9,802 matches
-
ele se depărtează sau se apropie în chestiunile esențiale de conducere ale statului [...] de sentimentele și aspirațiile majorității"850. În aprilie 1937, fruntașul georgist Mihai Antonescu sintetiza o parte din soluțiile de politică externă vehiculate până atunci, obținând o imagine ideală a unei posibile situații internaționale. După ce trecea în revistă modificările produse până în acel moment în situația internațională, el arăta că era necesar ca noile evenimente internaționale să fie trecute prin filtrul intereselor și aspirațiilor naționale, așa cum au făcut Cehoslovacia când
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la dispoziție oricând și oriunde avem chef. Dar software-ul nu este destul. În cazul unui pub fain, chiar dacă e cam dărăpănat, oamenii contează mai mult decât starea scaunelor de la bar. Ambele elemente ar trebui să fie super, în mod ideal. Odată ce oamenii sunt acolo, mai mulți oameni vin ca să-i vadă și să fie văzuți. Sau, așa cum mi-a spus odată un cercetător: oame nilor le plac oamenii. Iar oamenilor le plac oamenii care sunt ca ei într-un fel
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și discuțiile la un pahar (pe care irlandezii le numesc craic), taclalele pot să ducă la conver sații profunde, iar acestea, la abordarea unor probleme importante, la formularea unor cerințe și în cele din urmă la acțiune socială.“ În mod ideal, continuă el, „social media ar fi nu doar un instrument de înlăturare spectaculoasă a opresorilor, ci și o unealtă pentru susținerea practicilor juste, libere și democratice și pentru facilitarea coeziunii sociale și a justiției sociale.“ Sigur, după cum s-a văzut
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a necesitat efort din partea echipei de campanie, pentru că personajul Băsescu a reușit să entuziasmeze o mulțime de internauți care s-au transformat în purtătorii săi de mesaj pe forumuri și bloguri. În plus, echipa lui Băsescu a utilizat în mod ideal, în cursa electorală din 2004, telefonia mobilă și alte instrumente de transmitere a mesajelor scurte, precum Yahoo Messenger. Celebrul mesaj cu variațiuni pe tema „Dacă iese Bombo / Eu mă car în Congo“ (cu referire directă la porecla contracandidatului Adrian Năstase
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și marketing politic. Ele pot fi instrumente vitale în bunele practici de guvernare. Blogurile și site-urile precum Facebook și Twitter pot fi utilizate pentru stimularea dialogului între guvernați și guvernanți și a participării publicului la deciziile politice. În mod ideal, un site modern al președinției sau o pagină de Facebook bine făcută a lui Traian Băsescu ar ajuta nu numai la crearea unei imagini mai puțin șifonate a preșe dintelui, ci ar facilita publicului înțelegerea și participarea la procesul democratic
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
trebuie să fie frumoasă și să placă, fără ajutorul actorilor și în afara reprezentației” . Textul unei piese de teatru poate oferi satisfacții estetice ca orice lectură, deoarece parcurgerea sa animă ceea ce Victor Hugo numea, în prefața la Marion Delorme, „acel teatru ideal pe care fiecare om îl are în suflet”. Astfel, „Vizualizăm secvențele, dăm un trup și o figură personajelor, le acordăm chiar o voce, pe scena noastră imaginară” . Autori ca Alfred de Musset au verificat această posibilitate scriind texte teatrale pentru
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Tari Mihail, deși a existat și posibilitatea să fi fost lovit de inamic. Eu împreună cu coechipierul meu adj.av. Mincu Grigore, am evoluat către dreapta sus, moment în care în fața mea au apărut două avioane americane care evoluau în urcare, situație ideală de atac. Având viteză, am urmărit cele două avioane din fața mea, unul a intrat în vizorul meu și în momentul când am avut distanța necesară am apăsat pe ambele butoane ale armamentului de bord, tunuri și mitraliere. Urmarea: s-a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
bine că în spatele casei se continua panta. Am reușit totuși să evit la timp impactul, am tras de manșă, moment în care vârfurile palelor elicei au mușcat fin din vârful dealului. A urmat o zonă amenajată pentru cultura de orez, ideală pentru o aterizare pe burtă, singura soluție deoarece pe atacatorii mei îi interesa în primul rând scoaterea din uz a avionului meu. Am reușit să aterizez, cu ultimele forțe am părăsit avionul aruncându-mă într-un șanț de irigare, am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă, în spiritualitatea ei, poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei mari iubiri e vinovat și pedepsit totodată cu sărăcia și stupiditatea sa.“ Impresia mea este că, la fel ca în cazul lui Sebastian
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența unui fond spiritual etern-valabil („Pentru mine, Traian Demetrescu și Bacovia stau în aceeași zonă a rafturilor“ sau: „Un istoric se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale“). Aparent, autorul Lămpii lui Aladin descinde din G. Călinescu: „În concepția mea, poezia lui Philippide este aceea care a influențat poezia lui Hasdeu“ sau: „...prin Macedonski am reușit să-l înțeleg mai bine pe Bolintineanu, iar prin Adrian Maniu pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de aceea, „logodnică de-a pururi, soție niciodată“ (de altfel, chiar faimosul poem al lui Arghezi, Cântare, din care citează scriitorul, poate fi interpretat în întregime ca proiecție a animei masculine: „Necontenita mută a mea însoțitoare“). Fantasma galactică reprezintă „sora ideală“ a unei alte mătuși, care, la rândul ei, este sora de astă dată întru totul reală a mamei sale: așadar, prin succesive distilări, avem de a face cu un substitut matern (or, din Autobiografie aflăm în mai multe rânduri de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
motiv, are adesea o nuanță religioasă“. Faptul se verifică în Straja dragonilor și e încă o dovadă că silueta galactică este una imaginară; tot în debutul Autobiografiei, el pomenește de o bunică a sa, Filofteia, care imediat capătă un contur ideal de Philothée, adică de femeie fictivă și reprezentare sacrală; procesul de irealizare simbolică pe care îl declanșează e mărturisit fără echivoc: „Că purtătoarea lui (a numelui respectiv - n.n.), de pe îndepărtate meleaguri dunărene s-a arătat în viață destul de indiferentă față de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
locului. Nu rețin ca maică-mea să fi rostit vreodată numele Claudiei, în schimb mătușa mea Virginia îl pronunța cu venerație, însoțindu-l întotdeauna de acel „fie iertată“ care nu mă împiedică să cred că dânsa se identifica cu sora ideală, socotindu-se fericită că apucase să o cunoască. Datorită mențiunilor ei reiterate, făptura palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, „logodnică de-a pururi“, galactică plutind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cazonă. Întâiul dintre acești ostași atacați de mine (ambii, ordonanțe), un voinic îngăduitor, care mă supraveghea în serile când ai mei plecau la spectacol sau erau poftiți undeva (acum nu mai făceam scandal, nici nu șantajam), mi-a devenit partener ideal. Cum amândoi eram în ținută sumară de noapte, se întindea pe spate, jos, lângă patul meu (eu regizam), dezgolit de la genunchi până la piept, așezându-mi goliciunea trupului meu plăpând peste carcasa lui carnală, micul meu sex lipit de trufia lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai puțin și niciodată nu m-am lăsat prins adânc în Cei trei mușchetari sau Contele de Monte Cristo. De copil mi-au fost bine cunoscute romanele lui Bolintineanu și Duiliu Zamfirescu, cărora aș putea să le adaug Fulga sau Ideal și real de Gr. H. Grandea. În poezie, unde gustul meu s-a format cel mai greu, mai lent, îmi impunea M. Zamphirescu, a cărui culegere de versuri Cântece și plângeri cred că se retipărise în BPT: cât doream să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fost posibil, fie că atunci când lucrul s-a întâmplat o ciudată rezervă fizică m-a împiedicat. Așa că, deși țâșnind dintr-o sexualitate bogată, sălbatică, precum dintr-un profund izvor de energie cosmică, iubirea o cunosc în primul rând în mod ideal. Beatitudine nu am avut decât o singură dată, într-un vis, când se părea că mergem amândoi pe un câmp și chiar această tovărășie de drum mă umplea de fericire nespusă, pentru ca, în momentul când mâinile noastre s-au atins
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ce căuta în iubire. Căci iubirea iubește totdeauna ceva ce merită și nu există om pe lume care să nu merite să fie iubit. Dar ce e grozav și tragic este că cel ce iubește descoperă în ființa iubită sâmburele ideal al personalității sale, acest sâmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubește, e îndrăgit și ființa iubită nu știe ce comoară ascunde. Iar dacă prin iubirea mea, care dezlănțuie un foc imens și aruncă o lumină orbitoare asupra ființei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fără speranță ar fi iubirea, ea IANUARIE 1949 tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă în spiritualitatea ei poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei mari iubiri e vinovat și pedepsit totodată cu sărăcia și stupiditatea sa. Desigur că, astfel conceput, jocul iubirii e tragic, adică într-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
puterea să-l transforme. Nu este de mirare că împărțirea în loturi a terenurilor trece dincolo de vechea curte urbană, pentru a parcela terenurile virgine, cu funcții neclare"1. În fața acestor constrângeri, urbaniștii și arhitecții Renașterii au înțeles să construiască cetatea ideală ex nihilo, nu transformând orașul deja existent. În sfârșit, caracterul dispersat al acestor intervenții traduce "o percepție culturală (încă nefuncțională) a cetății"2. Pentru a imprima marca puterii lor, regii s-au preocupat de decorarea orașelor, fapt care a favorizat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în raport cu condițiile mizeriei arhitecturale ce avea să caracterizeze producerea în masă de locuințe sociale în anii 1950. Formați în spiritul ideologiei pavilionare, Jules Siegfried și majoritatea promotorilor locuinței sociale erau convinși la început că locuința individuală cu grădină este modelul ideal al locuinței populare. Imperativele economice și funciare au făcut însă necesară punerea în practică doar a locuinței colective. Au fost luate totuși precauții de separare a muncitorilor unii de alții. Astfel, la congresul internațional asupra HBM ținut la Paris în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbanism trebuia revizuită cu scopul de a răspunde aspirațiilor populare, fie ele și contradictorii, iar pentru aceasta era nevoie să se parieze pe mecanismele pieței. "A schimba orașul" spune Paul Granet înseamnă a pune în discuție dogma care identifica forma ideală a dezvoltării urbane cu densificarea. "Trebuie ca orașul să aibă un contur și să se caracterizeze printr-o creștere fără limite a densității? Nu. Dimpotrivă, trebuie să salvăm ruralitatea, să dezvoltăm orașele mijlocii, să reorganizăm structura urbană: habitat, zone verzi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a favoriza fuziunea socială și pentru a conferi unui loc o identitate pozitivă pe care să se poată sprijini sentimentul de apartenență al populațiilor. În consecință, urbaniștii concep proiectele mai mult în funcție de ideea pe care și-o fac despre orașul ideal, decât inspirați de analiza situației reale a locuitorilor. Astfel, în cadrul unui proiect de recalificare a unui cartier social, Michel Bonetti relatează că, în numele dezenclavizării și al integrării urbane, urbaniștii și-au centrat atenția pe crearea de noi căi rutiere, "în timp ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și o Europă unitară pe baze federaliste. Fondator, în 1834, a mișcării Tinerei Europe, italianul Giuseppe Mazzini propune depășirea acestei contradicții prin satisfacerea, mai întâi, a sentimentelor naționale și apoi prin crearea unei federații de republici europene. Reprezentând o viziune ideală asupra unei umanități perfecte, concepția lui Mazzini nu cuprindea însă proiecte concrete de realizare a unității europene și universale, ci doar o declarație de principii morale universale, referitoare la libertate, egalitate și progres, lăsându-se tot ceea ce depășea sfera interesului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Mishler și Rose (2001) au remarcat că cele mai frecvente măsuri ale atașamentului pentru democrație se bazează pe o abordare idealistă, și anume pe aderența cetățenilor la principii abstracte. Nu putem însă avea deplină încredere în evaluarea democrației ca regim ideal. Dacă în democrațiile consolidate răspunsurile la întrebările despre democrație pot avea ca bază funcționarea efectivă a regimurilor - opțiunile fiind între un sistem bun și un efort de a îmbunătăți acest sistem -, în societățile în tranziție acest set de întrebări nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
006 * p < 0,1 Modelele de regresie care iau în calcul componentele capitalului social explică foarte puțin sau chiar nimic din atașamentul pentru valorile democratice. Voluntariatul în asociații și acceptarea normelor de reciprocitate sporesc oarecum sprijinul pentru democrație ca regim ideal, dar coeficienții de corelație nu sunt semnificativi. La fel stau lucrurile și în privința sprijinului pentru democrație ca regim politic în competiție cu alte regimuri posibile. Respingerea alternativelor nedemocratice nu este decât foarte puțin influențată de dimensiunile capitalului social și singura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]