8,741 matches
-
înghițisem și cu care nu eram obișnuit, când am auzit tropăituri de pași pe trepte, afară. În prima clipă mi-am zis că îmblînzitorul își schimbase ora, dar pe urmă mi-am dat seama, după zgomote, că erau mai mulți inși. S-au oprit în fața ușii mele și au sunat. Am deschis. Erau trei îmblînzitori, alții decât cel care mă vizitase până atunci. Semănau cumva între ei și era destul de greu să-i deosebesc. În plus, toți trei își țineau mâna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căuta. Vroia să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui nebunească și ce intenții avea. Iritat, a început să scrie în jurnal mai mult decât avea de gând să facă. Și-a compus o psihologie de ins care bravează totul, care iese în stradă și strigă, în sfârșit tot ce i-a trecut prin minte, ca s-o sperie și s-o pedepsească, fără să se gândească la urmări. Scria și lucruri de genul acesta: "Știu cât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui, în timp ce el dormea, deschisese robinetul de gaz din camera lui. M-am dus la înmormîntare și am văzut-o. Era descompusă la față și avea o privire halucinată care-ți făcea rău. La poarta cimitirului au așteptat-o doi inși cu doi buldogi și au arestat-o. Tot de la cimitir, copiii au fost duși direct la orfelinat. Stăteam pe trotuar foarte aproape de indivizii care au luat-o cu ei și nu mai înțelegeam nimic. Ce interes aveau s-o pedepsească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum nu se întîmplase nimic. Abia atunci am observat că mai era un ins acolo, care supraveghea totul. Se vedea clar că era un fel de șef. Când unul dintre îmblînzitori nu se dovedea destul de zelos și nu cânta cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai mult, am impresia că mă încurc mai mult. Ceea ce mă descumpănește și mă împinge să ridic tonul și să reiau totul de la capăt. Poate n-am fost destul de limpede. Poate am vorbit prea încet. Se pare că, pentru destui inși, înțelepciunea este arta de a te iubi numai pe tine fără ca asta să bată la ochi. Ei își iau aerul unor surori de caritate având grijă însă numai de sănătatea lor. Eu nu sânt nici pe departe un înțelept. Poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aș fi reușit s-o fac. Ascultam și eu vântul. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se din toropeala care-l copleșise, a ridicat torța și a zis poruncitor: "Luați-l!" Doi inși pe care nu-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea teșită, s-au apropiat și m-au înhățat. M-au prins de umeri ținîndu-mă strâns, ca să nu pot scăpa, și m-au târât prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pentru că ești nemulțumit de statutul social rezervat condeierului. De fapt, ca profesie, nici nu există! Nomenclatorul “îndeletnicirilor” emis în țara ta nu o menționează și pe aceea de scriitor. Ar fi consemnată una: scriitor de vagoane; e vorba despre un ins, aproape analfabet, angajat să scrie cu creta pe garniturile de tren litere și cifre - de regulă aceleași - pentru identificarea ulterioară a unor segmente componente. A vagoanelor, adică. Poate că lucrurile stau așa fiindcă pe lumea asta nici o școală nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un bărbat. Drept dovadă e faptul că pe o porțiune de drum, spre Golgota, mi-am cărat singur crucea, fie și târâș, doar era vorba de o jucărie enormă, iar eu eram nemâncat și însetat. Ce mai, am fost un ins în putere, nu un prăpădit. Îmi era cald, grozav de cald; găurile piroanelor pătrunse-n palme mă ardeau, iar picioarele nici nu mi le mai simțeam. Soldații de sub cruce erau veseli, arătau spre mine cu degetul și râdeau, nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aiureală mai vine și de Carnaval?! Locuitorii Stațiunii nu au o părere prea bună unii despre alții. Izolarea le aduce, în principiu, liniște; forfota aproape neîntreruptă le-o strică. Sunt agitați, chiar dacă par calmi și siguri pe ei; totdeauna un ins surescitat va fi și suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai adunat. Pregătești o invazie cu pitici. Apoi, spre iarnă, una cu lupi albi, care vor face prăpăd, nestingheriți de nimeni: mai înainte, vei trimite Garnizoana la manevre, iar Gărzile vor fi concentrate în preajma Magistratului, tot mai amenințat. Pe singurul ins care le-ar fi putut veni de hac, organizând o apărare eficientă, l-ai ucis într-o proză anterioară. Doar Vânătorul de lupi albi cunoaște obiceiul acestor fiare fabuloase, tot de către tine scornite. Vor năvăli într-o zi, spre prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câțiva oameni în ultima săptămână; au prezentat simptome asemănătoare rabiei. Poate nu e decât o meningită, un focar izolat care va fi stins. Dar azi, într-o zonă diametral opusă, în Stațiune au mai pierit, din cauze asemănătoare, încă doi inși, în putere până mai ieri; vreo cincisprezece sunt și ei bolnavi. Au fost internați. Ultimii turiști vor să plece, dar nu mai pot, pentru că Magistratul a impus starea de carantină: se îngrijește ca molima să nu pătrundă în Regat; Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea, deocamdată, se pregătește să petreacă. Mai sunt câteva zile. Castelanul e ceva abstract, până acum: un fel de stafie care nu sperie pe nimeni. Chiar dacă bătrânii știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fie găsit. Astrologul și-a revenit; nu prea mult; într-atâta încât să spună, suficient de tare, ceea ce nimeni nu era dispus să audă: „Stațiunea nu va mai dura până la...”. Atât. Și a murit. Cu adevărat; l-au sucit câțiva inși pe toate părțile. Doctorul l-a ascultat cu urechea. Șeful Gărzilor Reunite a decis ca trupul să fie dus la Morgă și a instalat o pază. Carnavalul a început cu o crimă, dar câte festivități grandioase nu încep sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar fi, în rezumat, povestea despre Castelan, spusă de către străin Romancierului, singurul ascultător, și repovestită de acesta în dreapta și-n stânga, reluată și amplificată de către fiecare nou ascultător-repovestitor. Acum e cunoscută în toată Stațiunea. Locuitorii știu că, în donjon, un ins, infinit mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere deplină asupra metalelor și ființelor; nimic nu i se poate împotrivi, Stațiunea e în stăpânirea sa: Magistratul din cauza acestuia își pierduse scaunul - nu renunțase de bunăvoie - și, dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în seama personajelor orice inepție: păreri proprii pe care le strecori acestora, neîndrăznind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mii. Nici un Eldorado nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au repezit într-un tunel care ieșea nimeni nu știe unde. Nu s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit acolo!” au zis unii dintre norocoșii care nu intraseră. „Castelanul i-a împușcat din spate, nici nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dar dincolo de munte, precis; dă într-o prăpastie, nu se poate coborî decât cu echipament de alpinist...” „Înăuntru, din loc în loc, sunt puțuri; dacă nu le știi, te prăvălești în ele...” Spre ziuă s-au mai avântat în tunel câțiva inși, cu același rezultat, iar înaintea prânzului încă șapte îndrăzneți, rude apropiate cu cei dispăruți. După zece ore de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea pacientului. Zice că E. nu e nebun, nebuni suntem noi (mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia își dau în petic. Se vâră peste tot. Se cred cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fruntea, unde o să se așeze? În spitalul Socola, Dumnezeu picta un tablou de toamnă, când a tras ultima tușă, s-a făcut octombrie. 44. De la facere până la desfacere, viața, o vegetare în doi. Consecvenți suntem, Doamne, cu intențiile tale de ins generos. Dacă atâta inimă largă te încape, de ce ne-ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse. Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul îi amintește despre o promisiune amânată, bătrânul evită imaginile voalate sub cruci. Nu există un maxim al suferinței; spui "ajunge", când în fotografia bunicului, un ins sever, cu mustață, construiește un lagăr; atunci îți dai seama că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strictă și, în timpul procedurilor, dincolo de metodele uzuale de identificare, se va cere o parolă pentru a obține admiterea în școală. La sugestia dumneavoastră, aceasta va fi GOSLAR. Participarea este prevăzută de Reichsführer a fi obligatorie pentru toți acei ofițeri și inși din lista de mai jos: Reichsführer-SS Himmler SS-Obergruppenführer Heydrich SS-Obergruppenführer Heissmeyer SS-Obergruppenführer Nebe SS-Obergruppenführer Dalauge SS-Obergruppenführer Darre SS-Gruppenführer Pohl SS-Brigadeführer Taubert SS-Brigadeführer Berger SS-Brigadeführer Eicke SS-Brigadeführer Weisthor SS-Oberführer Wolff SS-Sturmbannführer Anders SS-Sturmbannführer von Oeynhausen SS-Hauptsturmführer Kindermann SS-Obersturmbannführer Diebitsch SS-Obersturmbannführer von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
articolul tău). La primul punct pot spune doar că a urmări complexitatea printr-un catalog de posibilități lingvistice diferite este un procedeu caracteristic unei mari părți din literatura secolului acestuia, începând cu romanul ce povestește o zi oarecare a unui ins din Dublin în 18 capitole, fiecare într-o manieră stilistică diferită. Aceste precedente ilustre nu exclud faptul că mi-ar plăcea să obțin întotdeauna acea „stare de disponibilitate“, despre care vorbești tu, „prin care relația cu lumea se poate dezvolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii plecau și veneau alții, din zori și până noaptea târziu. În dimineața aceea, eu coborâsem foarte devreme, dar bucătăria era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai când va fi normal să folosesc verbul a scrie la forma impersonală voi putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să depășească limitele autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]