7,541 matches
-
Critice, II, p. 291. ăE vorba de articolul Eminescu și poeziile lui.î 3 Op. cit., I, p. 301. ăîn Direcția nouă în poezia și proza romînă.î 4 Op. cit., II, p. 245 ăîn contra neologismelorî. așa de mult încît "cere iertare pentru nevoia în care s-a aflat de a spune de trei și patru ori tot acele lucruri și acele idei..." 1 . Că Moldova luptase mult pentru ferirea limbii de construcțiunile arbitrare ale filologilor" era așa de cunoscut moldovenilor, încît
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aceea a influenței muzicii laice asupra cântării bisericești. Uneori, unii creștini aduceau în biserică o muzică nepotrivită cu evlavia creștină și care nu avea nimic comun cu atmosfera religioasă creștină. Sfântul Niceta cerea credincioșilor să cânte, potrivit textului respectiv, pentru iertarea păcatelor, deci în armonie cu religia creștină. „Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie, nu să se declame în stilul tragedienilor, ci însăși prin modelarea vocii să exprime adevăratul duh creștin. Cântarea să nu aducă a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie, nu să se declame în stilul tragedienilor, ci însăși prin modelarea vocii să exprime adevăratul duh creștin. Cântarea să nu aducă a ceva teatral, ci să provace pocăință pentru iertarea păcatelor”. La cântarea din biserică trebuie să participe tot poporul drept credincios, fără nici o deosebire de sex, vârstă sau stare socială. Prin urmare, cântarea trebuie să fie omofonă și uniformă. Pentru realizarea unității în cântare este nevoie de o anumită
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius dezbate scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale cărei foloase, putere
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale cărei foloase, putere și har sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este pocăința, ale cărei foloase, putere și har sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni nu trebuie să se amăgească că a dobândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni nu trebuie să se amăgească că a dobândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele și mijloacele prin care a căzut în acele nelegiuiri (cap. 11). Convorbirea a XXI-a (36 capitole) dezbate prin intermediul Avvei Theonas despre îngăduințele din zilele Cincizecimii și se referă la destinderea sau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
2,1: ,, Întâi de toate vă îndemn să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru tot poporul”, vede în cele patru feluri de rugăciune etape ale progresului în viața și rugăciunea monahului. El definește cererea ca pe o rugăciune pentru iertarea păcatelor, rugăciunea ca pe un vot de dedicare scopului monahal, mijlocirea ca pe o rugăciune pentru alții făcută de cei înaintați duhovnicește, iar mulțumirea ca pe o contemplare a lucrării lui Dumnezeu în trecut, prezent și viitor. Învățătura sa despre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea operei Despre crearea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei. În ea, învățatul monah se roagă de iertare, în ceea ce privește eleganța și claritatea lucrării sale. Cauza neîndeplinirii maxime a sarcinii pe care și-a asumat-o este determinată de izolarea în care se afla, de lipsa conversației cu oameni foarte învățați. Această prefață arată inițiativa și poziția traducătorului față de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și nu de dat) cu orbitorul său timp luminat. Ducă-se, lăsați-le intrate în înapoia lor, în izvorul zemos de viață, de destine ancorate de-o anemică ață. Viitorul? Spuneți-i cum vreți voi, tot din crestătura mă-sii! (Iertare!)a izvorât. Dar... sunt și eu Român! Si eu știu care mi-e obârșia! Așa că... Dumnezeu să ne ajute la nepoți și la nepoate... Cât mai mulți și la mai multe! Toate! Pauză! E drept, s-au repauzat o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cum ar trebui să trăim, că nu putem să rămânem doar la acest nivel al înțelegerii indiferenței. Simplu spus, morala elementară primește conținut prin norme trans-individuale prin care noi participăm la valori cum ar fi onestitatea și loialitatea, iubirea și iertarea, prietenia și curajul; grija și respectul. În toate aceste cazuri indiferența față de ceilalți contează într-un sens foarte clar și precis al termenului: e vorba de acea nepăsare grea, uneori vecină cu nesimțirea, care se "traduce" în nefericire, în forme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dificilă. Cred că teatrul și filmul, arta în general, ar trebui să-și reconsidere misia de a potoli patimile oamenilor, nu a le răscoli. Artistul trebuie să scape de vulgaritate și "noutate" și să readucă energia iubitoare universală, compasiunea, toleranța, iertarea, pentru a proteja prin puterea emoției binefăcătoare lumea noastră; prin pace și unitate, prin spiritualizare. Am învățat din prietenia și colaborarea cu Alexa Visarion, precum și cu alți oameni spiritualizați din țară și din lume, că "limbajul interior" are o structură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a oprit asupra unor proze scurte ale lui Alexandru Sahia (Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port) pe care le-a folosit în scenariul pentru filmul Înghițitorul de săbii, urmat, peste un deceniu, de Vinovatul, după o nuvelă (Iertarea) a lui Ion Băieșu. În toate cazurile, regizorul-scenarist a aruncat asupra materiei literare originare reflectorul unui gînd creator propriu, al unui concept personal, rezultatul fiind un produs artistic nou, original, purtînd pecetea gîndirii, obsesiilor și opțiunilor sale. După opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
boală reprezintă un mod camuflat prin care recunoaștem că nu beneficiem de suficientă iubire. în acest sens, D. Constantin-Dulcan (2008), menționează că la Congresul Mondial de Psihosomatică, desfășurat la Kobe, în Japonia, s-a demonstrat rolul capital al iubirii și iertării în instrumentarea procesului de vindecare. Rolul toxic și implicit patogen al gândurilor și emoțiilor negative nu trebuie ignorat sau ridiculizat. Din acest punct de vedere, observația lui J. Dispenza (apud W. Arntz et al., 2007, p. 242) se dovedește nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
interesele individului din cadrul unui grup, deși nu în maniera cea mai egalitar]. Manu chiar admite c] ar exista diferite dharme în diferite epoci, fapt sugestiv pentru relativitatea eticii (Manu, 1975, I., pp. 81-86). Manu stabilește zece virtuți, si anume mulțumirea, iertarea, st]pânirea de sine, lipsa furiei, neînsușirea, puritatea, controlul senzualit]ții, înțelepciunea, autocunoașterea și adev]rul. Din nou, acestea sunt elemente obișnuite în etică indian]. Scrierile epice și Gita Popularele scrieri epice R³m³yana și Mah³bh³rata exploreaz] prin intermediul anecdotelor și povestirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se refer] la a fi sincer (satya); a nu-ți apropria ceea ce nu îți aparține (asteya); la abstinenta sexual] (brahmacharya) - care legitimizeaz] instituția c]s]toriei pentru laici și nonposesiunea (apigraha), care încurajeaz] aranjamentele dezinteresate în viață curent]. Postul, pomană, iertarea, compasiunea, bun]tatea exprim] câteva virtuți pozitive care sunt încurajate. S-ar putea spune c] problemă „drepturilor” și intereselor celorlalți nu este ridicat], cu excepția parțial] a virtuții ahimsa (nev]ț]marea), având în vedere faptul c] justificarea ultim] a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spl]ți pentru faptele bune și amenințarea cu pedeapsa pentru cele rele. Ins] tr]s]tură distinctiv] a înv]ț]turii etice a lui Iisus const] în modul radical de a privi morală. De exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p]c]tosului, ci pentru c] această corespunde iert]rii p]cațelor de c]tre Dumnezeu. De asemenea suntem îndemnați la a ne iubi vr]jmașii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Staël, pe la 1800: " Nimic nu este mai ciudat decît soldații germani. Se tem de oboseală și de vremea rea, ca și cum ar fi cu toții negustori sau literați. La ei este mai sigur că un general care pierde o bătălie va obține iertare, decît că unul care va învinge va fi aplaudat". Cele două războaie mondiale au cam răsturnat subtila constatare a scriitoarei franceze, nu? După Helsinki, s-a tot comentat faptul că periculoasă, azi, pentru stabilitatea europeană nu e puterea turbulentei Rusii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai acea acuitate ce-ți inflama spiritul acum zece ani. Intervievatul, personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am tînjit cu toții). Iar dacă din întinsul interviu decupezi secvența în care, întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult aceste mărturisiri crude despre Timișoara, fostul geal ceaușist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci doar (exterior picturii) teatralizarea, înscenarea nerușinată, lipsită de moral și de prințip. La întoarcerea în atelier, recuperatoriu, voi deschide rosul album și voi regăsi în el, reprodus, pe acel Manet care îmi părea mult mai modern decît, iată, este. Iertare pentru insolență! Ne revedem pe Lăpușneanu. 27 iunie Candorile începutului. Delectabilul filozof Alain (1868-1951) povestește cum a început să scrie despre artă. Nu e, neapărat, de tras o concluzie din povestirea sa, dar ceva în care să se întrevadă conturarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în biserică și în rai, semnifică reintrarea sub
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în biserică și în rai, semnifică reintrarea sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își află corespondentul în imaginea palatului și a curții regale. Totuși, ecclesia este cea care ghidează și supune dogmei atât regalitatea, cât și viața publică, atât comunitatea în ansamblul ei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Analytical Philosophy of History. Cambridge: Cambridge UP, 1965. Delumeau, Jean. Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată. București: Meridiane, 1986. 2 vol. [1978]. ---. Păcatul și frica. Culpabilitatea în Occident (secolele XIII-XVIII). Iași: Polirom, 1997. 2 vol. [1983]. ---. Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII. Iași: Polirom, 1998. [1990]. ---. Grădina desfătărilor. O istorie a paradisului. București: Humanitas, 1997. Liniștiți și ocrotiți. Sentimentul de securitate în Occidentul de altădată. Iași: Polirom, 2004. [1989]. Djurić, Ivan. Il crepuscolo di Bisanzio. I tempi di
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
societatea comunicațională, informația, dreptatea socială, economia, cultura, socializarea, drepturile omului, justiția, libertatea politică, etica afacerilor, etica relațiilor internaționale, morala, profesia, prestigiul, protecția persoanei, binele public, libera circulație, școala, universitatea, elita (de diferite feluri) și massa, solidaritatea, ierarhia și clasamentul, viitorul, iertarea publică, supravegherea, închisoarea, ospiciul, spitalul, medicamentul, strada, cartierul, interlopul, mașina, patria, țara, călătoria de agrement, divertismentul, distracția, festivalul, carnavalul, concursul, marfa, piața, agentul, tehnica, universul, Luna, Marte, timpul, veșnicia, timpul liber, filmul, eroul, internetul, socializarea, Dumnezeu etc). Aparent, nimic nou
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]