas-bun. Am avut la dispoziție doar câteva clipe ca să mă ascund: abia am avut timp să intru în budoarul ei și să închid ușa, în timp ce Tabitha și-a luat andrelele, abordând obișnuitul ei aer rătăcit. Conversația lor a fost scurtă. Când am putut să ies, am schimbat cu ea doar câteva cuvinte. Îmi amintesc că avea în geantă o sumă mare de bani și a insistat să mă plătească pentru toate serviciile. Apoi am plecat. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de scriitor pare întotdeauna atât de atractivă; ea oferă un refugiu retardaților social și o legitimitate strălucitoare singurătății. Patrick o spusese clar atunci când făcuse gluma cu lipsa „dimensiunii sexuale“ în opera mea; dar am alungat această amintire. Încă mă apăsa conversația aceea, nu-mi puteam imagina când mă voi simți în stare să mă mai confrunt cu el. — Deci, unde vă duceți acum? întrebă Alice. Și după ce i-am spus, a continuat: Aveți familia acolo? Nu, mă duc să văd o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți sunt duși cu pluta și se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A, nu! Adică tu ești un scriitor adevărat, ești celebru. Nici în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am recunoscut). Un timp am fost mai mult sau mai puțin exclus din conversație, care era axată pe teme de interes comun precum ultimele cazuri ale lui Joan și inevitabilele evaluări de sfârșit de an de la colegiu. A trebuit să mă mulțumesc, dacă acesta este cuvântul potrivit, să înfulec mâncarea sănătoasă preparată de Joan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
tăcere apăsătoare. Aveam la masă mâncare de fasole, urmată de jeleu de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt doar de câte o încercare sporadică a lui Joan de a încropi o conversație și de câte un nou acces de râs al lui Graham, pe care părea să și-l înăbușe cu mare dificultate. — Tot nu înțeleg de ce e atât de comic, spuse Joan după al patrulea sau al cincilea acces. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu tava cu farfuriile murdare sau cu castroanele de supă. După cum am menționat, nu vorbeam mare lucru: pentru că pe Fiona vorbitul îi provoca dureri de gât, iar dinsprea partea mea, pentru că găseam niciodată nimic de spus. Dar îmi amintesc o conversație care a avut loc exact în jumătatea moartă de oră dintre știrile de la ora nouă și știrile de la ora zece și care a început cu o remarcă neașteptată a ei. A spus: Nu-i nevoie să faci asta în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed desfăcute fragede gemând Da Da Am lăsat conținutul tăvii necurățat în bucătărie, apoi m-am întors la birou și am recitit această listă. Mă temeam de ea. După conversația mea cu Patrick, mă hotărâsem să-i dovedesc că pot scrie despre sex la fel de bine ca oricine și că nu era un subiect pe care să-l ocolesc în cartea mea despre familia Winshaw. Și situația pe care alesesem s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pentru anul fiscal 1981/82. Și mai bizar, fuseseră luate câteva fotografii dintr-unul din albumele de familie ale domnului McGanny. Femeia m-a întrebat dacă n-aș putea lămuri oarecum lucrurile. Firește că nu puteam, și singurul efect al conversației noastre a fost să adâncesc misterul și să-mi fie și mai greu să mă concentrez. După câteva minute am pus de-o parte lista cu cuvinte cheie: mă inhiba mai degrabă decât mă ajută și singura cale pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Ce se întâmplă? A pățit ceva? Mă tem că da. Cred că ar fi bine să faceți acest efort. I-am dat o asigurare timidă și el a spus: — Bun, deci Findlay se poate bizui pe dumneata. Închise telefonul. Întreaga conversație durase atât de puțin, încât abia de mi-am dat seama ce se întâmplase. În primul rând, nici măcar nu reușisem să-l întreb de ce Findlay era reținut la poliție - numai dacă, desigur (și brusc, asta părea unica soluție, evidentă), nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în priviri i se citea amuzamentul. Desigur. Vechea atracție. Și McGanny cunoaște cel mai bine vanitatea scriitorilor. La urma urmelor, și-a ridicat o afacere pe ea. — Exact. Mă plimbam în pas vioi prin celulă deja, nerăbdător să se termine conversația cât mai repede. Am așteptat cât mi s-a părut un secol să rupă Findlay tăcerea, dar n-am mai putut să-mi înfrânez nerăbdarea: — Ei bine... Ei bine, ce? — Și care e veriga care lipsește? — Veriga care lipsește? — Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mai bune condiții de muncă, spuse el. La urma urmelor, ei realizează cercetări importante în domeniul medicinei veterinare. Și parcă pentru a-și ilustra vorbele, îl duse pe Mark prin fața casei animalelor în drumul de întoarcere la mașină. Un timp conversația lor a fost înăbușită de ureletele dulăilor folosiți pentru a testa eficiența gazului paralizant. O pubelă din apropiere era plină ochi cu cadavrele predecesorilor lor. Mai 1987 Mark n-a trebuit sa caute departe ca să găsească uzina de purificare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a acceptat. Au trăit confortabil într-o casă de pe plajă lângă Sarasota, până ce au murit senini, la două luni unul după celălalt, în iarna lui 1986. Mildred n-a mai vorbit cu fiul ei după ce a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut loc într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost greu să rămână civilizați chiar și atunci. Ea a sfârșit prin a-l acuza pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Graham, să mai lucreze la el și, în acest caz, să fi obținut probabil acces la orice cantitate de informațiii din interior (nu că ar ști ce să facă din ea, de vreme ce naivitatea lui politică fusese evidentă din cele câteva conversații avute cu el). Merita măcar să dea câteva telefoane. Primul telefon i l-a dat lui Joan. Trecuseră doi sau trei ani de când nu mai ținuseră legătura și Graham nici măcar nu știa dacă mai locuia în Sheffield, dar răspunse la al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
hotărât să se răzbune. După câteva luni de investigații sporadice, a reieșit că informatorul fusese un fizician egiptean proeminent cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi; dar nu se ostenise să afle dacă era corectă sau nu. Deși irakienii au fost furioși să descopere că au fost induși în eroare, fizicianul era prea prețios ca să fie lichidat și nu s-a mai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Ședea între Louis și Mark, care părea mai puțin rezervat și reținut decât în ocaziile anterioare. Sporovăia liber despre munca lui și Târgul din Bagdad și ce dezvăluia el despre ambițiile lui Saddam cui avea ochi să vadă. Graham înregistra conversația pe un casetofon cu bandă subțire din buzunarul interior al sacoului: asta însemna că trebuia să fie atent la trecerea timpului, pentru că trebuia să se ducă la toaletă ori de câte ori banda trebuia întoarsă (își adusese cu el două C90) înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
care Lucila scoase primul geamăt spontan, o făcu: făcu acel lucru pentru care se ura întotdeauna, ori de câte ori se trezea în miezul nopții, trecându-l răcorile și nădușelile pentru că își amintea că îl făcuse; ori de câte ori trebuia să părăsească încăperea în mijlocul unei conversații sau să oprească brusc pe refugiul unei autostrăzi, în timp ce i se întorcea stomacul pe dos amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu cunoștința aproape imediat, așa că nu văzu cum glontele despică codița mărului și se înfipse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ai venit. Și: — Arăți obosit. Și: — Ce s-a întâmplat cu lasagna? Eu am spus: — Te vei face bine. Și: — Te simți bine? Și: — Medicii de aici sunt foarte buni. Și: — Te vei face bine. Nu era nimic special în privința conversației. Probabil că nici una din conversațiile noastre nu fusese vreodată specială. În mod special specială, era să scriu. Cred că clachez. Au spus că va dura aproximativ nouăzeci de minute să instaleze aparatul și să fixeze tuburile necesare și după aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Și: — Ce s-a întâmplat cu lasagna? Eu am spus: — Te vei face bine. Și: — Te simți bine? Și: — Medicii de aici sunt foarte buni. Și: — Te vei face bine. Nu era nimic special în privința conversației. Probabil că nici una din conversațiile noastre nu fusese vreodată specială. În mod special specială, era să scriu. Cred că clachez. Au spus că va dura aproximativ nouăzeci de minute să instaleze aparatul și să fixeze tuburile necesare și după aceea, puteam să mă întorc s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]