8,512 matches
-
bucureștean. Cărții de debut a lui S., Mișcarea sămănătoristă (1933), unde autorul se ferește în mod declarat „să intre în domeniul critic”, i se reproșează „un anumit aer apologetic, ce cadrează mai puțin cu strictețea istoriografului”, de asemenea o „oarecare incertitudine terminologică sau, dimpotrivă, un arbitrar lexical, inutil” (Perpessicius). De interes documentar, prin valorificarea unor documente și informații de arhivă, sunt lucrările cu privire la cultura și literatura din epoca medievală (Matei Basarab, Rafail Monahul, Ion Neculce) sau din secolul al XIX-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
altora, astfel încât limitele lor inerente să poată fi depășite. Acest lucru permite cercetătorilor reproducerea proiectelor de cercetare și mai ales să învețe unii de la alții. 3. Concluziile sunt incerte. Obținerea de concluzii perfect sigure din datele adunate, care oricum au incertitudinea lor, constituie un act imposibil de realizat. De fapt, incertitudinea este un aspect central al oricărui tip de cunoaștere a lumii. Caracterul științific este dat de metoda folosită. Metodele și regulile folosite oferă caracterul științei și unitatea sa. În acest
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
lucru permite cercetătorilor reproducerea proiectelor de cercetare și mai ales să învețe unii de la alții. 3. Concluziile sunt incerte. Obținerea de concluzii perfect sigure din datele adunate, care oricum au incertitudinea lor, constituie un act imposibil de realizat. De fapt, incertitudinea este un aspect central al oricărui tip de cunoaștere a lumii. Caracterul științific este dat de metoda folosită. Metodele și regulile folosite oferă caracterul științei și unitatea sa. În acest sens, știința este o activitate socială cu adevărate "efecte eliberatoare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
8). Abandonarea certitudinilor absolute creatoare de legitimitate dar și de comoditate intelectuală caracterizează întreaga expunere; autorii nu se feresc să afirme că "nu știm foarte multe lucruri despre istoria secolelor care au urmat" (p. 10). Această atitudine, de recunoaștere a incertitudinii, constituie o premieră în manualistica românească. Mai mult, lucrarea poate fi înțeleasă ca un contra-manual, conceput deliberat împotriva dogmatismului tradițional, autorii fiind perfect conștienți de îndepărtarea radicală pe care au întreprins-o. De pildă, în loc să se conformeze tradiției și să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi cea care o va metamorfoza, o va determina să acorde o atenție sporită propriei persoane, dar care o va aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării, cultivă misterul acestei legături, ceea ce potențează intensitatea trăirilor, pentru a sfârși într-o pasiune devorantă. Fiammetta este de o sensibilitate aparte, capabilă de gesturi patetice, are o imaginație vie, creează scenarii ale reîntâlnirii cu cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canfield, Word as Bond in English Literature from the Middle Ages to Restoration, Philadelphia, 1989, p. 122 apud Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 260. 317 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 260. 318 Ibidem, p. 268. 104 melanj de incertitudine și de contradicții, dar devine o emblemă a noului sistem birocratic. „Ca Doamnă Avocat pledant, târgoveața reprezintă agonia, dar și logica unei noi ordini birocratice în societate.” 319 Nu doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
H. Rigby, op. cit., p. 147. 330 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 400. (trad. n.) 106 tradiția literară medievală 331, devine o marcă a modernității și a feminismului incipient al autorului. Discursul ei are elemnte de ambiguitate, se resimt unele incertitudini pe care personajul nu și le poate explica. Inabilitatea de a desluși sensul unor citate sau precepte pe care totuși le amintește subliniază o dată în plus caracterul ei nebulos 332, de aceea probabil abundă și întrebările retorice. Deși atacă niște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 399. (trad. n.) 463 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 128 transpună în mintea unui personaj feminin, să vorbească din punctul ei de vedere și cu vocea ei. Remarcabil este faptul că a reușit să surprindă inefabilul feminin, incertitudinile și instabilitatea târgoveței, i-a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragoste, quistioni d’amore, atmosfera creată semănând cu cea din romanele medievale. O aleg pe ea drept regină a cercului lor, misiunea Fiammettei fiind de a răspunde la întrebări puse, pe rând, de toți ceilalți din cadrul grupului. La una dintre incertitudinile formulate (dacă este bine sau nu ca cineva să se îndrăgostescă) regina răspunde, surprinzător, negativ. Acest „nu” ilustrează, de fapt, o respingere a dragostei profane sau a venerării păgânului Cupidon. „Întrebările despre dragoste devin un episod al unei convertiri. Este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intonează iubitei, astfel încercând să-și dezvăluie tumultul sufletesc. Totul se desfășoară după un veritabil scenariu al dragostei curtenești: femeia nu intuiește mai nimic, căci nu este permisă declararea directă a sentimentelor, îndrăgostitul trebuie să treacă printr-un travaliu al incertitudinii și al temerii de a nu fi înțeles sau de a nu fi acceptat. Un refuz inițial al femeii nu aduce decât o disperare temporară, perseverența este cea care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poziția socială pe care o ocupă, despre dorințele pe care le are sau impactul creat asupra celor din jur. Alison se bucură de o astfel de descriere, care, vizând perfecțiunea, ridică în mod firesc la autorul englez o umbră de incertitudine, de îndoială din partea cititorului față de evoluția morală ulterioară a 904 Ibidem, p. 217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soare!"152 Paralelismul sintactic care construiește relația arhetipală dintre ființa lumii și ființa umană este reliefat prin prezența corelativă a planului nominal ilustrat de vocative sau de microtextul descriptiv cu planul verbal, reprezentat de imperativul implorativ, în tandem cu notația incertitudinii și posibilității, prin utilizarea conjunctivului și condiționalului optativ: "Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți crengile-n jos, / Să mă sui în vârful tău, / Să-l văd pe bădița-l meu; De-ar veni drăguța vară, / Să mă duc cu badea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care explică, în același timp, complementaritatea eu lume: "Eu doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi, dar nu știu cum? Te-aș lăsa până te-ai coace, / Mai mare scârbă mi-i face; / Dar mai bine te-oi lua: / Te-oi lega la cheotoare, / Nici la vânt și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
devine termen de comparație, sugerând, astfel, co-participația teluricului cu cosmicul: "Eu de-aici mă duc cu dor / Cum merge luna prin nor, / Eu de-aici mă duc cu jele / Cum merge luna prin stele."208 Absența lunii induce panică și incertitudine, amintind de luna neagră care simbolizează vidul absolut, karma, energia potrivnică ce trebuie biruită: "O lune, méchante lune, / tu n`est encore que là! / je te croyais à quatre heures, / à la minuit tu n`est pas! / si j`avais
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este permanentă, fie că este temporară. În primul rând, gestul trădează starea afectivă a participanților la comunicarea didactică și, de aici, ar putea să decurgă o serie de măsuri în vederea îmbunătățirii procesului de predare-învățare-evaluare și relației profesor-elev. Nehotărârea, neliniștea, anxietatea, incertitudinea elevilor, dar și bucuria, mulțumirea, siguranța de sine pot fi transmise profesorului prin intermediul limbajului gestual. Asemenea cuvintelor, gesturile au rezonanță în comunicarea didactică, vibrează, trădează, dar și conduc la o participare afectivă din partea elevilor. Gesturile elevilor transmit semnificații valoroase profesorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
au costat” (H. de Balzac). * „Îndoiala nu trebuie să fie altceva decît luciditate, altfel devine o primejdie.” (G.Chr. Lichtenberg) Adică, „Îndoiala” ar trebui să aducă noi argumente, pentru formarea unor certitudini, și nu pentru a adînci și mai mult incertitudinile prezente. * „Mă simt mai mîndru de victoria obținută asupră-mi atunci cînd am cedat rațiunii adversarului, decît de victoria cîștigată asupra slăbiciunii mele.” (Michel Montaigne) Demnitatea proprie nu trebuie să excludă recunoașterea meritelor altuia. Credem că la fel de meritorie este disponibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Trebuie să știm să comitem prostiile cerute de caracterul nostru.” (N.S. Chamfort) Încercînd să dăm un exemplu, putem spune că Înfumuratul care nu se Îndoiește de sine este, de fapt, mai sincer cu el Însuși, decît cel care trăiește cu incertitudini cu privire la sine. * „La extrema oricărui gînd e un suspin.” (P. Valéry) Pentru faptul știut că „gîndul” este opusul „sentimentului”: gîndul caută să ne impună raționalul și, implicit, „adevărul”, pe cînd sentimentul să ne aducă satisfacția, „plăcerea”. * „Un singur om m-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
îndreptat asupra Spaniei continentale. Războiul cu Spania a cauzat pierderi serioase Angliei, datorită proastei organizări a soldaților britanici, conduși de către ducele Buckingham. La solicitările nobililor de a-l demite pe duce, Carol a preferat să dizolve parlamentul. Astfel, haosul și incertitudinea au început să își facă simțită prezența în interiorul țării. La un an după asasinarea ducelui, în 1629, regele a reconvocat parlamentul. Dar, datorită neînțelegerilor privind taxele impuse cetățenilor englezi, a fost dizolvat din nou, regele Carol începând astfel cei unsprezece
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Foarte multe activități umane se suprapun, mai mult sau mai puțin; În consecință, delimitarea sferei jocurilor de limbaj este greu de făcut. Atunci când semnificația unei entități lingvistice poate fi determinată În două sau mai multe jocuri de limbaj, apare ambiguitatea, incertitudinea (cazul verbului a vedea, din exemplul de mai sus). Răspunsul pe care ni-l oferă filosoful austriac la această, aparentă, problemă de comunicare este În perfectă consonanță cu abordarile actuale În care ambiguitatea, vagul sunt caracteristici normale ale comunicării: „Nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
asigură un suport moral, social, emoțional necesar supraviețuirii, încrederii în sine, împărtășirii problemelor, susținerii simțământului utilității și al eficienței de sine. Oricât de autosuficienți am fi, nu putem să nu (ne) recunoaștem că singurătatea/ izolarea (absolute) ne creează stări de incertitudine, de criză, de insecuritate. Simțim nevoia să fim cu cineva, să ne consultăm, să muncim alături de alții, să ne împlinim visele, simțim nevoia să ne împărtășim bucuriile, izbânzile, baftele, nemulțumirile. Ne simțim mai în siguranță atunci când interacționăm cu cineva (sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acestea, Osho (2003) consideră că nu există decât o singură formă esențială de teamă: teama de a nu ne rătăci, de a nu ne pierde identitatea (v. p. 83). În această eră extrem de agitată și cu un grad ridicat de incertitudine, constatăm că a nu fi noi înșine (dar cu iluzia că suntem, totuși, unici!) este unul dintre principiile ei fundamentale de funcționare și de reglare. Ceea ce ne împiedică să fim noi înșine apreciază Th. D'Ansembourg (2006) este faptul că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau "sunt mai șmecher decât el"); • o să-l păcălesc; • dacă ești șmecher, te descurci întotdeauna; • în viață, nu este voie să te lași depășit; • nu este prudent să-ți arăți sentimentele. În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • confuzie, plăcere, entuziasm, incertitudine, neîncredere, autosatisfacție, orgoliu, superioritate, vanitate, mândrie, milă. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • volubil, ipocrit, vorbăreț, punere exagerată în valoare, plin de inițiativă, seducător, oferă iluzia siguranței. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • fraze lungi (neinteligibile); • exprimă duble convingeri; nu prea precis
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2005) menționează următoarele funcții ale autodezvăluirii: a. de menținere a sănătății mentale a individului; b. de dezvoltare a relațiilor interpersonale (sau de consolidare a unei prietenii); c. de autoclarificare (de lămurire a propriilor gânduri, emoții, sentimente, atitudini); dispare starea de incertitudine și-o dată cu ea, în mare parte, cea de nesiguranță; d. de validare socială (autodezvăluirea generează un feedback din partea celuilalt: aprobări, confirmări, sfaturi, încurajări, avertizări), îl ajută să se poziționeze în lumea sa. 16 Despre ascultarea activă, cititorul mai poate afla
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ceea ce simțim într-adevăr" (p. 116). Insatisfacția este precursorul principal al plictiselii. Pentru alungarea plictiselii este necesară "o reconectare la resursele și pasiunile noastre interioare, de care ne-am detașat" (Wilks, 2003, p. 127), a trăi emoția prezentului, cu toate incertitudinile, posibilitățile și speranțele ei, a ne întâlni, comunica și lucra cu prietenii, cu colegii, a cultiva relațiile cu cei dragi. 71 Alte hărți (neuronale) sunt temeiul stării mentale pe care o numim suferință și care cuprinde stări negative (precum chinul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
altuia. Sens: Similar cu cel al conjuncției. Capcană: Sub pretextul că ești mai intuitiv decât de obicei, să ajungi să te crezi Nostradamus! Opoziție sau careu Dispoziție: Vulnerabilitatea este accentuată. Individul se simte fragil, depășit de emoțiile sale, invadat de incertitudini și de o profundă senzație de nehotărâre, de nesiguranță. Evenimente: Acest tranzit se traduce În general prin faze depresive a căror gravitate se determină cu ajutorul temei natale. Există o pierdere temporară a echilibrului, o lipsă a reperelor, care aduce uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]