9,278 matches
-
Adresa mănăstirii este Strada Păun nr. 14. În anul 1820, în vremea arhipăstoririi mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871. În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat cu banii săi 4,7 ha teren în comuna
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
arhipăstoririi mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871. În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat cu banii săi 4,7 ha teren în comuna Bucium, aflată la periferia orașului Iași, spre a avea unde strânge și
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871. În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat cu banii săi 4,7 ha teren în comuna Bucium, aflată la periferia orașului Iași, spre a avea unde strânge și depozita daniile care urmau să fie trimise mai apoi la Muntele Athos
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Schitul Darvari din București (1921-1937). El a fost stareț al Schitului Bucium timp de 42 ani, în perioada 1937-1979. Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendentă a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a moșiei sale din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeți" și "Atelierele de olane și conducte din lut pentru aducțiuni". După alegerea ca patriarh al Bisericii
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
următoarele metoace: Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Șorogari, Schitul Arva-Odobești și Schitul Țifești-Panciu. Acestea aveau în administrare vii, iar monahii se ocupau cu viticultura. În anul 1950, comuna Bucium a fost înglobată în teritoriul municipiului Iași, așa cum a fost și până la reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Începând din anul 1954, în timpul arhipăstoririi mitropoliților Sebastian Rusan (1950-1956) și Iustin Moisescu (1957-1977), biserica a fost reparată și lărgită, după un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea și a fost împodobită cu frescă de pictorul
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
batranul a văzut că pictura era finalizată, chipul Maicii Domnului fiind zugrăvit în chip minunat și nefăcut de mână omenească. Auzindu-se de această minune, au început să vină aici o mulțime de bolnavi în speranța vindecării. Temându-se că domnitorul Cuza va lua icoana de la schit, ieromonahii Nifon și Nectarie au luat icoana cu ei și au spre Muntele Athos. Legenda povestește că un pictor de la Episcopia Dunării de Jos din Galați nu a crezut că icoana s-a pictat
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Barnovschi este o biserică creștin-ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, ctitorul ei fiind domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei (1626-1629, aprilie - iulie 1633). Construcția sa a început în anul 1627, iar în 1633 nu era încă finalizată. Biserica este situată în centrul orașului Iași, pe str. Ghica Vodă nr. 26, în spatele sediului Poliției Municipale. Ansamblul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie Miron Costin, domnitorul Barnovschi În altă parte, același cronicar scrie: Pisania bisericii nu s-a păstrat, dar un document din 9 mai 1627 indică în mod clar că domnitorul Miron Barnovschi a început în acel an să construiască biserica cu hramul Adormirea Maicii
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie Miron Costin, domnitorul Barnovschi În altă parte, același cronicar scrie: Pisania bisericii nu s-a păstrat, dar un document din 9 mai 1627 indică în mod clar că domnitorul Miron Barnovschi a început în acel an să construiască biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În același act se precizează că mănăstirea a fost închinată de către ctitor "la sfânta și marea biserică din Cetatea Ierusalimului (...) unde este începutul și capul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
al XX-lea o inscripție în limba greacă deasupra ușii de intrare în pridvor, în care era precizat anul 1627 ca an al începerii construcției. De asemenea, acest an apărea și pe cele două portrete ale ctitorului din biserică. Alături de domnitor, și mama sa Elena (călugărită sub numele de Elisabeta) a fost considerată drept ctitor al mănăstirii. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
asemenea, acest an apărea și pe cele două portrete ale ctitorului din biserică. Alături de domnitor, și mama sa Elena (călugărită sub numele de Elisabeta) a fost considerată drept ctitor al mănăstirii. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți a Ucrainei) și Șipote (azi în județul Iași) Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim. Documentul specifica
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
la egumen, ca să aibă a trimite la sfânta marea biserică din Ierusalim". În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. Aceste danii sunt confirmate de cronicarul Miron Costin în letopisețul său: În iulie 1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a trebuit să plece din țară, fugind în Polonia, astfel că lucrările de construcție ale mănăstirii din Iași au fost încetinite sau chiar oprite. A fost chemat la Istanbul la 27 aprilie 1633 sub pretextul că i se
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
fost arestat acolo în iunie 1633 și trimis la închisoare. Miron Costin precizează că vornicul Vasile Lupu le-a spus turcilor că Barnovschi va da țara pe mâna leșilor. În testamentul său din 22 iunie 1633, scris la Constantinopol, fostul domnitor al Moldovei menționa că Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași nu era terminată de construit. El a dat dispoziții executorilor săi testamentari (postelnicul Iancu Costin, tatăl cronicarului Miron Costin, și marele logofăt Matei Gavrilaș) să-i vândă proprietățile sale din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
și marele logofăt Matei Gavrilaș) să-i vândă proprietățile sale din Polonia și cu banii obținuți să finalizeze construcția Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Iași, a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași și a bisericilor din Toporăuți și Liov. Fostul domnitor a cerut să fie înmormântat la Mănăstirea Dragomirna, finalizată în timpul domniei sale. El a fost decapitat la 2 iulie 1633. Moartea sa este prezentată de contemporani ca fiind însoțită de evenimente stranii. Miron Costin menționează că în aceeași zi, calul domnitorului
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
domnitor a cerut să fie înmormântat la Mănăstirea Dragomirna, finalizată în timpul domniei sale. El a fost decapitat la 2 iulie 1633. Moartea sa este prezentată de contemporani ca fiind însoțită de evenimente stranii. Miron Costin menționează că în aceeași zi, calul domnitorului s-a trântit jos și a murit pe loc, iar în noaptea următoare câteva mii de case din Istanbul au ars într-un incendiu. O altă legendă spune că în ziua decapitării lui Miron Barnovschi, pe portretul său din Biserica
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În anul 1998, s-au efectuat o serie de săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi a fost administrată de către călugări greci până la secularizarea averilor mănăstirești (1863) din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Miron Barnovschi și a mamei sale, Elisabeta, ținând biserica în mâini. În pronaos pe peretele nordic se afla pictat portretul ctitorului, iar pe peretele sudic portretul mamei sale. Sub aceste portrete se aflau inscripții în limba greacă. Astfel, sub portretul domnitorului se afla următoarea inscripție: "În veci pomenitul Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta monahia". Călătorul Paul din Alep menționează că exista în biserică un portret al ctitorului, pictat călare pe un cal alb. După cum spune tradiția, în momentul decapitării domnitorului, pe portretul său din Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași s-ar fi produs o fisură adâncă. Pictura interioară actuală a bisericii este târzie, datând din 1880. Ea este în prezent foarte degradată. Catapeteasma este confecționată din lemn de tei
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
târzie, datând din 1880. Ea este în prezent foarte degradată. Catapeteasma este confecționată din lemn de tei și are șapte metri lățime. Ea datează din 1788 și cuprinde 40 de icoane, majoritatea acestora fiind pictate în secolul al XVIII-lea. Domnitorul Miron Barnovschi a comandat câteva icoane la Moscova, dar acestea nu au mai fost trimise la Iași, deși fuseseră zugrăvite și plătite. În prezent, dintre icoanele vechi păstrate sunt cea a "Mântuitorului Iisus Hristos" (din 1679), a "Sf. Ana" (ferecată
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
a făcut binecredinciosul și de Hristos iubitorul Domn Io Miron Barnovschi Voievod, în nou zidita sa mănăstire, unde este hramul Adormirea Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 7136". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În peretele
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
c. 1581 - 1663), fost mare vistiernic în timpul domniei lui Vasile Lupu (1631-1652), cu care era cumnat, și mare spătar în timpul domniei lui Eustratie Dabija (1662-1663), cu care era cuscru. Acesta a fost fondatorul ramurii moldovenești a Cantacuzinilor. Despre încuscrirea cu domnitorul și înmormântarea lui Iordache Cantacuzino, cronicarul Ion Neculce scrie următoarele: "Având un hiiastru al său, anume Lupașco, făcut de Dabijoaie cu Buhușu, căci Dabijoaie au avutǔ și alți bărbați mai nainte, păn-a o lua Dabije, făcut-au mare nuntă în
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
arheologie, a fost părăsit de soție (arheologul Voica Maria Pușcașu), după care a murit subit. Arheologul Costică Asăvoaie, cercetător științific la Institutul de Arheologie de pe lângă Academia Română, filiala Iași, a afirmat că este posibil ca osemintele descoperite să fie cele ale domnitorului Miron Barnovschi-Movilă, decapitat de turci în 1633. "Dovezile care susțin ipoteza aducerii în grabă a corpului domnitorului sunt greu de combătut. Cadavrul acestuia a fost descărnat. În mormânt, s-a găsit o monedă poloneză, aflată în circulație în anul morții
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Asăvoaie, cercetător științific la Institutul de Arheologie de pe lângă Academia Română, filiala Iași, a afirmat că este posibil ca osemintele descoperite să fie cele ale domnitorului Miron Barnovschi-Movilă, decapitat de turci în 1633. "Dovezile care susțin ipoteza aducerii în grabă a corpului domnitorului sunt greu de combătut. Cadavrul acestuia a fost descărnat. În mormânt, s-a găsit o monedă poloneză, aflată în circulație în anul morții sale, 1626. De asemenea, tunica brodată în aur, găsită deasupra oaselor răvășite, provine din aceeași perioadă", a
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Aceștia sunt considerați o bandă de tâlhari vagabonzi, iar comandanții cetăților pe unde trăiau au stabilit recompense pentru prinderea lor vii sau morți. O parte dintre oșteni, în frunte cu Costea (Ion Besoiu), rămăsese la Viena pentru a aștepta venirea domnitorului sau un semn de la el. Domnitorul le încredințase lor o ladă cu toată averea sa. Oștenii au așteptat ani de zile vreun semn, dar acesta nu a venit. În acest timp, ei au trăit prin munți. După ce au auzit că
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]