7,802 matches
-
de partea astălaltă și atunci să-i vezi pe ciocoi... Se pomenea din ce în ce mai des de boierul Miron, fără să se mai ferească nimeni. Se ridicau și glasuri care-l înjurau, iar Toader Strîmbu ajunse să strige în gura mare: ― Numai hoțul cel bătrân e de vină că ne-a copleșit atâta de rău sărăcia, că ceilalți hoți după dânsul s-au luat de ne-au asuprit și ne-au flămînzit!... Dar și când i-oi pune mîna-n ceafă, ehehe, să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron, fără să se mai ferească nimeni. Se ridicau și glasuri care-l înjurau, iar Toader Strîmbu ajunse să strige în gura mare: ― Numai hoțul cel bătrân e de vină că ne-a copleșit atâta de rău sărăcia, că ceilalți hoți după dânsul s-au luat de ne-au asuprit și ne-au flămînzit!... Dar și când i-oi pune mîna-n ceafă, ehehe, să te ții, moșule, cum ți-o fi de bine! Alții erau înfricoșați că din pricina bătrânului vor pierde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în același timp mai dârz și încruntat: ― Uite că nu ies, cucoane! Nu vreau să ies!... Că nici nu mai e curtea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să mai țipe, dar mai apăsat și cu o voce grea de energie: ― Imediat să ieși de aici, hoțule, ori de unde nu, o să ieși pe targă! ― I-ascultă, boierule, nu vreau să ies, ai înțeles?... strigă întărîtat Trifon. Și încearcă numai să... c-apoi vezi dumneata pe dracu, cât oi fi de boier, că doar... Nu apucă să isprăvească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un băț de rădăcină cu măciuca cât un pumn de copil se înălță în aer lângă Miron Iuga. Măciuca îl lovi în cap cu atâta sete, că se auzi împrejur un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să ridi...? începu Miron fără să mai poată sfârși. Zeci de alte bețe se agitau, izbind la întrecere într-o vălmășeală furioasă. Bătrânul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare în mijlocul țăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină!... N-am avut nici o apărare. Și-au bătut joc de noi hoții cum au vrut... Numai viața mi-au lăsat-o, domnule prefect! Grigore Iuga strânse în pripă multe mâini cunoscute și auzi crâmpeie de tânguiri. Era nerăbdător să afle ceva despre tatăl său și despre Amara, totuși nu cuteza să întrebe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi săvârșit și răutăți mai mari. Și apoi, numaidecât, că arde conacul domnului Cosma. Atunci, fără zăbavă, a ieșit să facă ordine, chiar de-ar trebui să verse sânge. Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot în toată regula. Aproape de cârciumă a întîlnit o îngrămădire de săteni care păreau liniștiți și pașnici. A pătruns în mulțime și... Grigore Iuga ascultă pînă-și isprăvi povestea. Afla cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o milă oficială în voce: ― Ce-ați făcut, nenorociților! ― Iertați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de lașitate, l-a pus și pe el în situația de-a tolera necuviințele, insultele și chiar loviturile țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor să ne bea sângele, onorate domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl învîrtea într-un cerc, înnebunit de vociferările mulțimii. Trâmbița sfârteca aerul cu o insistență, parcă ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. Buimăciți de glasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Măi, spuneți, că vă bat până vă omor pe toți!... Spuneți, măi, care ați furat! Recunoscând pe Grigore, colonelul i se plânse amărât, arătîndu-i ruinele: ― Uite, domnule, ce mi-a rămas din toată agoniseala vieții!... Uite ce mi-au făcut hoții ăștia!... Apoi nu merită oare să fie împușcați toți, fără cruțare, dacă nici ei n-au avut milă de bătrî-nețele mele?... Credeam că nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea am alergat și iacă ce-am găsit! îi tremura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mărturisească crimele și nici să denunțe pe criminalii principali. Numai grație plutonierului Boiangiu au putut fi descoperiți șapte înși care au lovit și dezarmat pe jandarmi, între ei Serafim Mogoș și Trifon Guju. ― De ce-ai lovit pe plutonier, hoțule? strigă maiorul cu ochii injectați. Cum ai îndrăznit să ridici mâna, tîlharule? ― Apoi... Atâta îngînă Serafim Mogoș uitîndu-se drept în ochii maiorului liniștit, parcă și-ar fi dat seama că orice răspuns ar fi zadarnic. Tănăsescu tăbărî asupra lui cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gemând. ― Sus! în picioare, tîlharule! urlă maiorul, izbindu-l cu botul cizmei în coaste. Țăranul se ridică. Ochii îi erau umflați și închiși. Se clătina, parcă în fiece clipă ar fi fost să se prăbușească. ― De ce te-a împușcat boierul, hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu cine ai fost tu în război, tîlharule? Cu armata romînă?" Și l-a bătut de l-a omorât... Acuma îl recunoscu: ― Tu ești cu steagul alb, ai, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu cine ai fost tu în război, tîlharule? Cu armata romînă?" Și l-a bătut de l-a omorât... Acuma îl recunoscu: ― Tu ești cu steagul alb, ai, și cu pacea, hoțule? ― De, domnule maior, păcatele noastre, că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu cine ai fost tu în război, tîlharule? Cu armata romînă?" Și l-a bătut de l-a omorât... Acuma îl recunoscu: ― Tu ești cu steagul alb, ai, și cu pacea, hoțule? ― De, domnule maior, păcatele noastre, că nu știm cum am face mai bine, ca să nu greșim! bâigui Ignat. Dacă Dumnezeu ne-a pedepsit să fim proști, de, păcatele noastre... Pe când procurorul, mereu întrerupt de exploziile maiorului, isprăvea cu Ignat Cercel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
identificat pe toți morții, adică patruzeci și patru, al patruzeci și cincilea fiind preotul Nicodim al cărui cadavru însă a fost ridicat din uliță încă de aseară de către fiică-sa Niculina. Maiorul Tănăsescu se făcu foc: cum a îndrăznit fata hoțului de popă să nesocotească ordinele lui? Primarul îngheță, așteptîndu-se să mănânce iar bătaie și încă în fața satului întreg. ― Unde e bestia de muiere care a cutezat? strigă maiorul cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el... Încep să mă gândesc... deși sună cam aiurea... Poate că moartea lui n-a fost tocmai un accident. — Zici că l-a îmbrâncit cineva pe scară ? L-a lovit cu ceva ? Auzi, da’... lipsește ceva din casă ? — Nu despre hoți e vorba. Și nici nu știu, dacă a intrat cineva, pe unde putea s-o facă ? Legistul n-a găsit niciun alt semn decât lovitura din căzătură. — Atunci poate că ți se pare. Te-ai dus la Poliție ? — Ce să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un maldăr de bani ? Femeia voia să știe. — S-a ales praful și de el, și de bani, și de tot. I-au răpit unii copilul și a trebuit să le dea drept răscumpărare toți banii, până la ultima lețcaie, că hoții știau cât a câștigat, ba încă și ceva pe deasupra. Copilul ăla și-acuma plânge și țipă în somn, de trebuie să-l legene toată noaptea, să-i treacă de frică. În loc să fie înduioșată, femeia scoase un suspin de ușurare. — Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndărătul lor nu se zărea nimic. Bătrânul mai încercă, printr-o mișcare bruscă, să se întoarcă, ieșind dintre ei, și să traverseze spre poarta casei lui. Maca îi tăie calea cu motocicleta. — O să vă dau pe mâna Poliției, murmură bătrânul. Hoților... V-am luat numărul de la motocicletă... Se întoarse și ridică pumnul spre ei. — Hoților ! strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun nimic... — ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întoarcă, ieșind dintre ei, și să traverseze spre poarta casei lui. Maca îi tăie calea cu motocicleta. — O să vă dau pe mâna Poliției, murmură bătrânul. Hoților... V-am luat numărul de la motocicletă... Se întoarse și ridică pumnul spre ei. — Hoților ! strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun nimic... — ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia noi îi doare undeva de ce- ai putea să le spui... Bătrânul vru să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia noi îi doare undeva de ce- ai putea să le spui... Bătrânul vru să replice repede, pe negândite, dar se înecă, tușind la fel de uscat. — De ce ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo unde, ascunzându-și punga de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți, gemu bătrânul. Hoții fură când nu știi. Voi sunteți niște tâlhari, aia sunteți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
negândite, dar se înecă, tușind la fel de uscat. — De ce ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo unde, ascunzându-și punga de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți, gemu bătrânul. Hoții fură când nu știi. Voi sunteți niște tâlhari, aia sunteți. Atacați lumea pe stradă... — Nu ne da idei, i-o întoarse Tili. Până acuma abia dacă te-am atins. Facem doar câțiva pași împreună. — Dar eu nu vreau să merg
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
modificat de pct. 11 al lit. E a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamț: Conform alin. (1) al art. ÎI din HOȚ��RĂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009, prevederile art. I lit. E se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010. 15^1. (1) În aplicarea art. 133 alin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]
-
2010 impozitele recalculate în urmă aplicării prevederilor prezenței ordonanțe de urgență, pentru diferențele rezultate, beneficiază de bonificația stabilită prin hotărârile consiliilor locale adoptate pentru anul 2010. ... ----------------- Alin. (2) al art. 263 a fost modificat de pct. I din anexă la HOȚ��RĂREA nr. 956 din 19 august 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 24 septembrie 2009. (3) În cazul unui ataș, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele și scuterele respective. ... ------------- Alin. (3
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225542_a_226871]