8,525 matches
-
calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele, „delicat” fiind, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dimensiuni și Înțelesuri Îmi depășeau cu mult așteptările, și acest lucru mă bulversa. Ca să ies Într-un fel din Încurcătură, am vrut să-i spun ceva amabil și convențional Evei, care se oprise la un pas În laterala dreaptă a fotoliului lui Adam Adam, ca și când ar fi vrut să ne aibă pe amândoi sub ochi. N-am apucat; bărbatul mi-a luat-o Înainte, adresându-i o explicație cu care se simțea parcă dator: - Pe el Îl așteptam, ți-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a aprins nici o lumină și nici eu n-am Încercat să găsesc comutatorul. Mă aflam, fără Îndoială, Într-un birou. N-are rost să ți-l descriu, pentru că n-avea nimic special și, oricum, altceva e mai important. Pe fotoliul rabatabil din spatele mesei plasate În mijlocul Încăperii se afla așezat cineva, un bărbat, din câte am putut să-mi dau seama. Bizareria consta În faptul că insul era aplecat În față, cu fruntea sprijinită pe brațele Îndoite pe masă. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de timp, am mimat o preocupare subită pentru peisajul de-afară. Nu mă hotăram dacă să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dialog care n-avea a face cu povestea propriu-zisă, fiindcă la un moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți oameni, e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intervenit din nou doctorul Wagner... 22 De vreo două minute, băteam zgomotos și ostentativ darabana cu degetele În masă. Mă aplecasem În față, așezându-mi coatele pe genunchi și ca să ajung la lemnul mesei, mai sonor decât brațul capitonat al fotoliului, dar și pentru a semnaliza vizual că vreau să vorbesc. Limbajul corporal, ca să mă exprim intelectual. Ceva nu-mi suna cum trebuie. Pentru prima oară de când Începuse povestirea, mi-am Învins ezitările și l-am Întrerupt pe Adam Adam: - Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când colo... Profesorul și-a Înghițit precipitat pastila - o bulină maronie și rotundă, pe care o scosese din tubul verde așezat la Îndemână pe măsuța din fața lui -, iar apoi s-a lăsat Încet pe spate, cu capul răsturnat pe spătarul fotoliului și cu ochii Închiși. Respira lent, Încercând În chip vizibil să se liniștească. Am vrut să-l Întreb dacă-i pot fi de folos cu ceva, dar mi-a fost teamă de o altă izbucnire temperamentală, așa că m-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la fel de bine și că Îmi cerea să tac dracului din gură și să mă așez Înapoi pe locul meu. Ceea ce am și făcut, nu Înainte de a-l Întreba dacă nu dorește un pahar cu apă - avea o sticlă la piciorul fotoliului și, pe parcurs, mai sorbise de câteva ori, mecanic și absent. A fluturat din nou degetele, iar de astă dată am fost sigur că Înțeleg corect semnificația mișcării: refuza. Secundele se scurgeau cu Încetineala agonică a ultimelor picături de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au redevenit mobili și funcționali, i-a rotit prin Încăpere ca și când s-ar fi aflat pentru prima oară acolo și Încerca să se familiarizeze cu ambientul. A coborât mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Costa în frunte, care făcea guvernul, nu-l cunoșteau. Salazar primește delegația revoluției în casa sa. După câteva clipe iese și se îndreaptă spre locuința părintească. Toată familia e strânsă acolo, înconjurînd pe Maria do Resgate, care sta întinsă întrun fotoliu, bolnavă: " - Știi, mamă? îmi cer să mă duc la Lisabona ca să fiu ministrul Finanțelor. Dar mi-e foarte greu să te las așa. Nu știu ce să fac... Maria do Resgate își privește fiul cu dragoste. Se face în jurul lor o tăcere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau mai degrabă pregătindu-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem În străinătate aproape un an. După ce petrecusem vara lui 1904 la Beaulieu și Abbazia și câteva luni la Wiesbaden, am pornit spre Rusia la Începutul lui 1905. Nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mea, cu cartea În mână și a Început să spună că vrea să-mi arate cât de spiritual denunța Rousseau zoologia (În favoarea botanicii) și avansase deja prea mult În procesul gravitațional de coborâre a masei ei de carne Într-un fotoliu, pentru a putea fi oprită de urletul meu de disperare: pe locul acela se Întâmplase să las o cutie de colecție cu capac de sticlă, În care se afla o lungă și frumoasă serie de fluturi Large White. Prima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat, mai ales din cauza răpăitului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
următoare, a plecat În Elveția cu mama lui - și curând după moartea lui (În 1919), revizitând același hotel și căpătând aceleași camere ca acelea pe care le ocupaseră ei În acel iulie, ea și-a vârât mâna În scobitura unui fotoliu căutând un ac de păr care-i căzuse acolo și a scos la iveală un micuț cuirasier, fără cal, dar strângând Încă Între picioarele lui crăcănate un cal de luptă invizibil. Când a sosit pentru o vizită de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
găunoasă. Am traversat un fel de sală de așteptare și am intrat În biroul Îndrumătorului meu. Amurgul cafeniu sosise Înaintea mea. În birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-a aplecat mormăind Într-o parte ca să pună la loc ceainicul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-a aplecat mormăind Într-o parte ca să pună la loc ceainicul, apoi a adunat cu mâna și a turnat Înapoi terciul negru din frunze de ceai care cursese din el. Astfel a Început viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chelner foarte bătrân și plăpând, vărsând supa pe profesorul universitar A.E. Housman, care se ridicase brusc În acel moment, de parcă s-ar fi trezit dintr-o transă; S.S., care n-avea nici o legătură cu Cambridge-ul, dar care, ațipind pe fotoliu la o serată literară (la Berlin) și fiind Înghiontit de vecinul lui, s-a ridicat de asemenea brusc - În mijlocul lecturii unei povestiri; șoarecele lui Lewis Caroll, Începând dintr-odată să spună o poveste; E. Harrison dăruindu-mi din senin Flăcăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
m-a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai țineți minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu-mi prea dau seama...“. A urmat un trosnet Îngrozitor, o zăngăneală fatală: călcasem În serviciul de ceai așezat pe jos, lângă fotoliul lui de răchită. „O, da, desigur“, a rostit el, „știu cine ești“. Capitolul 14 1 Spirala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu-mi prea dau seama...“. A urmat un trosnet Îngrozitor, o zăngăneală fatală: călcasem În serviciul de ceai așezat pe jos, lângă fotoliul lui de răchită. „O, da, desigur“, a rostit el, „știu cine ești“. Capitolul 14 1 Spirala este un cerc spiritualizat. În forma spirală, cercul, nedescolăcit, nedesfășurat, Încetează să fie vicios: este eliberat. Am descoperit asta când eram elev și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Viața studențească. A apărut și, nu știu din ce impuls (m-o fi sfătuit cineva?), m-am dus să-i arăt isprava mea maestrului. Asfințea. Nu mai țin minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am de gînd s-o fac - Îi arătă piciorul. Dar dacă vrei, vino tu să mi-l pui. Carmen Ibarra zîmbi cu dispreț, refuzînd propunerea, În timp ce se așeza În fotoliul de piele pe care Îl folosea el mereu. - Nu-s chiar așa de proastă, Îi spuse. N-am de gînd să mă las surprinsă atît de ușor... Acum zîmbetul Îi deveni batjocoritor. Nu te credeam atît de prost, adăugă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele. Oberlus Încuviință În tăcere, se apropie Încet și, cu o palmă foarte violentă, o aruncă pe spate, cu tot cu fotoliu. — Asta pentru insulte, preciză el și se uită la ea cum se așeza pe jos, scuturîndu-și rochia și ștergîndu-se de sîngele care Îi curgea din nas. Nu-s chiar așa de prost cum crezi, adăugă. Și trebuia să aflu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]