8,422 matches
-
Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor și petiționarii fericirii că trec pe lîngă ceea ce caută. Eu unul văd creștinismul ca pe un hiper acid lisergic și o versiune mai "tare" a unor cărți ca Arta de a fi fericit sau Cum să reușești în viață a lui Dale Carnegie. Isihie: fericire. Și nu numai în anumite locuri, la sfîntul munte. Pretutindeni. O rețetă universală". Nu există o singură cale pentru accedere la mîntuire, rezultatul contează, nu meandrele realizării absolutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai puțin rea., singura accesibilă aici. Virtutea ce se cere creștinului este discernămîntul, darul esențial al deosebirii adevărului de eroare. Extazul creștin nu ne văduvește de raționamente, ființa omenească rămîne în continuare modestă și mai ales discretă. "Isihastul, neapărat, e fericit, clocotește de fericire, dar nu se prea vede" (N.S.). Pe urmele lui Ignațiu de Loyola întreabă, într-o lume a plăcerilor, cum era Parisul interbelic: "La ce bun să ai totul, dacă n-ai suflet? Așa că simt o fericire, biciuitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să nu mă număr printre cei ce încă n-au înțeles Fapte 20, 35 că mai fericit este a da decît a lua". A fost dintre acei puțini care s-a fericit mereu prin dăruire. Nicolae Steinhardt în Jurnalul său își deschide și ne deschide calea de lumină către Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl străbate cu nu puține rătăciri dar și numeroase, repetate suișuri. Multiple și întemeiate sînt fericirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noi ce trebuie să facem?... Cîndva, urmașii noștri vor numi cîteva dintre generațiile noastre generații de papă-lapte: mai întîi am îngăduit cu supușenie să fim bătuți cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar a suta parte din ceea ce au pricinuit altora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Mîndru trăise în penitenciarul de la Pitești sau de la Gherla lucruri de netrăit. Pentru că nici o tortură nu-l putuse face să participe la torturarea altora, adică să se reeduce, fusese silit să mănînce douăzeci și șase de gamele cu fecale. Eram fericit în ziua în care mă lăsau să-mi mănînc propriile mele fecale, mi-a spus el, îngrozit de ceea ce îndrăznea să-mi spună. Visase cîndva să ajungă pictor, însă acum, la vîrsta de treizeci de ani, singura dorință ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ioane, prezintă -l odată pe copil, lasă-l să viseze și el frumos câteva minute. Ion Vasilescu se ridică de la masă și se îndreaptă către scenă. — Hai, îi zice lui Cristi. Vrei să te rugăm ? râde cântărețul. Pribeagu se întoarce fericit la masa lui și-i dă un cot lui Mamutu’. — Ei, mon cher ? — Ești tare, cumetre, ești tare... — Acum sper să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au curățat ferestrele și le-au vopsit, de arătau ca noi. Se trezeau de dimineață, din zori, și munceau până apunea soarele și cădeau istoviți. Plini de bătături, de zgârieturi și fără puterea de a mai rosti cuvinte, dar fericiți. Fericiți cu adevărat, căci dacă unii se laudă că și-au ridicat într-o viață o casă cu propriile mâini, Cristi și Pițu au făcut-o când nici nu împliniseră zece ani. Câte puțin, cât puteau, zi de zi, iar hardughia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acolo, să nu-i mai ghiorăie stomacul, și îi arătau plăcile. Iar el se așeza, vrăjit, lângă gramofon și fredona în gând melodiile. Le învăța repede și se ducea a doua zi printre copii și le cânta. Și ei erau fericiți. Printre cadavre, în mijlocul jegului și al sărăciei, muzica l-a salvat, iar prin muzică, și el i-a salvat pe ceilalți. A învățat să cânte cu patos, cu sufletul, nu cu plămânii, ca și cum ar fi cântat ultima melodie ce s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unghiurile, să nu fie ceva nelalocul lui. Aceleași în care repeta ore întregi, studiindu-și mișcarea scenică, corectându-se, improvizând mereu cu gesturi și mișcări noi. Cum ieșea, îi saluta pe doamna Apostolescu, pe vecini, dacă îi prindea, care erau fericiți să-l vadă și-i povesteau ultimele zvonuri despre el, ca să aibă de ce să mai râdă, își lua de la colț Universul și pornea, din nou prin Cișmigiu, spre Capșa de cele mai multe ori, unde își sorbea cafelele și întotdeauna un pahar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nou să cânte la Roata lumii. După divorțul de Francesca se vede rămas fără mai bine de jumătate din agoniseală, pierde și casa pe care i-o dăruise și este nevoit de altfel să suporte și cheltuielile procesului. Dar este fericit, cel puțin la început, pentru că își recâștigă libertatea. O libertate cu conturile de la Columbia blocate, ce-i drept, și o perioadă bună în care nu își va mai permite să se distreze fără să se uite la bani, așa cum obișnuise
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câte și mai câte categorii, oameni cărora nu le știa nici numele și poate și acum îl aminteau pentru bucuria pe care le-o adusese. Simțea deodată că existența sa capătă din nou sens și pentru câteva clipe a fost fericit că a putut, dincolo de muzică, să schimbe poate unele destine. Sau cel puțin să lumineze unele zile întunecate, așa cum și tânărul ospătar i-o luminase pe-a lui. Și-a luat micul dejun obișnuit, și-a băut cafelele, a lăsat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
momentului.Ă Cei doi cu care am făcut „târgul” Într-o noapte lungă, plină de amintiri și idei - semănând cu alte nopți formidabile din vremea dictaturii când apartamentul meu din strada Luterană, În lunile când mă aflam În țară, era fericit invadat de prieteni, visând vremuri mai bune și Încurajându-ne reciproc, reușind nu rareori să ne extragem din prezentul sufocant În ample controverse ideatice și analize literare -, cei doi, cum spuneam, după ce mi-au pus condiția să „asigur” fiecărui număr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Ceaușescu. Dar... amândoi nu ar fi putut face „ceva mai mult” din acest noroc? Întrebat de unul din potentații Orientului, În secolul al VI-lea Î.Hr., Înțeleptul și legiuitorul grec Solon, „Când spun Grecii despre cineva că e fericit?!...”, acesta ar fi răspuns: - Noi nu spunem despre un om că e fericit decât după ce a murit! Azi, noi știm cu siguranță că, În ciuda unui fabulos noroc, a unui mega-destin individual și politic, dintr-un mărunt și neșcolit agitator politic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest noroc? Întrebat de unul din potentații Orientului, În secolul al VI-lea Î.Hr., Înțeleptul și legiuitorul grec Solon, „Când spun Grecii despre cineva că e fericit?!...”, acesta ar fi răspuns: - Noi nu spunem despre un om că e fericit decât după ce a murit! Azi, noi știm cu siguranță că, În ciuda unui fabulos noroc, a unui mega-destin individual și politic, dintr-un mărunt și neșcolit agitator politic ajuns „domnitor” al Românilor mai bine de două decenii, nu numai cu puteri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apar În literatura picarescă franceză sau spaniolă - lingușitori, vioi, vicleni, după spița lor, deoarece vin din poporul cel mai de jos și faptul că slujesc un tânăr hidalgo sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își iau În felul lor - o mie de feluri! - plata Înapoi, iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai „batjocura” cu care-și privesc stăpânii, dar și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
relua statutul de mare centru medical și cultural, dacă nu chiar administrativ, pe care-l avusese Înainte de ’45. În consecință, am dat câteva telefoane unor prieteni apropiați, rugându-i să-mi facă rost de o locuință În Clujul unde fusesem fericit ca student, unde-l cunoscusem pe Blaga și... unde fusesem refuzat de cele două reviste literare În anii debutului - Steaua lui Baconski și Tribuna! Am ajuns la București unde aveam un apartament pe care mi-l făcuse cadou Mama, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se auto-suprimă. (Se știe, rata sinuciderilor la adolescenți este mare.Ă Eu am identificat tinerețea - tinerețea mea, se’nțelege! - cu un labirint, iar vârsta matură, care mi-a adus legitimarea aspirațiilor ambițioase puberale - cu un cerc. Nu, nu am fost fericit În „labirintul tinereții” - Bacovia e mai aspru, el vorbește de „liceu, cimitir al tinereții mele” și dacă unii interpretează acest vers ca un protest la formele de Învățământ, eu Îl decriptez ca pe un clar semnal al dezamăgirii vârstei, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În majoritate din lumea a treia — mulți arabi, dar nu din cele mai bogate țări arabe —, cu cei câțiva dolari ai lor, făceau figură de mesageri ai unei lumi misterioase și interzise). Și așa, conceptul s-a degradat. Românii erau fericiți când primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru majoritatea românilor — cu excepția
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august, treceam cu mașina pe lângă un câmp presărat cu plopi și mi-am ținut răsuflarea. Am simțit o lacrimă pe obraz. Eram fericit, am realizat eu cu uimire. Spre sfârșitul verii tot ce învățasem altădată începea să dispară. „Problemele“ care au survenit în casă în ultimele două luni au început de fapt în octombrie și au atins punctual critic în noiembrie. Totul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că ai făcut un lucru foarte serios . Mi-am propus să mai răsfoiesc odată dosarele mele să vedem dacă nu-ți mai găsesc ceva de seamă pentru lucrarea ta. De exemplu din activitatea Învățătorilor, a cooperativelor și altele. Aș fi fericit să-ți pot fi de folos. Eu am terminat acea autobiografie care ai văzut-o la Varatic. Va fi și ea un document, căci am pus și acolo lucruri care nu mai circulă astăzi, căci s-au dus cei care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Stino Tot nu poți reuși să te așezi la Fălticeni? </citation> <citation author=”STINO Aurel George” loc=”(Fălticeni)” data =”(31.12.1969)” desc=”Cărți de vizită”> Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru buna aducere aminte, urându-vă deasemenea Ani mulți fericiți cu sănătate și satisfacții. Felicitări și pentru generoasa idee de a aduna câte ceva din trecutul locurilor noastre . Virginia și A. G. Stino Cele mai bune urări de sănătate doamnei Varvara Dimitriu . Virginia și A.G. Stino </citation> <citation author=”STINO Virginia ” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mult că ați folosit-o, că V-a fost utilă. Este pentru mine o mare satisfacție. Vă mulțumesc de asemenea pentru frumoasa și delicata evocare a orașului D-stră drag și a atmosferei lui liniștitoare și prielnică meditațiilor literare. Voi fi fericită să-l văd cândva și să-i simt trecutul. Vă mai rog un lucru - și cu aceasta Închei, că prea m-am Întins - să transmiteți salutările mele cordiale și gândurile mele bune D nei Apetroaei și D-lui Prof. Popa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
recită artistic, pentru cei care nu cunosc prea bine franceză, și varianta în engleză a poemelor. Să nu ne scape, care cumva, mesajul. Totul a fost prevăzut. Îl aplaudăm pe bătrân - semn că l-am acceptat în breasla scriitoricească. E fericit și ne strânge cu gratitudine mâna. Scena îmi amintește de veleitarii culturali, cu mulți bani, de la noi, care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare să comită gesturi de caritate: sponsorizează editarea unei cărți sau plătesc câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi înmânat un astfel de protest, pe care el ar fi trebuit să-l aducă la cunoștință celor de la vârf - la Ministerul de Externe sau la Președinție, misiune nu tocmai plăcută, întrucât: 2. Primarul nu se află într-o relație fericită cu președintele Putin, pentru a mai risca să întindă și mai tare coarda cu acest prilej, Lujkov fiind invidiat pentru performanțele sale de manager în capitala rusă și, mai ales, pentru popularitatea sa printre locuitorii Moscovei... VITALIE CIOBANU: La întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]