KorAP: Find »[drukola/base=costa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...295 296 297 ...540 >

13,488 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

mai ales după atelierele de zen. De fapt, n-au de ales, pentru că au și probleme cu banii. Mai toate au trecut pe la psihanalist, asta le-a sărăcit de tot. Mantrele și tarotul sunt niște tâmpenii, dar cel puțin nu costă cât o analiză. — Da, și mai e dentistul..., făcu Bruno, distrat. Își lăsă capul Între coapsele ei desfăcute, simți că adoarme așa. La căderea nopții, s-au Întors la jacuzzi; el Îi spuse că nu voia să ejaculeze, nu atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
cheia explicării opiniilor și acțiunilor omenești. Căutând un xerox al unor articole recente, Își dădu seama că de o săptămână și mai bine uitase să-și deschidă corespondența. Firește, era mai mult publicitate. Firma TMR Își propunea, prin lansarea vasului Costa Romantica, să creeze o nouă normă instituțională În domeniul croazierelor de lux. Nava era descrisă ca un adevărat paradis plutitor. Iată cum s-ar fi putut desfășura - depindea doar de el - primele momente ale croazierei sale: „Mai Întâi, veți pătrunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Eu unul (Bruno Își debita frazele cu o energie crescândă) rămân credincios hotelurilor Mercur! Măcar ai Încercat să te informezi? Știai că hotelul Mercur „Baie des Anges” are un sistem de tarife care scad În funcție de sezon? În perioada de vârf, costă 330 de franci camera! Cât un hotel de două stele! La un confort trei stele, cu vedere pe Promenade des Anglais și room service 24 de ore din 24! Acum, Bruno aproape urla. În ciuda comportamentului destul de bizar al clientului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
nou. — Las-o baltă..., făcu el cu un gest larg. O Îngropăm aici. Ultima ei dorință... ni se fâlfâie. Plătești tu! continuă el imperativ adresându-i-se lui Michel. Fără o vorbă, acesta scoase carnetul de cecuri și Întrebă cât costă o concesiune pe treizeci de ani. — E o alegere bună, confirmă funcționarul comunal. Cu o concesiune pe treizeci de ani, ai tot timpul să vezi cum devine treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Și pe urmă să le calc. — Și întâmplarea face că am observat că una dintre ele s-a întors cu un nasture lipsă, adaugă. Cea cu dungi albe și roz. — A, zic. Păi... e OK. O trimit înapoi. Nu mă costă nimic. — Dar poți și tu să coși un nasture, draga mea ! spune doamna Farley, cu un aer șocat. Nu-ți ia mai mult de două minute. Trebuie să ai un nasture de rezervă în cutia de cusut. În ce ? — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker s-a oprit și el. Stă în picioare la aproximativ cincizeci de metri de mine, și încă mai vorbește la mobil. Dacă mă mișc, mă vede. Dacă stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o soluție și la chestia asta. O fată din sat o să vină să ia rufele, o să le calce până dimineață pentru suma de trei lire o cămașă și o să-i coasă nasturele lui Eddie. Până acum, slujba asta m-a costat aproape o mie de lire. Și nu e nici măcar ora prânzului. 11.42 Totul merge ca pe roate. Am băgat aspiratorul și mă-nțeleg foarte bine cu el... Shit. Ce-a fost asta ? Ce-a intrat în furtun ? Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prânzului. 11.42 Totul merge ca pe roate. Am băgat aspiratorul și mă-nțeleg foarte bine cu el... Shit. Ce-a fost asta ? Ce-a intrat în furtun ? Și ce scârțâie așa ? L-am stricat ? 11.48 Oare cât o costa un aspirator ? 12.24 Mă dor picioarele de mor. Am stat în genunchi pe gresia tare, am curățat baia și mi s-a părut că a durat o veșnicie. Am șănțulețe în genunchi, acolo unde plăcile mi-au intrat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care a luat ceva la bord. Nu sunt prea convinsă că în felul ăsta îmi sporesc șansele. Cobor, trag draperiile, lăsând să intre lumina puternică a dimineții, și ridic ziarele de pe preș. Răsfoiesc rapid Cotswold Property Magazine ca să văd cât costă o casă aici, când sună telefonul. La ușă e un tip în uniformă, cu un clipboard în mână, și în spatele lui, pe alee, e parcată o dubiță. — Aveți o livrare de la Professional Chef’s Equipment Direct, spune. Unde să pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spart-o în timp ce încercam s-o șterg de praf cu un dispozitiv special atașat la aspirator. Dar se pare că nimeni nu i-a remarcat încă lipsa. Iar cea noua trebuie să ajungă mâine. Până acum, săptămâna asta m-a costat doar două sute de lire, ceea ce e parfum față de săptămâna trecută. Cine știe, poate că nu peste mult timp am să încep să scot chiar și profit. Tocmai atârn chiloții umezi ai lui Eddie în uscătorie, ferindu-mi ochii cât pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
clipa în care răspunde la ușă, doamna Farley pare uimită să mă vadă. — Bună ziua ! îi spun. V-am adus ceva. Drept mulțumire că ați avut grijă de corespondența mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată. Samantha ! Cred că te-a costat o căruță de bani ! N-am cumpărat-o, zic mândră. Eu am făcut-o. Doamna Farley pare de-a dreptul șocată. — Tu ai făcut-o ? — Îhâm. Zâmbesc radioasă. V-o aduc și vă fac și o cafea ca să meargă alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
doresc din suflet să fi fost aici Nathaniel, ca să mă ajute. Însă e plecat la Buckingham să ia niște crap koi, fiindcă lui Trish i-a cășunat că vrea neapărat să aibă în heleșteu. Se pare că un singur crap costă sute de lire și toate celebritățile au. E ridicol. Nimeni nu se uită niciodată în heleșteu. Exact în clipa în care deschid ușa de la cuptor se aude soneria și oftez. Sper că nu e încă o invitată de ultim moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
apropii și mai tare, văd un pește enorm cu model care se zbate disperat în plasă. I-l întinde lui Trish și ea se dă înapoi, cu un țipăt. — Ia-l de aici ! Pune-l înapoi în heleșteu ! — V-a costat două sute de lire, spune Nathaniel ridicând din umeri. M-am gândit că poate vreți să-l salutați. Îmi aruncă o privire amuzată peste umărul lui Trish și reușesc cumva să-i surâd și eu. Pune-i pe toți înapoi. Trish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
decât de BlackBerry-ul lui. Iar acum balonul s-a ridicat iar. Peste o clipă va dispărea complet din raza privirii noastre. Au ratat momentul. Mă uit la ei, crema lumii juridice, îmbrăcați în costumele lor cusute de mână care costă câteva mii de lire unul, și cu computere de ultima generație în mână. Și cum nu observă nimic din jur. Fără măcar să le pese vreun pic că nu văd nimic. Cum trăiesc în lumea lor. Locul meu nu e aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
camera lui. Îl aud pe Dominic șoptind cu însuflețire în microfon, dar nu-mi pasă. — Poftim. Paznicul iese cu o bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza și mă îndrept spre pasarelă. Îl aud pe Dominic grăbindu-se după mine cu cameramanul. — Se pare că Samantha a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

agenți imobiliari Începători. Uram să spun lucruri de genul „un aspect foarte plăcut“. Și uram faptul că, dacă cineva Îți spunea că Își permite o casă de 300.000 de lire, noi trebuia să-i dăm detalii despre case care costau pe puțin 400.000, după care să ne uităm așa, de sus la ei, gen „Aveți doar 300.000 ? Doamne, ce ratați.“ Așa că, după șase luni, mi-am schimbat cariera și m-am hotărît să mă apuc de fotografie. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mîncarea să te duci și o mănînci la masă. Și nu costă decît două lire ! Iar dup-asta ai program artistic gratis ! CÎteodată e bingo sau whist... altădată cîntă cu toții la pian. Ba, odată au avut și un ceai dansant ! Mi-am făcut o tonă de prieteni noi. O fixez În liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

pe Abe de solicitanți. Dar pe fir era femeia de la BMW și Ravelstein dorea să vorbească cu ea. - Hai să recapitulăm toate amănuntele. Sunteți sigură că schimbătorul de viteze?Ă Nu vreau transmisie automată. Cu toate adaosurile, mașina avea să coste optzeci de mii de dolari. - Desigur că o să aveți dispozitive de siguranță și la scaunul pasagerului, nu numai pentru șoferă Acum În legătură cu culoarea interiorului - tapițeria de piele din interioră CD‑ul de la bord să poată executa șase piese! Ba nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu‑le de marginea metalului. I‑am atras atenția și a Început să se smiorcăie. Mi‑a zis că o să‑mi cumpere alte pahare noi de la Woolworth. I‑am răspuns: „Știi cât costă paharele astea Lalique?” Când i‑am spus suma a rânjit și a mormăit: „Vă țineți de glume, domnule”. - I‑ai spus prețul? - Nu poți să nu te gândești că femeile de felul ăsta se poartă la fel de brutal și cu penisurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
patruzeci de ani s‑au aflat În contact zilnic. - Acum când arunc cu banii pe orice mi se năzare, am satisfacția de a mă găsi În legătură, de a putea discuta cu Morris, fără să mă gândesc la cât mă costă, Îmi explica Ravelstein. Oricum, niciodată nu se uita la facturile de telefon, mă informase Nikki. Acestea erau achitate de Leg Mason, vasta firmă de investiții care‑i administra banii. Abe Îi spunea lui Nikki, care‑i deschidea corespondența: - Nu‑mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

când dădeam alternativ trei-patru și doi-unu, trei-patru și doi-unu... ani în șir... De zece ani însă lucrurile s-au stabilizat și dau numai șase-șase. Iată! Nu vreți să încercați și dumneavoastră? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Speriat.): Nu! CASIERUL: Încercați. Ce vă costă să încercați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Nu pot. Credeți-mă. Mi se pare imposibil... CASIERUL: De ce? Ia să vă văd mâinile! Da... Cred că dumneavoastră ați putea da... frumoase zaruri... de patru-patru... (Studiază concentrat mâinile CĂLĂTORULUI.) Sau de trei-trei? (Nelămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE: Repede... dați-mi repede... un bilet până la stația următoare... Trebuie să mi-l dați! CASIERUL: Imediat... (Nu mișcă un deget.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământat.): Vreau biletul! Chiar acum! Te rog să-mi dai biletul! (Se caută prin buzunare.) Cât costă un bilet? Am dreptul să cumpăr un bilet... CASIERUL (Enervat.): Biletul! Biletul! Una, două... biletul! (Încet, trist, învins, oarecum fără adresă.) Pe aici nu trece... nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai spus? CASIERUL: Cum am spus! Cum am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

porcul, dorm ca el, iau aer. Mamă, te îmbrățișez și mă grăbesc să pun scrisoarea asta la poștă și dacă se poate să-mi mai trimiți ceva bani, vreo trei sute, că trebuie să-mi iau manualul de principiile geneticii și costă două și te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
secundă micul Ejolf dispărea și hocus-pocus! Se materializa Luigi. În paralel, la Poiană, Bușteni, Mamaia și pe salba de lacuri din jurul capitalei se înalță pe mai multe etaje crenelate roadele pământești ale acestei negustorii avantajoase, în care materia primă nu costă nimic, ca apa minerală care țâșnește singură din pământ și nu trebuie decât îmbuteliată și livrată sub un nume sonor, de circulație internațională. Trecând cu autobuzul 448 pe lângă palatele de la Săftica și Balotești, pe lângă impozanții lei de ghips păzind grădini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]