10,350 matches
-
în cafenele, berării, restaurante, crîșme. Scrisul e fixare a „inspirației”: „Cu un creion de grafit, culoarea gri, sau plumb, am transpus cîteva momente aici [într-un local aglomerat - n. m.]; am plecat să continui într-alt loc, mai favorabil, o inspirație poetică”6). Mă îndoiesc că a scris vreodată ușor, deși, în „Dintr-un text comun”, lasă să se înțeleagă că a avut și astfel de perioade: „e mult, e un timp de cînd n-am mai scris nici cîteva sute
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
procedează așa aud mai bine cuvintele, le simt sonoritatea, le aduc la același ton. Nu vreau nicidecum să spun că Bacovia n-a avut noțiunea de manuscris: termenul figurează în vocabularul său. Fără îndoială, odată „transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Era poate obosit. Eu mă grăbeam, dar mi-a adresat o privire atît de rugătoare, încît n-am putut să refuz și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul dintre acestea l-a entuziasmat pe Ovidiu Genaru: „Ninge ca în Petersburg”. „Auzi, bătrîne, mi l-a repetat el: «Ninge ca în Petersburg»!” M-am arătat mai rezervat pentru că mie îmi sună déjà lu. Ceva similar se găsește în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să fie înțeles. în ciuda angajamentului pe care mi l-am luat, iarăși zile fără nici un rînd despre Bacovia. Credeam că e de ajuns să mă descotorosesc de alte treburi și să fiu liniștit. Văd însă că e nevoie și de inspirație, de rîndul de început bun care să dea tonul însemnărilor. Cînd transcrie (am sub priviri manuscrisul de la Cluj), Bacovia nu dă impresia de om degajat, ci de om încordat, care, din teama de a nu greși, devine hipercorect. Să fie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de destăinuiri”. Premise avea. în fapt, chiar poezia lui e un jurnal filtrat de incidente, iar proza - un jurnal fără date. Ce anume l-a împiedicat, totuși, să țină unul veritabil? Mecanica acestui gen, care nu se alimentează doar din „inspirații”, obligația de a scrie regulat, cotidian. Ca să ții un jurnal trebuie, apoi, nu numai să dorești o variație, ci și s-o ai. Iar el a avut parte mai mult de monotonie. Zile egale, fără nimic imprevizibil. Mai trebuie și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Faptul de a le fi găsit pe unele, în cercetările mele, mă determină să cred că și celelalte, pentru care nu am încă probe, există. Secretul artei lui Bacovia stă - mi se pare - în faptul că „notele” sale fixează o „inspirație”, prind unda de maximă emoție a momentului cînd le face. E clipa în care, ca și în cazul compozitorilor, gîndul devine liric, melodic. Lucrul acesta e posibil însă doar cînd scrii scurt. Cei ce se lungesc diluează emoția, o denaturează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un moment radioul și mă duc la fișe; pare-mi-se că am una referitoare la acest aspect. Ceea ce nu mi se întîmplă des, am găsit-o destul de repede. Mi am notat acolo, văd, finalul unui articol de Édouard Herriot („Inspirația lui Chopin”, în „Universul”, 55, nr. 42, 12 februarie 1938, p. 2). Eseistul francez releva: „A produce o emoție atît de mare cu opere care, în realitate, sînt materialmente atît de scurte (autorul se referea îndeosebi la „Poloneze” - n. m.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
această privință puncte comune cu Mozart, dar nu e aceeași sonoritate, nu e același timbru ca al lui Mozart, și nu e nici măcar același ritm. La Mozart: un clasicism german care se trezește și se manifestă și care învăluie o inspirație admirabilă și sublimă. Dar Chopin, cu caracterul lui național polonez, cu tot ce-l aproprie de caracterul francez, e mult mai viu accentuat. Voi spune, spre a termina, că îl asemăn mai mult cu Alfred de Musset; «Preludiile» și «Nopțile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sprijin pentru o analogie. Cînd le-am citit, mi-a venit în minte, în chip firesc aș zice, Bacovia, care și el are calitatea de a emoționa cu opere „materialmente” scurte. Așa ceva nu se poate obține însă decît dacă „inspirația” are acuitate și poetul o prelucrează adecvat. Poemele lui Bacovia nu au „umpluturi”. Iau un exemplu la întîmplare: „Și ninge în orașul mare/E noaptea plină de orgii,/Iar prin saloane aurii/ S-aud orchestre și fanfare.// Femei nocturne, singurele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fiind acela al planurilor Washington-ului de a amplasa în Europa Centrală un sistem de apărare antirachetă BMDS (Ballistic Missile Defense System), ceea ce ar conduce la o nouă cursă a înarmărilor. A fost considerată una dintre manifestările noului realism, de inspirație realist ofensivă, prezent în politica de la Kremlin din momentul instalării la conducerea statului a lui Vladimir Putin, gândire axată pe ideea de restabilire a statutului de mare putere al Rusiei, din interior, prin accelerarea reformelor economice, iar, în exterior, prin
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
De asemenea, Peter a fost îndrumătorul de doctorat al unuia dintre editorii volumului care și-l amintește nu numai ca pe un cercetător de excepție, ci și ca pe un foarte cald Doktorvater, care va fi mereu o sursă de inspirație. Această carte îi este dedicată. Cas Mudde Cristóbal Rovira Kaltwasser Capitolul 1 Populismul și democrația (liberală): un cadru de analiză Cas Mudde și Cristóbal Rovira Kaltwasser În general, mai cu seamă în Europa și America Latină, mișcările populiste sunt privite ca
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
era explicată prin existența unei alianțe nefirești între, pe de-o parte birocrați și asistențialismul care perturbă funcționarea pieței și partidele nedemocrate ținute ostatice de grupurile de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare serioasă la adresa minorităților. S-ar putea argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
puterea în stat. Prima încercare a fost aceea de a-și zugrăvi opoziția ca fiind unită în interior. Ca o ironie, concentrarea propriei puteri a făcut ca acest lucru să fie mai ușor, dându-le adversarilor o cauză comună și inspirația de a coopera în maniere cu totul improbabile înainte, dincolo de diferențele lor ideologice și etnice, cum a fost, de exemplu, coaliția compusă din dezertori de la HZDS, creștin- democrați, comuniști și maghiari, care l-a îndepărtat pe Mečiar din funcția de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
verbală a bărbaților nu numai ca semn al nepăsării lor față de reflecția adevărată a realității dar și a lipsei de control, ei "neștiind încotro merg". În felul acesta, ea caricaturizează și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele ideologice ale vremii. Un astfel de stil lipsit de înflorituri retorice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu numai ca semn al nepăsării lor față de reflecția adevărată a realității dar și a lipsei de control, ei "neștiind încotro merg". În felul acesta, ea caricaturizează și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele ideologice ale vremii. Un astfel de stil lipsit de înflorituri retorice a ajuns să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încotro merg". În felul acesta, ea caricaturizează și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele ideologice ale vremii. Un astfel de stil lipsit de înflorituri retorice a ajuns să fie numit un "stil simplu", modelat în așa fel încât să poată relata despre lumea înconjurătoare. Afirmația lui Anger poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ideologice, fie religioase, politice sau un melanj din cele două. Un exemplu ar fi relatarea scrisă la sfârșitul secolului al XVI-lea de către John Foxe despre martirii anglicani, cunoscută sub numele de Book of Martyrs (Cartea Martirilor), o carte de inspirație anglicană. În același timp, se pot observa în ea strămoși ai jurnalismului literar narativ și ai romanului de ficțiune. Cartea Martirilor a lui Foxe merită studiată și datorită influenței sale asupra prozei engleze. După ce biserica anglicană s-a stabilit permanent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
după următoarea clauză modificatoare a lui Bradford, nu o mai poate evita "cel puțin pe cât îmi permite judecata." "Transcriind" planul divin pe pământ, Bradford a fost învins din start, după cum și recunoaște, de propria reflexivitate. Fără să știe, recunoștea imposibilitatea inspirației divine pe care o ataca Jane Anger în secolul trecut din cauza propriei obligații - una bazată pe subiectivitatea sa - față de fenomenal. Astfel, stilul simplu nu era chiar așa, ci încărcat de contradicții, după cum notează criticul Hugh Kenner: "Proza și stilul simplu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că 1965 este anul în care a apărut noul jurnalism. După cum mărturisește Wolfe, el s-a inspirat din Talese, care scria pentru revista Esquire încă din anul 1960, după ce lucrase ca reporter tradițional pentru New York Times. În particular, Wolfe atribuie inspirația pentru crearea unui nou stil jurnalistic unei lucrări de-a acestuia despre boxerul de categorie grea Joe Lewis, publicată în 1962 în revista Esquire (Wolfe, New Journalism 10-36; Talese, Fame and Obscurity, viii). Mai mult, după cum afirma și el, Talese
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ca personaj literar, dar nu atestam nici un studiu și nici un articol care ar avea-o ca subiect artistic coerent. Pariziana a incitat intelectual și artistic scriitorii timpului, afirmându-se ca entitate distinctă. Aureola femeii pariziene este o sursă de permanență inspirație în literatura franceză modernă. Contururile personajului au dimensiuni românești pregnante. Prin natura să, Pariziana este un subiect românesc și un român în sine. Formulă Parizienei la modă conține, alături de trăsături singulare, o situație romanesca 133: "Pour leș femmes, le métier
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
d'hommages, d'asservissement" [Maupassant, Notre coeur, p.170]. 48 Analizând unele dintre miturile moderne de rezonanță, M.-C.Huet-Brichard [v.p.29-31] ajunge la concluzia că fiecare mit se fondează pe mituri preexistențe; "o povestire bine structurată, simbolic supradeterminată, de inspirație metafizica, care reia sintagma unuia sau a mai multor texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deveni popor mare și putem înscrie pagini multe de strălucită cultură spirituală: natalitatea ridicată, pentru că suntem un popor credincios, farmecul și omenia firii noastre care asimilează orice neam și ortodoxia, pe care dacă vom păstra-o cu toate îndemnurile și inspirațiile ei morale și spirituale ne poate asigura o existență îndelungată și o propășire netulburată, așa cum ne-a conservat în vremuri îndelungate, cu mult mai grele" (Stăniloae, 1998, pp. 51-52). "O caracteristică a sufletului românesc, care se poate constata iarăși de la
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de asistență socială, educație etc. pe care le adoptă. Olanda Răspuns dr. D. J. B.: Cum am menționat mai sus (adică la răspunsurile oferite la celelalte întrebări n.a.), nu Biserica în sine, ci o pleiadă de organizații conlucrează, dintr-o inspirație/chemare mai mult sau mai puțin creștini sau de alte religii. Guvernul nu evaluează validitatea pretențiilor lor doctrinare, ci doar calitatea muncii. Austria Răspuns A. P.: În ultimii ani, Biserica s-a poziționat în așa fel, încât noțiunea de "echidistanță" față de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]