7,734 matches
-
președintele completului îl întreabă pe martor dacă dorește să depună jurământ religios sau declarație solemnă. ... (3) Textul jurământului este următorul: "Jur că voi spune adevărul și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcție de credința religioasă a martorului. ... (4) În timpul depunerii jurământului, cu excepțiile impuse de credința religioasă, martorul ține mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. ... (5) În cazul în care martorul alege să facă o declarație
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (*actualizat*) ( Legea nr. 135/2010 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271473_a_272802]
-
președintele completului îl întreabă pe martor dacă dorește să depună jurământ religios sau declarație solemnă. ... (3) Textul jurământului este următorul: "Jur că voi spune adevărul și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcție de credința religioasă a martorului. ... (4) În timpul depunerii jurământului, cu excepțiile impuse de credința religioasă, martorul ține mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. ... (5) În cazul în care martorul alege să facă o declarație
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (*actualizat*) ( Legea nr. 135/2010 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272321_a_273650]
-
religie sunt numiți wiccani. Religia se axează pe venerarea unei Zeițe (văzută în mod tradițional ca fiind Zeița Întreită) și a unui Zeu (în mod tradițional, Zeul Încornorat). În unele accepțiuni, cei doi apar ca și aspecte ale unei singure Divinități de natură panteistă, manifestându-se sub forma mai multor zeități politeiste. Alte trăsături ale religiei wicca sunt folosirea rituală a magiei, codul moral și cele opt sărbători din cursul anului, care reflectă schimbarea anotimpurilor. Există mai multe sub-curente wicca, denumite
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
în diferite măsuri. În linii mari, se poate spune că marea majoritatea a wiccanilor venerează o Zeiță și un Zeu. Există mai multe interpretări teologice ale naturii acestora, prin prisma panteismului (adică cei doi sunt aspecte duale ale unei singure divinități), a dualismului (cei doi reprezintă forțe total opuse) sau a politeismului (cei doi se manifestă sub forma mai multor zeități mai mici). În unele accepțiuni panteiste și dualiste, zeități din diverse culturi sunt considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
forma mai multor zeități mai mici). În unele accepțiuni panteiste și dualiste, zeități din diverse culturi sunt considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe de altă parte, există și puncte de vedere monoteiste în cadrul wicca, conform cărora există o singură divinitate. Conform unor tradiții, această divinitate este Zeița, pe când în alte tradiții se consideră că de fapt divinitatea este lipsită de gen. Există și wiccani atei sau agnostici, care nu cred în divinități propriu-zise ci consideră că zeii sunt arhetipuri construite
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
mici). În unele accepțiuni panteiste și dualiste, zeități din diverse culturi sunt considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe de altă parte, există și puncte de vedere monoteiste în cadrul wicca, conform cărora există o singură divinitate. Conform unor tradiții, această divinitate este Zeița, pe când în alte tradiții se consideră că de fapt divinitatea este lipsită de gen. Există și wiccani atei sau agnostici, care nu cred în divinități propriu-zise ci consideră că zeii sunt arhetipuri construite de mintea umană și cu
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe de altă parte, există și puncte de vedere monoteiste în cadrul wicca, conform cărora există o singură divinitate. Conform unor tradiții, această divinitate este Zeița, pe când în alte tradiții se consideră că de fapt divinitatea este lipsită de gen. Există și wiccani atei sau agnostici, care nu cred în divinități propriu-zise ci consideră că zeii sunt arhetipuri construite de mintea umană și cu care se poate interacționa. Conform wiccanilor Janet și Stewart Farrar, care abordau
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
monoteiste în cadrul wicca, conform cărora există o singură divinitate. Conform unor tradiții, această divinitate este Zeița, pe când în alte tradiții se consideră că de fapt divinitatea este lipsită de gen. Există și wiccani atei sau agnostici, care nu cred în divinități propriu-zise ci consideră că zeii sunt arhetipuri construite de mintea umană și cu care se poate interacționa. Conform wiccanilor Janet și Stewart Farrar, care abordau teologia dintr-un punct de vedere panteist, dualist și animist, "pentru wiccani, întreg universul este
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
mai mici componente", dar "o astfel de abordare organică a cosmosului nu poate fi pe deplin exprimată și trăită fără conceptul de Zeu și Zeiță. Orice fenomen este însoțit de polarizare. Așadar la cel mai înalt nivel creator, cel al Divinității, polarizarea trebuie să fie exprimată cel mai clar și cel mai puternic, de unde se răsfrânge și la nivelurile microcosmice mai joase." Majoritatea wiccanilor consideră wicca o religie dualistă care venerează atât un Zeu, cât și o Zeiță. Cei doi sunt
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
de obicei sub forma Zeiței Întreite, luând succesiv forma Fecioarei, a Mamei și a Bătrânei, fiind asociată cu puritatea, fertilitatea, respectiv înțelepciunea. Deseori, cele trei forme sunt puse în corespondență cu fazele Lunii, iar Zeița este văzută astfel ca o divinitate a Lunii. În această ipostază este cunoscută și ca Diana, după numele zeiței romane. Unii wiccani consideră că Zeița este cea mai importantă, deoarece ea cuprinde totul și naște totul. Zeul este sămânța vieții și a inspirației aflată în ea
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre politeism și consideră că zeii și zeițele sunt entități separate. Abordările panteiste văd zeitățile nu ca persoane ad litteram ci ca arhetipuri metaforice sau ca forme de energie. Deși aceste concepte asupra divinității par a fi foarte diferite una de cealaltă, ele nu se exclud reciproc. Unii wiccani consideră că e mai benefic să adopte una sau alta în funcție de circumstanță. este la bază o religie care crede în imanența esenței divine, iar pentru
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
acordat însă un rol mai însemnat Zeiței-Mame a Pământului. Cu timpul însă, zeii s-au adaptat modului de viață al muritorilor. Astfel au luat avânt zeii masculini (deoarece majoritatea aheilor aveau organizarea de patriarhat). Inscripțiile din Liniar B menționează câteva divinități: Zeus, Hera, Poseidon, Dionysos (considerat a fi împrumutat de la traci), Afrodita, etc. După cum arată sacrificarea Ifigeniei de către Agamemnon pentru a aduce vânt prielnic pentru corăbii (cum zice legenda), se vede că la micenieni se practica și sacrificarea umană, pe lângă hecatombe
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
Agamemnon pentru a aduce vânt prielnic pentru corăbii (cum zice legenda), se vede că la micenieni se practica și sacrificarea umană, pe lângă hecatombe (sacrificarea a 100 de tauri, descrisă în poemele homerice). Mai târziu, Homer a descris diferite obiceiuri și divinități din perioada miceniană, dar a intervenit și cultura epocii arhaice, în care a trăit poetul. Conform legendelor grecești, cetatea Micene a fost întemeiată de eroul Perseu - nepotul regelui Acrisios al Argosului și fiul lui Zeus și al fiicei lui Acrisios
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
mai ușor de găsit în Scandinavia. Suedezii sunt printre cei mai puțin religioși oameni, doar 2% din cetățeni ducându-se în mod regulat sau semi-regulat la un serviciu religios. Mai puțin de 24% din cetățenii Suediei cred în existența unei divinități, între 17 și 83% fiind clasați ca atei. Majoritatea populației religioase este creștină, de rit protestant, luteran (evanghelic). Această majoritate este organizată în jurul Bisericii Suedeze ("Svenska Kyrkan"). Există și un număr destul de important de protestanți de alte rituri (mai ales
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Islam, problema nu o reprezentat motivul pentru care era declanșat războiul, ci de motivul pentru care este încheiată pacea. Noțiunea de „război religios”, care legitimă cucerirea și pradă ca fiind realizate în numele lui Dumnezeu, este la fel de veche că noțiunea de divinitatea la oameni. Războiul religios este întâlnit și la bizantini, dar și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad a avut
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
făcea parte din cei 5 stâlpi ai credinței. Însă învățații considerau că djihad-ul este unul din elementele care constituie credință islamică. Prin urmare, djihad-ul făcea parte din acel „cult disciplinat”, pus în practică de adevăratul credincios prin serviciul său dedicat divinității. Că „efort pe calea lui Allah”, ce presupunea propagarea cuvântului divin cu inima, prin cuvânt sau cu mâinile, djihad-ul era o obligație a fiecărui musulman ( comparația cu războaiele sfinte europene - în Islam, oricine putea participa la djihad, chiar și prin
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fi Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, au lărgit sfera drepturilor omului, incluzând femeile și sclavii. Forma de guvernământ a Franței era monarhia absolută, în care puterile regilor nu erau limitate de organisme reprezentative, ca parlamentul. Erau răspunzători numai în fața divinității. Regele putea să condamne pe orice persoană la închisoare fără judecată, emițând scrisori sigilate-"lettre de cachet". Monarhia franceză nu era însă despotică. Regele era împiedicat de legile și cutumele regatului său și existau multe organisme independente, ca Adunarea Clerului
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
tatăl nu era un religios evlavios, în schimb mama era o catolică ferventă și își ducea copiii la biserică în fiecare duminică. Mai mult, când aceasta se îmbolnăvește de tuberculoză, consideră boala ca fiind o încercare la care o supune divinitatea. Remarcând că mama ei nu se însănătoșește în ciuda repetatelor rugăciuni, Maria începe să piardă credința. Moartea mamei o determină să piardă interesul pentru religie (pe care îl manifestă doar formal) și să aibă tot mai mult încredere în știință. De
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei române, "Mavors" era invocat că protector al muncilor câmpului și chiar mai tarziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerata mai ales tot că ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodica a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl investesc pe același zeu cu atributul
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]
-
Dumnezei, despre care ei susțin că ar fi ori simple creații omenești (monoteismul exclusiv), ori alte forme ale Dumnezeului lor (monoteismul inclusiv). În anumite cazuri se poate detecta o evoluție de la un cult enoteist, în care credincioșii acceptă existența unor divinități inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind adevăratul lor dumnezeu, la cultul monoteist. Iudaismul a fost prima religie monoteistă de succes (care a supraviețuit fondatorului și vremii), deși unii susțin că însuși animismul ar fi o formă
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
că însuși animismul ar fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia. În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia. În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
Atena (greacă: Αθήνα) era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Ea personifica forța moștenită de la
Atena (mitologie) () [Corola-website/Science/296862_a_298191]
-
în greacă Διόνυσος "Dionysos") era în mitologia greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus sau Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, la orfici Lyaeus etc. era una dintre cele mai importante divinități cunoscute în vechime, al cărei cult era răspândit în întreaga lume. Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus și a Harmoniei. Se număra deci din cea de-a doua generație de zei olimpieni. Semele își
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
un rol dominant, prezidând panteonul grec. Deși homeric, a fost zeul cerului și tunetelor ca omologii săi din Orientul Apropiat (Baal), el a fost, de asemenea, artefactul cultural suprem, în unele sensuri, el a fost întruchiparea credințelor religioase grecești și divinitatea greacă arhetipală. În afară de epitete locale care pur și simplu desemnau o zeitate , a avut și epitete sau titluri aplicate care subliniau diferite aspecte ale autorității de mare anvergură: Nume suplimentare și epitete pentru Zeus : Cel mai important centru în care
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]