8,691 matches
-
II-lea a redobândit Arta, însă tratatul de pace încheiat de el cu Paleologul a fost extrem de dezavantajos pentru Epir. După ce s-a răfuit cu principalul său dușman extern, Mihail al VIII-lea a început să se gândească serios la cucerirea Constantinopolului. În primăvara anului 1260 a fost efectuată o recunoaștere, iar soldații lui au ocupat Selymbria. Teritoriul trac al Imperiului latin putea fi cuprins cu privirea de pe turnurile capitalei lui, însă Paleologul, precaut, nu s-a încumetat să întreprindă un
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
regate slave, al bulgarilor și al sârbilor. Este adevărat că nici una dintre aceste puteri nu era în stare să lanseze o acțiune de mare anvergură asupra Bizanțului, dar erau pregătite să acorde ajutor unei acțiuni occidentale îndreptate împotriva Bizanțului. După cucerirea Constantinopolului, coalițiile antibizantine au căpătat contur nu numai în Balcani, ci și în toată Europa catolică. Chiar și aliatul recent al grecilor, podesta-ul genovez Guercio, încerca să stabilească legături cu cel mai înverșunat dușman al Imperiului, regele Siciliei, Manfred, drept
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
din Grecia. Centrul planurilor de atac împotriva Bizanțului era Sicilia: sub Carol I de Anjou, ca și sub Manfred, realațiile cu regatul Siciliei vor constitui axa politicii lui Mihail al VIII-lea, de-a lungul întregii sale domnii. Planurile de cucerire ale Siciliei nu puteau avea eficacitate reală decât dacă papa le-ar fi acordat ajutorul și de aceea încerca să împiedice coalizarea regatului Siciliei cu Roma. Opinia romană se arată la început ostilă Imperiului Bizantin restaurat: papalitatea nu putea să
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
în lupta împotriva Bizanțului și a-i excomunica pe genovezii care nu renunțau la alianța lor cu împăratul bizantin. Dar vechea aversiune a Romei contra Hohenstaufenilor însemna o piedică între papalitate și regele Manfred. Departe de a ajuta planurile de cucerire ale lui Manfred, Urban al IV-lea încerca să pună capăt dominației Hohenstaufenilor în Italia de Sud și propunea regatul Siciliei lui Carol de Anjou, fratele regelui Franței. Exploatând opoziția dintre Roma și Hohenstaufeni, Mihail al VIII-lea, prin promisiunile
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
cărora venețienii le administraseră încă o înfrângere (1266), vor primi cu bucurie cererea împăratului. Ei obțineau din nou libertatea comerțului în întregul imperiu și stăpânirea unui cartier în suburbia constantinopolitană Galata, pe Cornul de Aur. Ei vor rămâne aici până la cucerirea turcească și Galata va deveni o înfloritoare casă de comerț genoveză. Reintegrarea genovezilor în Bizanț punea capăt ezitărilor venețiene, iar la 4 aprilie 1268 era ratificat tratatul dintre Bizanț și Veneția; tratatul era valabil numai pe durata a 5 ani
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
o situație extrem de dificilă, dar nu-și pierdea speranța de a-l atrage pe papa Clement al IV-lea de partea sa, înclinînd către începerea de noi negocieri asupra uniunii. Roma viza lichidarea schismei grecești, eliberarea Țării Sfinte și nu cucerirea Imperiului bizantin, așa cum făcea regele Siciliei. Evenimentele din 1204 arătaseră că simpla ocupare a Imperiului bizantin nu servise cu nimic cauzei unirii Bisericilor. O politică orientală clarvăzătoare a Romei nu putea să se identifice cu planurile de cucerire ale lui
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și nu cucerirea Imperiului bizantin, așa cum făcea regele Siciliei. Evenimentele din 1204 arătaseră că simpla ocupare a Imperiului bizantin nu servise cu nimic cauzei unirii Bisericilor. O politică orientală clarvăzătoare a Romei nu putea să se identifice cu planurile de cucerire ale lui Carol I de Anjou și dacă Clement al IV-lea dorea să sprijine la început aceste planuri, el o făcea cu intenția de a exercita o presiune asupra împăratului bizantin și de a-l forța la o supunere
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
a asediului roman se sfârșea și, în ciuda eforturilor contrare ale lui Carol I de Anjou, italianul Grigore al X-lea urca pe tronul pontifical. Campion al ideii de cruciadă și de uniune, Grigore al X-lea nu simpatiza planurile de cucerire ale lui Carol I de Anjou. Uniunea cu grecii trecea mai mult decât oricând în centrul politicii orientale a papalității. În timpul absenței lui Carol de Anjou, partizan al cruciadei, situația Greciei france evolua în avantajul bizantinilor, care vor reuși să
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
de acord să-și schimbe convingerile. Printre acești nou convertiți s-a pomenit și Bekkos, pe care împăratul l-a ridicat, în curând, la rangul de patriarh. Sub presiunea papală, Carol I de Anjou trebuia să renunțe la acțiunea de cucerire pe care o proiectase contra Bizanțului și să se angajeze într-o suspendare a pregătirilor până la 1 mai 1276. În martie 1275, Veneția își reînnoia tratatul cu împăratul bizantin, pe o durată de numai 2 ani. Bizanțul, care se găsea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
realizat mari construcții civile și religioase. Pe lângă miile de case construite din lut bătătorit, se remarcă giganticele temple realizate din blocuri de piatră de 4-5 m latura, utilizând o tehnologie avansată pentru acea epocă (secolul al XV-lea) În perioada cuceririi spaniole, ultimul refugiu al incașilor a fost orașul Machu Picchu. Citadela construită aici, realizată cu o remarcabilă ingeniozitate, a fost amplasată pe vârfurile inaccesibile ale munților la peste 3.000 m altitudine. Stil arhitectural proiectat și utilizat în Scandinavia și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
au reprimat în mod violent. Nu este de mirare că în timpul campaniiilor țariste din Asia Centrală, cazacii de pe Ural au asigurat cele mai numeroase efective ale trupelor imperiale ruse. În cultura cazacilor mai dăinuiesc câtece despre faptele de arme din timpul cuceririi Tașkentului și Kokandului. Una dintre străzile din Uralsk/Oral mai poartă încă numele „Cekmenoi”, în cinstea cuceririi orașului Șimkent („Cekmenia” după cum îi pronunțau numele cazacii). Cazacii de pe Ural au atacat inițial pe cont propriu posesiunile nogailor, a celor din Hiva
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Ural au asigurat cele mai numeroase efective ale trupelor imperiale ruse. În cultura cazacilor mai dăinuiesc câtece despre faptele de arme din timpul cuceririi Tașkentului și Kokandului. Una dintre străzile din Uralsk/Oral mai poartă încă numele „Cekmenoi”, în cinstea cuceririi orașului Șimkent („Cekmenia” după cum îi pronunțau numele cazacii). Cazacii de pe Ural au atacat inițial pe cont propriu posesiunile nogailor, a celor din Hiva, Kokand sau Buhara în același fel în care cazacii zaporojieni atacau posesiunile poloneze sau otomane. Aceste raiduri
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
construiască fortificații și să plaseze garnizoane de la vărsarea râului Sîrdaria spre est și de-a lungul râului Ili spre sud-vest. Cazacii au atacat sub comanda guvernatorului general din Orenburg, Vladimir Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii regiuni a Turkmenistanului, cazacii au continuat luptele pentru cucerirea Șimkentului și Tașkentului sub comanda lui M. G. Cerniaev, iar mai apoi, sub comanda von Kaufman, au participat la cucerirea orașului Buhara în 1873. Cu toate că au participat în mod activ
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
spre est și de-a lungul râului Ili spre sud-vest. Cazacii au atacat sub comanda guvernatorului general din Orenburg, Vladimir Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii regiuni a Turkmenistanului, cazacii au continuat luptele pentru cucerirea Șimkentului și Tașkentului sub comanda lui M. G. Cerniaev, iar mai apoi, sub comanda von Kaufman, au participat la cucerirea orașului Buhara în 1873. Cu toate că au participat în mod activ la campaniile din Turkestan, cazacii de pe Ural nu au fost
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii regiuni a Turkmenistanului, cazacii au continuat luptele pentru cucerirea Șimkentului și Tașkentului sub comanda lui M. G. Cerniaev, iar mai apoi, sub comanda von Kaufman, au participat la cucerirea orașului Buhara în 1873. Cu toate că au participat în mod activ la campaniile din Turkestan, cazacii de pe Ural nu au fost scutiți de represiunile țariste. Atamanul Nikolai Verevkin, cu același zel cu care și-a condus cazacii în luptă în 1873
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
zdrobitoare a Diviziei a 25-a de pușcași (viitoareaa Divizie „Ceapaev”) în lupta de lângă satul Lbișcanskoi. După acest episod, au urmat o serie neîntreruptă de înfrângeri suferite de cazaci pe un front larg, de la Munții Urali până la Marea Caspică. După cucerirea de către „roșii” a orașului Guriev în ianuarie 1920, resturile armatei din Urali de sub conducerea lui Tolstov s-au retras spre Fort-Șevcensko, port la Marea Caspică. Cazacii au încercat să traverseze marea în regiunea Caucazină, unde să-și unească forțele cu
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
ulterior, prin regrupare, a evoluat în Imperiul Sârb sub guvernarea Casei Nemanjić, care s-a extins până la un punct culminant în secolul al XIV-lea. Statul Sârb a dispărut în secolul al XVI-lea destrămata de certurile interne și de cucerirea otomanilor. Succesul Revoluției Sârbe împotriva dominației otomane în 1817, a dus la înființarea Principatului Șerbiei, la care independența a fost recunoscută oficial în 1878. Că urmărea a unei victorii în Războaiele Balcanice în 1913, Șerbia s-a extins până la Vardar
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
mare războinic care înfruntă meduzele. Dușmanul său este Eric Ulnar, cel care a cerut primul ajutorul meduzelor și care speră să devină următorul Împărat al Soarelui. Meduzele cuceresc Luna și își instalează acolo baza de pe care vor să pornească la cucerirea sistemului solar. Meduzele folosesc din timpuri imemoriale un gaz de seră artificial menit să împiedice înghețarea lumii lor muribunde, o armă chimică pe care o pot folosi cu succes împotriva oamenilor. Pe lângă acesta, ele se bazează pe armele cu plasmă
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
fi fost pierdute dacă nu ne parveneau traducerile acestora din arabă în turcă, persană, ebraică sau latină. Acest focar de cultură s-a alimentat din esența realizărilor marilor civilizații apuse: mesopotamiană, romană, chineză, indiană, persană, egipteană, greacă și bizantină. În urma cuceririlor din secolele al VII-lea și al VIII-lea, se pun bazele Imperiului Islamic, care devine unul dintre primele zece mari imperii ale lumii. Islamul se răspândește din Peninsula Arabică, ajunge in Iran, Siria, Irak, Palestina, Turcia, nordul Africii (Egipt
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
așa cum am mai spus, și în regatul Neapolelui; cei mai activi erau Philip de Tarent, fiul regelui Neapolelui Carol al II-lea și Carol de Valois. Eforturile celor doi prinți nu erau decât un slab ecou al grandioasei politici de cucerire a lui Carol de Anjou și doar neputința Imperiului bizantin putea să ofere motive de îngrijorare. Philip de Tarent, căruia Carol al II-lea îi transmisese în 1294 drepturile și teritorile casei de Anjou, administra moștenirea angevină a Epirului și
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
1297, Bizanțul lansa un contraatac condus de Mihail Glabas, cel mai bun general al imperiului, dar fără rezultat: vechiul imperiu nu mai putea să rivalizeze pe plan militar cu forțele tânărului stat slav. Marea nobilime sârbă trăgea principalul profit din cucerirea noilor teritorii bizantine, ea fiind o mare animatoare a războaielor contra Bizanțului. După lungi negocieri dure cu curtea sârbească de către plenipotențiarul imperial, Theodor Metochites, pacea era semnată în primăvara anului 1299 și Milutin celebra căsătoria cu Eudochia, sora lui Andronic
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
al Epirului, nu avera nici un rezultat (1306). Era și mai pericuolos că Despotul Romaniei și Seniorul regatului Albaniei, cum se numea acum Pfilip de Tarent, era Carol de Valois. Acest prinț fără țară, lucra cu ardoare la resuscitarea planurilor de cucerire ale lui Carol de Anjou și tindea către coroana imperială a constantinopolului pentru ca intre timp se căsătorise cu cu Catherine de Courtenay. El încheia în anul 1306 un acord cu republica Veneției, care nu putea să reziste tentației de a
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
armată proprie la frontierele bizantino bulgare. Dar prietenia suveranilor slavi nu aducea mare ajutor împăratului legitim, costând imperiul mari sacrificii. Situația devenea din ce în ce mai sumbră; în timp ce aliații lui Cantacuzino răvășeau teritoriul bizantin, aliații lui Apokaukos jefuiau mari teritorii. Dușan își continua cuceririle în Macedonia; păstra pentru el teritoriile luate de uzurpator și le încorpora regatului său. Țarul bulgarilor oferea prietenia sa în schimbul cedării unui mare număr de regini de la Marița superioară cu Philippopolis și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
măsură, mai ales în partea meridională a teritoriului. Dar înalții funcționari ai administrației, în ciuda titlurilor lor grecești, erau cel mai adesea aleși dintre membrii nobilimii sârbești, companionii de arme ai lui Dușan și primii beneficiari ai războaielor sale victorioase de cucerire. Se continua să se trăiască sub regimul vechii legi, neschimbându-și decât clasa dominantă. Dușan își dorea inclusiv cucerirea Constantinopolului dar îi lipsea flota. Toate tratativele sale pentru a obține ajutorul Veneției vor rămâne fără rezultat; venețienii nu țineau să
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]