10,258 matches
-
falsă. Ce formă dificilă se dovedește a fi autobiografia! Mâhnirea, ambiția feroce pe care James le stârnea în mine - în mod inconștient, sunt convins de acest lucru - au fost sentimente care au încolțit și s-au plămădit treptat, și care izbucneau intermitent. Pe când eram copii, și chiar când am crescut mai mari, eu și James ne jucam împreună, ca doi băiețandri obișnuiți. Aveam puțini prieteni, în parte pentru că mama nu voia să invite alți copii în casa noastră. (N-aveam nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul n-a fost decât un amestec de candoare și de pasiune castă? Am fost în stare să scriu despre ea așa cum era pe atunci, și sunt profund bucuros să constat că pot s-o fac. Când ceva din trecut izbucnește, viu și întreg, la suprafață, sfâșiind-o, simți parcă un miros vag de flăcări și pucioasă. Desigur, întreaga mea viață a fost o urzeală de amintiri legate de Hartley. Dar cred că până acum n-aș fi fost în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
își îmbrăcase cămașa curată, dar fără butoni. Gilbert i-a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina lumânărilor. La un moment dat, a exclamat: — Cât e de romantic! Și amândoi am izbucnit în hohote de râs. Se uita curios la Gilbert și la mult prea impecabila lui atitudine, dar n-a pus nici o întrebare. L-am informat vag: — E un vechi actor, fără de noroc. Explicația a părut să-l satisfacă pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care scuipa obscenități, scotea un urlet de panică paroxistică, un „aaah“ ascuțit și prelungit, care se prefăcea într-un vaier sughițat de „oh... oh... oh!“, coborând apoi într-un lung „ooooh“ ce părea să se stingă, pentru ca pe urmă să izbucnească din nou urletul: și toate acestea se repetau mecanic, automat, la intervale regulate, de parcă sărmana creatură umană căzuse pradă unui mașinism diabolic. Eram stăpânit de groază, de frică, de o rușine dezgustată, rușine de mine însumi, rușine de ea. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zbierat: — Încetați! Încetați! Încetați cu larma asta asurzitoare! Dar continuară să-mi cânte în față, ațintindu-mă cu ochii lor strălucitori, umezi de râs, și mișcându-și brațele în ritmul melodiei; până când, în cele din urmă, osteniră, încetară cântecul și izbucniră într-un nou acces de râs nebun. M-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ei. În sfârșit, redobândindu-și coerența, Rosina își șterse ochii și-mi spuse: — Charles, ești atât de caraghios, ești o inepuizabilă sursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în felul următor: eu în dormitorul meu, Hartley în camera interioară, Gilbert pe sofa, Peregrine pe pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajuns la podul Minn, cu greu mi-am luat inima în dinți ca să-l traversez. Cum am putut fi salvat din puțul acela adânc cu pereții netezi, din apa aceea feroce? Stâncile începuseră să fumege în soare, de parcă de pretutindeni izbucniseră izvoare termale. Ne-am așezat pe niște prosoape aduse de înțeleptul Titus din bucătărie, și așternute pe o stâncă de unde se vedea Golful Raven, nu departe de cea pe care stătusem cu James. Marea, deși părea clamă pentru că fusese atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
M-am uitat fix la James. Arăta așa cum nu-l mai văzusem niciodată. Nu propriu-zis vinovat, dar încurcat și neputincios. M-am întors cu spatele și am deschis larg ușa din față. — Ți-am spus eu... scânci Lizzie gata să izbucnească în plâns. — Lasă-mă pe mine să vorbesc, replică James. Nu cred că mai există ceva de adăugat, am rostit. — Sari la concluzii pripite. Și la ce anume te-ai aștepta din partea mea? — Ascultă întregul adevăr. Am cunoscut-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Dumnezeu? — Un impediment în dragostea pe care ți-o poartă ea ție, în dragostea pe care i-o porți tu ei. Secretele sunt aproape întotdeauna o greșeală și o sursă de corupție. — Și apoi a mai fost și Toby, izbucni Lizzie. — Toby? Pe Dumnezeul meu, unde intră Toby în toată istoria asta? Despre Toby Ellesmere e vorba? am întrebat-o pe Lizzie. Ne-a văzut pe Lizzie și pe mine împreună într-un bar, explică James. Era vizibil că lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, putem pleca imediat. Nu trebuie să-ți iei nimic, vino! Hartley, nu rămâne alături de omul \sta! Alege fericirea, vino cu mine! Am prins-o din nou de braț. Se uită la mine de parc-ar fi fost gata să izbucnească în lacrimi, dar ochii îi rămaseră uscați. Se trase îndărăt și i-am eliberat brațul. — Hartley, vorbește-mi...! Vorbi, dar de-abia de i-am putut desluși cuvintele. — Tu n-ai înțeles... — Hartley, iubito, vino cu mine! Te aștept. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la țară o să i se potrivească Pamelei, până o s-o facă una cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de părul lui. Amândoi îmi făcură cu ochiul, apoi se priviră solemn unul pe celălalt și izbucniră în noi hohote de râs. — Sper că va exista un rol și pentru Peregrine în Odiseea lui Fritzie, am spus eu. Ar putea juca rolul bătrânului câine. — A, balonul ăsta a plesnit, ripostă Rosina. S-a răzgândit Fritzie? — Nu, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ală. Și apoi...“ Aici scrisul se termina, pierzându-se în niște mâzgăleli ilizibile. M-am așezat la masă, răsuflând din greu, am citit de câteva ori rândurile așternute, și atunci lucrul ascuns, care tot încercase să atingă suprafața minții mele, izbucni la lumină și am descoperit că-mi pot aminti întreaga scenă. Această amintire avea altă calitate decât cea legată de monstru marin. Semăna cu amintirea pe care mi-o lăsase cântecul lui Lizzie din seara aceea, sau cu amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zâmbind cu zâmbetul lui prostesc? M-am ridicat, îndreptându-mă spre pat, și mi-am adus aminte că-mi pregătisem culcușul pe stânci. Am hotărât să dorm afară. Era o noapte caldă și se întunecase doar atât cât să fi izbucnit o puzderie de stele risipite, și arcul estompat, neclar, al Căii Lactee. Oricum, cerul era scăldat într-o lumină difuză, și mi-am adus aminte că trebuie să fie, cu o diferență de o zi sau două, miezul verii. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am văzut-o... mi-au tremurat genunchii ca unui cal care aleargă mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va întoarce într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de interesante și chiar cu repercursiuni destul de urâte... Ce anume? În ’45, un oarecare Odoviciuc, un pilon al sovieticilor dincolo de Tisa, a încercat să alipească o parte a Maramureșului de Ucraina subcarpatică, cum era denumirea... Și sigur că aci a izbucnit imediat o revoltă populară care-a cuprins întreaga zonă, de la Borșa la Gutâi și de la Huta la Sighet. Adică, practic, întreg județul vechi Maramureș era alarmat și revoltat... Evenimentele astea erau încurajate și susținute de către intelectualitatea locală. Încă nu se
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eram în clasa a V-a... Eram 16 elevi. Deja eram după octombrie 1946, după discursul lui Churchill de la Fulton, când este lansată pentru prima dată noțiunea de „cortina de fier”... Noi știam că mâine sau poimâine sau oricând pot izbucni conflicte între comunism și lumea liberă, și noi voiam să fim oamenii lumii libere, s-ajutăm lumea liberă... Eram conștienți că nu putem sta indiferenți în acest război care va fi între lumea liberă și comunism. Știam atunci toate noțiunile
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o venit soțul meu, cum fusese cu ei peste tot pe unde căutaseră... Și îmi spune Weiss: Dumneata vii cu mine, soțul dumneatale rămâne cu copiii. Atuncea io n-am mai putut... până atunci m-au ținut nervii și am izbucnit: Nu! Nu plec, nu mă despart de copii! Dacă vreți să ne omorâți omorâți-ne pe toți, da’ io nu mă despart de copii! Atunci s-a înfuriat: Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali? Fetița cea mare deja
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
după trei ani de-nchisoare... Da’ la vorbitor nu am mai apucat, că s-o început cu litera „A”... și o fost până la „B”. Eu eram Cosma, cu „C”... și n-am mai apucat. Ce s-o-ntâmplat, atunci o izbucnit revoluția în Ungaria. Și totdeauna când era ceva rău, pe capul nostru, al deținuților politici se vărsau toate. Și s-o dat ordin că deținutele politice de la Mislea nu mai au dreptul la muncă, și ne-o’ dus la Miercurea Ciuc
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lor că-mi pare rău de ce-am făcut, pentru că nu-mi părea rău. Și zic: D-apoi, n-am fost, că nici nu știu ce trebuie să fac, și cum să fac. Și-apoi când o zis de declarație atunci am izbucnit: Știți ce, vă spun așa, domnule căpitan, nu v-o fost dumneavoastră destul? Mi-ați ucis soțul, mi-ați dat zece ani de închisoare, mi-ați luat tot ce-am muncit timp de cinci ani de căsnicie, tot ce am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe băncile școlii 14 ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o fratelui meu? Nu v-o fost destul? N-am mai putut rezista, și am izbucnit în plâns. Vai, iertați-mă, n-am vrut, vai, vai, nu, dar știți... Știu un lucru, să mă lăsați să pot să îmi trăiesc viața... V-o spus cineva că nu muncesc aici? Nu, toată lumea o spus tare bine despre
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
monetărie. Seara împreună, Ferdinand nu prea bine. Duminică, 17/29 mai Vremea mai bună, foarte umed. Cu Leopold și copiii la capela episcopală. Ora 11 înapoi. Audiențe. Ora 1½ plecat la curse, sub amenințarea unei furtuni, care nu a mai izbucnit, acolo până la 5½. Vreme bună, doar vânt puternic. Elisabeta și copiii pleacă la ora 5. Mers cu trăsura, la Șosea, cu Leopold. Cinat la 6¾. După aceea D. Brătianu la mine. În Bulgaria lucrurile iau o întorsătură serioasă. Seara împreună
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ocupat Arta, pe care turcii le-au cedat-o. Vineri, 8 iulie/26 iunie Vreme frumoasă și caldă, foarte umed. Ora 10 la Școala Militară, acolo până la 12½, examinat și eu. Cer acoperit. Orele 1-3 audiențe. D. Brătianu la mine, izbucnit furtună îngrozitoare, cu uragan, ploaie torențială, care va dăuna enorm recoltei. Seara sosit depeșe, conform cărora în Moldova s-a petrecut un accident de cale ferată, ca urmare a furtunii. Rosetti se afla în tren, însă a rămas neatins. Sâmbătă
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
11 plecat cu trenul special, cu Dabija, la Cocorăști, dincolo de Câmpina. Nori frumoși pe cer, care se îndreaptă spre Sinaia. Cernat și Mărculescu mă întâmpină la cantonul 23. Tabăra la 800 metri de acolo. Trupele în fața corturilor. Dejun cu ofițerii. Izbucnește furtuna, dar numai pentru câteva minute. După aceea vreme minunată. 2-4½ manevre, foarte cald. Ora 5 din nou spre Sinaia, ora 6 acolo, foarte rece. Seara scris. Vremea foarte senină și rece. Duminică, 4 septembrie/23 august Vreme frumoasă, vânt
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
nou. Hoyos a plecat dis-de-dimineață, Stătescu și întregul corp diplomatic la gară. Ora 10½ Stătescu la mine. La Petersburg, Giers a fost numit ministru de externe în locul lui Gorceacov, care păstrează doar titlul de cancelar al Imperiului. În Egipt au izbucnit răscoale, un ministru a fost ucis. După-amiaza Câmpineanu la mine, s-a întors din străinătate. Problema căilor ferate sârbești pare să fie rezolvată, în Serbia însă lucrurile nu merg bine, în ciuda proclamării regatului. Seara vânt rece, +2°R, cerul din
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]