9,120 matches
-
cu anumite întâmplări și care povestește modul în care acestea l-au influențat. Astfel, Hemingway operează cu tradiția naturalismului literar, asemeni multora dintre predecesorii săi. Iar consecința acestui fapt e că nu poate exista nici un sfârșit omniscient, aspect reflectat în ironia din concluzie: el nu poate avea pretenția epistemologică de a trage concluzii despre starea unei țări sau a locuitorilor săi. Mai curând poate doar să ni le sugereze prin prezența acelui funcționar fascist și meschin care îl șantajează. Asemeni întrebării
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
oraș și a transpus pe hârtie această ieșire, așa că, atunci când spune că nu va mai practica jurnalismul "până când nu voi termina această carte", pare să uite că ceea ce face el se cheamă jurnalism. Dacă este conștient sau nu de această ironie, nu se știe sigur. Dar este clar că jurnalismul, sau versiunea literară despre care vorbim aici, a pus stăpânire pe el. Nu s-a putut abține să nu încerce, încă o dată, să elimine distanța dintre o subiectivitate ce nu se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Johnson! cu o sirenă de poliție dată naibii și cu un girofar pe masca motorului (Ultimul erou american" - Last American Hero 129) Un alt element ce a atras atenția asupra lui Wolfe este abordarea fenomenelor ce reflectă și definesc tensiunile, ironiile și existența subculturilor (care sunt în general ignorate în beletristică) și a ceea ce el caracterizează cu alte ocazii drept "statut" sau "detalii simbolice", cum ar fi gesturi sau stiluri de mobilă și de îmbrăcăminte (New Journalism 31-32). Spre exemplu, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a direcției științifice pe care studiul comunicării de masă o va lua, ambele fiind fondate pe presupuneri pozitiviste despre ceea ce putem și ceea ce ne este permis să știm despre lume, o lume care nu va putea fi literară. Există o ironie critică legată de acest aspect. După cum observă Barbara Lounsberry, "vârsta nu își mai pune semnătura pe convingerea că romanul este forma superioară a imaginației literare" (xi). În schimb, spune ea, jurnalismul literar narativ a apărut ca una din formele noastre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a devenit orice altceva decât un lucru obișnuit. Ceea ce constată el este, asemeni categorisirii lui Wolfe, faptul că articolele din ziare au "narațiune pe secvențe" și "dialoguri"(3). Dar Berner mai adaugă procesualizarea, punctul de vedere, drama, previziunea, metafora și ironia, printre altele la taxinomie. Așa cum notează Connery, poate că cea mai importantă contribuție a lui Berner a fost realizarea acestui sondaj în ziare (chiar dacă limitat), un mediu care în bună parte era ignorat ca vehicul al "știrilor scrise cu stil
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
A., 45, 97 Howard, June, 77, 80, 154, 187, 226, 247 Howe, Irving, 227 Hudson, Frederic, 276 Hugo, Victor: Notre Dame de Paris, 109, 112 Hunt, Theodore, 278 Hyde, Edward, Earl of Clarendon: History of the Rebellion, 149 impresionism, 87 ironie, 80, 246, 310 Irving, Washington, 227, 265, 272, 283 istorie hegeliană, 282 Jane Anger Her Protection for Women, 134 Jefferies, Richard, 69 Jensen, Jay, 45 Johnson, Junior, 253 Johnson, Michael: New Journalism, 321 Johnson, Samuel, 51, 52, 87, 161, 270
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei "felii de viață". Acest final deosebește varianta franceză de piesă cu un conținut asemănător Nora de Henric
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
acte filantropice. "Vous savez, je viens en mendiante, reprit-elle. C'est pour des billets de loterie... Nous avons organisé une loterie en faveur des jeunes filles pauvres" [ibidem, p.136]. Aceste activități mai mult simulează bunele intenții. Maupassant observa cu ironie că din cele trei mii de franci pe care doamnele pariziene le-au adunat pentru orfani, doar două sute douăzeci vor reveni destinatarilor este tot ce a rămas după recepția în cinstea acestui eveniment: "Leș dames patronnesses avaient recueilli plus de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
că apariția diabetului în experimentul lui von Mering și Minkowski s-a datorat lezării nervilor plexului celiac. (Este o curiozitate faptul că Pflüger și Lancereaux s-au născut în același an și au murit în același an. Tot ca o ironie a sorții poate fi considerat și faptul că Paulescu, marele susținător al lui Lancereaux, a demonstrat efectele hipogliceminate ale hormonului antidiabetic pancreatic folosind tehnica de determinare a glucozei concepută de Pflüger.) La polul opus al acestei atitudini se plasează Claude
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
Un incident de această natură a avut loc în 1939, când Hitler nu a permis omului de știință Gerhard Domagk (1895-1964) să meargă la Stockholm pentru a i se înmâna Premiul Nobel pentru descoperirea unui eficient bacteriostatic sulfamidic. (ca o ironie a sorții, pentru Hitler, acest produs a salvat viața lui Winston Churchill în cursul celui de-al doilea Război Mondial, când primul ministru britanic a suferit o pneumonie severă). Domagk, însă, va primi premiul cu o întârziere de 8 ani
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
nivel între cele două țări), vom rămâne orfani de cel mai consistent partener cultural al ieșenilor din ultimele două decenii, ce va împărtăși soarta tragică a Centrului Cultural German, alungat în stradă cu concursul unui iresponsabil președinte de județ care, ironie a sorții, mai și pretindea că are rădăcini austriece. Cum despre proiectul fostului ministru Adomniței de a finanța restructurarea corpului din Lascăr Catargi al Politehnicii pentru a face acolo un Centru European care să adăpostească reprezentanțele culturale la Iași ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru oamenii inteligenți, cei care știu că acarul Ion Păun chiar a existat și că, fiind un om nevoiaș, a plătit cu ocna, în locul politicienilor și miniștrilor vinovați din perioada interbelică, pentru tragicul accident de la Vintileasa, din 1923. Ca o ironie a sorții, bietul om, a cărui viață a fost distrusă de Compania Română de Căi Ferate, a câștigat finalmente procesul ce îl îndreptățea la compensații financiare pentru nedreptatea suferită exact la câteva zile după ce și-a dat obștescul sfârșit, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
azi de natura evidenței sunt constatările că serviciile de informații ale marilor puteri, estice și vestice, au colaborat pentru amorsarea condițiilor necesare ca lumea să iasă în stradă și pentru ca vâlvătaia revoltei să pornească. Nu e vorba aici numai de ironia postumă a lui Ceașescu cu "agenturili" lui cu tot, ci de un context mai larg care explică mai nuanțat răsturnarea regimului, context care ar fi fost imposibil dacă nu ar fi existat acordul și sprijinul marilor puteri. Ce a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
distorsiune și răstălmăcire pe care acest gen de manipulatori ai câmpului academic și cultural real o pun, cu dezinvoltură, în mișcare, s-ar cuveni a fi amendată. Să iei greșelile de editare drept "puritate și minimalism", să inventezi "sens și ironie" la o peliculă nesărată, amatoristică, pe care o citești în cheie parodică, deși ea e de fapt o dramă, sau să crezi că tăcerile sterile și plicticoase sunt "goluri de sens în spiritul lui Derrida" mai treacă-meargă; în fond, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
foștii profitori ai partidului, impostori literari cu aere (Titus Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile și de cunoașterea directă, ironic-scrutătoare a unui contemporan al "eroilor". Dacă ar fi să păstrăm ironia autorului, am putea spune că, în sfârșit, a debutat și precursorul decupajului sarcastic-cinematografic folosit de Florin Lăzărescu, precum și al realismului abraziv-poetic pus în operă, cu minuțiozitate de orfevru, de Dan Lungu. În realitate, acest roman vine în prelungirea observațiilor casante
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității, călite, cu aplomb meșteșugăresc, la focul domol al ironiei. Era, în fond, o lume de țoape de care merită să-ți bați joc. Dacă ar fi fost scrisă de un tânăr și publicată de "Polirom", cartea ar fi fost evenimentul literar al sezonului și avea mari șanse, bine distribuită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spuneam, prin magie... Ca să fiu sincer, nu cred că eticheta de etno-jazz poate însemna ceva. Forța imensă a jazz-ului vine de fapt din uriașa libertate pe care o descătușează. Aici poți asimila și retransfigura orice, zdrobirea, mutilarea, schimbarea sau ironia la adresa canonului fiind reguli de configurare. Sugestiile, influențele sau temele folklorice (în sensul de exprimare identitară a unei culturi prin muzica ei, nu de muzică populară, de consum) care generează astăzi genul proxim numit "world music" sunt, la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau de omenia unor semeni, cât și, în egală măsură, de urâțenia aspră, iritantă a societății contemporane și a oamenilor care îi otrăvesc viața, urâțenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului și cu ploaia acidă a ironiei. Ceea ce e fascinant în acest univers personal, instituit și livrat on-line cu o franchețe câteodată derutantă, e stilistica directă, fără ocolișuri și, cum am mai spus, lirismul viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și regionalismelor, specifice oralitatii stilului. Adepții romantismului au făcut apel la procedee artistice variate; antiteza ocupă un loc important atât În structura poeziei, cât și În cea a operelor epice, În construirea personajelor, a situațiilor, a ideilor sau atitudinilor exprimate. Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare și reprezintă un mijloc artistic folosit atât În specia literară, cu nume sugestiv, satira, cât și În poeme filozofice, așa cum se manifestă În „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu. In studiul „Principii de estetica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un autor exigent cu sine, opera sa lirică nu impresionează prin cantitate, ci prin virtuozitatea ei. Dacă În primele două volume, poetul reia obsesiv, cu insistență limbajul, motivele și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a poveștilor noastre, ocrotitoare a personajului aflat În căutarea iubitei. Acum ea apare marcând sfârșitul iubirii sau al vieții. Cei doi sunt anunțați că nu mai sunt tineri ca vârste sau ca Îndrăgostiți. Personajul este desacralizat, se distinge din nou ironia poetului, ca o furnizoare de lemne „pentru fum” și „electricitate”, anunțând Încetarea contractului. 4. Poeticitatea acestui text trebuie căutată În modul cum este descris ceremonialul complet al iubirii (al parcurgerii drumului). Ca figură de stil se remarcă abundența anaforei. Îndrăgostitul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cătălin reprezintă Întruchiparea teluricului, a mediocrității pământene: „viclean copil de casă", „Băiat din flori și de pripas,/ Dar Îndrăzneț cu ochii”, „cu obrăjei ca doi bujori / De rumeni bată-i vina...” În modul de expunere se face apel la o ironie infantilă, iar dialogul este sugestiv. Idila dintre cei doi e un simplu joc. Pentru a o seduce pe Cătălina, Cătălin urmează un ritual asemănător cu cel al vânatului păsărilor (cu lațul) În evul mediu. „Cum vânătoruntinde-n crâng La păsărele brațul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
funcțiunile cele mici și cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, când v-ați cumpărat moșii și palate, stropiți cu noroi pe făcătorii voștri de bine; vouă și numai vouă dedic această slabă și neînsemnată scriere”. Nota de ironie a scriitorului se resimte În sfatul dat parveniților: „Citiți-o cu băgare de seama, domnii mei, și oricâte hoții Îmi vor fi scăpat din vedere, Însemnați-le pe un catastif și mi le trămite ca să le adaog la a doua
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
moldovenesc. Alta dominantă a scrisului o reprezinta plăcerea de a spune, verva și optimismul. Pentru a obține o veselie contagioasa, Creangă apeleaza la o variată gama de mijloace artistice: exprimarea poznașă, mucalită („Sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri”), ironia realizată prin folosirea diminutivelor („buzișoare”, „bauturică”), zeflemisirea („Tare mi ești drag!... Teaș băga În sân, dar nu-ncapi de urechi”), caracterizările pitorești, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea poreclor și apelativelor caricaturale („Buzila”, „mangosiți”, „farfariți”) sau a vorbelor de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
l-a snopit În bătaie pe paznicul moșiei Marica, mai ales că feciorul mai mare făcuse un act de dreptate În baza legilor nescrise, ca să-l apere pe fratele lui vitreg, Nicolae. El le privește cu detașare, chiar cu o ironie ascunsă, iar În cuvintele lui se consumă mai curând un moment de meditație pe seama celui care se pripește ca un prost, ori Moromete are mereu ceva de spus pentru proști: „Nu-l mai căuta... că a plecat la București.” Achim
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]