11,589 matches
-
cum o numește ironic naratorul, este, pe de o parte, moartea prietenei lor, Molly, însă ea e dublată, în același timp și într-un mod destul de evident, de nevoia lor maniacală de a-și salva destinul printr-o lovitură de geniu, respectiv, de teatru: Clive Linley compune cu greu o simfonie dezlânată, un eșec la limita plagiatului ce-l va arunca într-o depresie vecină cu nebunia, iar Vernon Halliday plănuiește să-și salveze cariera prin publicarea unor fotografii compromițătoare (făcute
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
autori, între care și Saskia Sassen, exagerează importanța proximității fizice pentru actorii financiari. Ținând seama de decalajul orar dintre New York, Londra, Tokyo, Sydney, Frankfurt și Hong Kong, piața globală funcționează în mod continuu, fără întrerupere. Este din ce în ce mai puțin necesar ca tinerele genii ale finanțelor și alți golden boys să se întâlnească efectiv pe Wall Street, la Londra în City sau în Palatul Brongniart din Paris. Concentrarea de experți în programe de calculator este la fel de mare în Silicon Valley sau Bombay ca și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un sfânt. În schimb, despre Wilhelm al II-ea, ultimul împărat al Germaniei avem, între altele, mărturia lui Rudolf, fiul lui Franz Joseph, care scria în jurnalul său că împăratul era "o minte îngustă, refractară, care se crede cel mai mare geniu din Europa. Nu-i vor trebui prea mulți ani ca să împingă Germania Hohenzollernilor la dezastrul pe care de altfel ea îl merită", iar despre curtea imperială austriacă, unde crescuse, foarte catolică, spunea că "preoții sunt vinovați că au ținut poporul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
trei categorii și de cartografierea progresului prin care o autoritate carismatică devine rutinizată într-o autoritate tradițională care [...] lasă loc la rândul său autorității legal raționale"12. Pentru unii sociologi și istorici, conceptul de legitimitate carismatică este "o sclipire de geniu, un eveniment rar în științele sociale"13. Într-adevăr conceptul a avut un impact enorm. O bibliografie cu privire la teoria carismei poate cu ușurință să includă sute de cărți și de articole. În marile biblioteci americane, se pot număra aproximativ opt sute
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele” sale, cât mai ales de vălul definitiv de mediocritate pe care spiritul său Îl aruncă asupra „colegilor” săi! Dar, odată cu pașoptiștii români
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atunci când pare a fi afirmat contrariul. Nietzsche, În lucrarea sa postumă Gândirea tragică În epoca grecească, face o splendidă comparație, prin antiteză, Între „travaliul” omului de știință și cel al poetului - În cazul său, al filozofului! -, care e posedat de geniul „analogiei”, spre deosebire de cercetătorul științific ce „Înaintează” prin cuceriri progresive, aglutinante. Cartea, deși puțin cunoscută, a făcut o adevărată revoluție În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct de vedere nietzschenian au reprezentat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă citată mă atrag nespus, nu mă pot Împiedica să nu citez un fragment din această scriere postumă. (O extrem de plastică, de altfel, contra-punere a celor două metode esențiale de cunoaștere, de exprimare a geniului uman În tendința sa veșnic reiterată de Înțelegere, de expresie a misterului care ne Înconjoară și ne Îmbibă!Ă: Cu siguranță, odată cu Thales, putem să Învățăm modul În care filozofia a procedat În toate timpurile când a vrut să-și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sintagma „rațiunea gânditoare” cu „omul de știință”, obținem, nu-i așa, o extrem de plastică figurare a celor două tipuri de „Înaintare și cunoaștere”, dar și de expresie, a legilor ființei și Universului; legi, principii simple și tiranice care modelează; iată, geniul uman, afirmă Nietzsche, și Îl desparte În cele două „firi”, dar și În două „metode” esențiale, contrapunctice și armonice, de activare, ale spiritului uman, anistoric și neliniștit! 6 Între ’79 și ’81 am trăit În R.F.G., la prietena mea Barbara
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un „caiet cu versuri”, care i s-a părut lui „Paul” (nu se știe de ce, aceste versuri - apărute postum - neprezentând, În afara unei vagi amprente barbiene și a unor rime rare, nimic special!Ă că ar conține germenele unui poet de geniu... Paul Georgescu l-a angajat la Gazeta literară În ’57 pe umilul post de corector, post pe care Nichita a funcționat până În 1970, când eu l-am numit prim-adjunct al redactorului-șef, post ultim - de altfel, ridicol de modest
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fulgerări sau piscuri ale Inefabilului etern!... Deoarece, azi, această singurătate pare a se pierde, cea În care trupul și spiritul agățat de el se retrage, se rupe și aproape se Întoarce contra celorlalți, vii sau morți, și uneori, dacă are geniu, și contra sa Însuși, Își scoate din sine, așa cum, miraculos, păianjenul se aruncă În gol, având o smintită Încredere În firul aproape invizibil pe care-l secretă, orb și fanatic, creând plase În care se va prinde o victimă Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vremii - ei Înșiși Învăluiți În credințe fantaste vizând rezultate dincolo de puterile chimiei! - etc., știința, cercetarea fundamentală, aliată cu tehnica, a făcut apoi, În secole, pași mari În lupta cunoscută și nu rareori dramatică Împotriva fanaticilor Bisericii, credincioși sau ariviști de geniu. Cu Inchiziția, bineînțeles. Odată cu secolul al XVIII-lea, știința, ceea ce numim astfel, și oamenii ei, eroii ei, Își câștigă un loc respectabil În societățile occidentale, iar la Începutul secolului al XIX-lea prestigiul „ei” se instalează atât de definitiv, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tânăr profesor la Basel, În lucrarea sa ce a uimit și contrariat pe nu puțini colegi universitari, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, face o descoperire revoluționară, arătând că optica atâtor cercetători asupra artei și lumii grecești era falsă, unilaterală, limitând geniul grec doar la cel „apolinic”, clasic, „echilibrat, armonic”. Lumea artei și a omului grec antic, spune Nietzsche, este infinit mai bogată, mai complexă, și a o reduce doar la viziunea apolinică, „măsurată”, „calmă, clasică”, Înseamnă nu numai a o sărăci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai ales, nu mi-au satisfăcut „bănuiala” că noi, azi, În „modernitate”, i-am pierdut nu numai pe acei sacerdoți care ne făceau posibilă acea legătură, „sârmă” directă cu zeii și că În noi s-a degradat aproape pentru totdeauna „geniul”, setea aceea majoră care face posibilă „legătura” cu „Cei ce știu” și care, din plictiseală, capriciu sau „copilărească” cruzime, ne anunță evenimentele ce sunt Încă ascunse În propria-ne fire și În aparenta obscuritate a istoriei. („Copilăresc” deoarece Heraclit Își
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce-l Înconjura și-l infiltra, devenind un „exponent” ciudat, „sinucigaș” al acesteia. Inventând zeii, ca apoi să-i ucidă, cu un patos uriaș pe care „dezvoltarea calmă, organică” a materiei nu putea să-l prevadă! Dar „nouă”, urmașii „primelor genii”, ne rămâne libertatea și datoria, bineînțeles, de a trata aceleași motive - nici nu există altele, de altfel, nici nu pot exista! Primii mari poeți au „Înțeles” omul nu numai În profunzimea sa dar și În toată „dezvoltarea sa viitoare”! O
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe umane”, ușor monstruoase, acestor „teme”, nesuportând Întotdeauna purul abstract și, Încă o dată suntem nevoiți a omagia geniul enorm, sălbatic, al lui Abraham, care, cu secole Înainte de poeții și geometrii greci, a gândit, a Îndrăznit să gândească (cum ar zice Nietzscheă: „totul este unul” și acesta „nu are chip”. Iată, astfel, comparând, punând În opoziție, „fecundă” am zice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tentați de a „persifla” sau umple de sarcasme pe „proștii noștri contemporani”, pradă ușoară și de fapt falsă pentru atâția oameni „deștepți”. A, mi se va spune, „proștii aceia” erau „altfel” și apoi Spiritul Sfânt le-a infuzat energia și geniul credinței! Da, e adevărat, dar Înainte de pogorârea Spiritului Sfânt, ei erau, rând pe rând și cu nu puține ezitări, șui „trădători” - vezi Iuda sau renegarea vehementă a lui Petru În „Noaptea Patimilor” - identici cu milioanele de „oameni simpli” ai tuturor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calea lor deoarece... Îi invidiem pur și simplu: „curățenia, nuditatea, sinceritatea” gesticei și a ideilor lor și mai ales energia rară pe care o posedă, acea capacitate de „concentrare” asupra unui scop care, nu-i așa, nu rareori este apanajul geniilor, cei pe care-i numim astfel, indivizi ce marchează o epocă, răsturnând principiile, uneori chiar și mentalitățile, proiectând asupra lumii și a ființei o viziune adeseori insuportabilă pentru contemporani, dar fantastic de firească pentru generațiile următoare. Oare nu-i aceasta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
publică, totdeauna conservatoare, custode aspru al unor „stări de fapt”, care asigură sau au asigurat bunul mers al lucrurilor. Această uriașă capacitate de generare de energie a „nebunilor” m-a făcut să Înțeleg, În felul meu, Încă din adolescență, „misterul geniului”, una dintre temele favorite ale romantismului. Nu mă feream atunci, cu insolența tipică a tinerilor, să diferențieze nebunii de genii doar prin faptul că, În cazul unora, „omenirea”, dotată pentru supraviețuirea speciei, se’nțelege, cu un colosal simț practic, Îi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uriașă capacitate de generare de energie a „nebunilor” m-a făcut să Înțeleg, În felul meu, Încă din adolescență, „misterul geniului”, una dintre temele favorite ale romantismului. Nu mă feream atunci, cu insolența tipică a tinerilor, să diferențieze nebunii de genii doar prin faptul că, În cazul unora, „omenirea”, dotată pentru supraviețuirea speciei, se’nțelege, cu un colosal simț practic, Îi alege de-o parte și de alta pe cei citați mai sus doar În măsura În care ea poate trage un folos cât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau mai puțin „autentic”. Deși, am mai spus-o, nu țin prea mult la acest epitet, adjectiv, „coroană” cu care nu puțini literați autohtoni și străini se plimbă ocoși pe culoarele literare, convinși, după maestrul André Gide sau jurnalistul de geniu care a fost Hemingway, că misia supremă a prozei, a literaturii, este de a fi astfel - autentic. Se poate, se poate, nu am nimic contra, numai că... pe mine acest epitet, Încă o dată, mă lasă rece, ça m’indifère, cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și mental prin spiritul burghez. O poză ce a devenit cu timpul o mască, un destin, o Înghețare a unei mimici și a unei gestici creatoare și revelatorii. I s-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a creației mele, atâta cât este, depinde strict de libertatea lectorului meu: dacă el nu mă citește, dacă el nu mă Înțelege, eu Îmi pierd brusc libertatea și, În unele cazuri, chiar ființa. De aceea proferam Încă din tinerețe că „geniul” nu este posibil decât În „social”, deși eram nu rareori contrazis de colegi și prieteni pentru care această noțiune, cea de social, era probabil profund compromisă și calomniată de socialul actualității, cel stalinisto-comunist care, prin unele concepte luate din filozofia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
păsări, de soare, de apă și de moarte, aducându-le omagiul său Înfiorat: când Christos și duioasa lui mamă erau Încă vii, vorbind și mișcându-se În teatrul naiv al Misterelor; când trăiau Încă ingenioșii alchimiști ce credeau, copii de geniu, În unitatea lumii și În capacitatea miraculoasă a omului de a ajunge la esență, folosind pentru aceasta Întreg laboratorul cosmic. Când femeia - Femeia! - devenise, Încă o dată, magică, continuând un mister extrem de stimabil, iar cavalerii vremii, de altfel cam bădărani și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și cărora regimul, el Însuși oportunist și demagog, le ușura carierele provizorii. A fost atunci, să nu ne Înșelăm, În anii ’70 și ’80, o atmosferă prielnică lansării unor nume și unor opere care ar fi purtat timbrul inconfundabil al geniului nostru literar și ar fi uimit cu siguranță multe spirite sceptice și snoabe din capitala Franței, care, cum o spuneam, ne proiectează nonșalant Într-un spațiu cultural cvasi-necunoscut - prima, față de valorile vest-europene. Tinerii scriitori de azi sunt măcinați, la modul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un Kavalerovici, Skolimovski, genialul Vaida, care Încă și azi poate fi comparat cu puțini europeni, un Bergman sau Antonioni! De ce atunci vorbim de o „Siberie a spiritului”?! De ce facem amalgamul Între o stăpânire absolutistă, discreționară, reacționară cu adevărat politic și geniul popoarelor ce se revoltă și În acest fel?! Eugen Ionescu și cei care-l sfătuiau uitau probabil că artiștii și filozofii europeni au creat opere importante, esențiale, chiar și În perioade politice critice, comparabile cu cei cincizeci de ani de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]