7,873 matches
-
apropia de ușă și, trăgând zăvoarele, putea s-o deschidă... Privită de la poalele dealului, mulțimea forfotea, dar nu puteai spune că se mișcă într-o direcție sau alta. Aproape de Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru noi, spuse Coltuc. Sunt pentru morți... — Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând, cum te văd, ricană Ologu, nici de ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru noi, spuse Coltuc. Sunt pentru morți... — Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând, cum te văd, ricană Ologu, nici de ăsta n-o să-ți mai aduci aminte... — Tacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se vede, nu credem totdeauna la fel. „Mă întreb“, spunea bunică-sa, „dacă pe moșu-tu l-au îngropat cu popă. La câți aveau ei acolo de îngropat, la Stalingrad, nu știu dacă aveau vreme să le țină câte o lumânare la fiecare“. „Aveau popă militar“, o liniștea Rada, fără să-i înțeleagă prea bine spaima în fața morții fără împărtășanie și lumânare. „Dacă n-o fi murit și ăla...“, spunea bătrâna, neîncre zătoare. Duminică de duminică, mergeau la biserică să aprindă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La câți aveau ei acolo de îngropat, la Stalingrad, nu știu dacă aveau vreme să le țină câte o lumânare la fiecare“. „Aveau popă militar“, o liniștea Rada, fără să-i înțeleagă prea bine spaima în fața morții fără împărtășanie și lumânare. „Dacă n-o fi murit și ăla...“, spunea bătrâna, neîncre zătoare. Duminică de duminică, mergeau la biserică să aprindă sfeșnicul pentru cei morți fără lumânare. Acesta fusese primul gând care îi trecuse prin minte când se trezise înconjurată de trupuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o liniștea Rada, fără să-i înțeleagă prea bine spaima în fața morții fără împărtășanie și lumânare. „Dacă n-o fi murit și ăla...“, spunea bătrâna, neîncre zătoare. Duminică de duminică, mergeau la biserică să aprindă sfeșnicul pentru cei morți fără lumânare. Acesta fusese primul gând care îi trecuse prin minte când se trezise înconjurată de trupuri inerte, aruncate în fântâna din Piața Universității, ca într-o groapă comună. Spaimele noi se adăugau spaimelor vechi. Probabil că morții, precum copacii, comunică prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care, pentru câtva timp, se aflase și ea. Berti nu ar fi văzut cu ochi buni această strădanie, de aceea făcuse totul pe tăcute, întrebând din om în om, citind prin ziarele vechi mărturiile supraviețuitorilor. Astfel ajunsese, cu mănunchiul de lumânări ale bunicii în mână, dedicat morților fără nume și gropilor comune de pretutindeni, în cimitirul de la Străulești. Administratorul cimitirului o măsurase cu neîncredere, ascunsese la iuțeală în buzunar bancnota primită, dar n-a vrut s-o însoțească. Îi arătase doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cimitirului, locul unde erau îngropați săracii care se ascundeau prin tunelele metroului sau sub capetele de pod, ca să moară singuri. Crucile, încropite la întâmplare, nu purtau niciun nume. Oricare putea fi mormântul lui Alexandru. Rada avu pentru toate câte o lumânare și-și rosti rugăciunea. Apoi îi spuse povestea vieții ei : „Pe mine m-au iubit, de când mă știu, doi bărbați. Eu l-am iubit doar pe unul dintre ei. Pe celălalt îl chema Alexandru. Și pentru că merita mai mult de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pavel Avădanei apucă sticla și-și mai turnă un păhărel, își simțea limba îngroșată de praf, parcă și fața i se înnegrise de praful de cărbune. — N-ai venit pentru mine. Rada se opri, căută în sertar un căpețel de lumânare pe care îl propti pe o farfurioară și-l aprinse. Ai venit pentru tine, ai venit să te iert. Numai că degeaba te iert eu, nici măcar n-am dreptul ăsta. Cei care ar trebui să te ierte nu sunt aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt pe lumea asta și eu n-am dreptul să te iert în numele lor. Asta Pavel Avădanei păru să înțeleagă. — Eu am venit să vă spun cine sunt și să vă aduc lănțucul înapoi. Mie mi-e destul și atât. Lumânarea răspândea lumină pentru toți cei cărora, de o parte și de alta, le era dor de ea. Rada se ridică și se apropie de ușă. — E bine că te-am cunoscut, spuse. Acum du-te înapoi acasă. Pavel Avădanei astupă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică... Am întârziat cu slujba ! — Ce slujbă ? se întoarse Pârnaie. — Epitafu’... răspunse Isaia, suspinând din tot trăscăul pe care-l băuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
priveghi, fiecare cu ale lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse, când priveghiul risca să devină chiar ce-ar fi trebuit să fie : N-avem lumânări. Nu merge fără lumânări. Nu e nimic ce amărâții ăia din oraș să aibă și noi să n-avem, zise Bunelu. Nu e nimic pe lumea asta care să nu fie și în lumea de apoi. Adică asta de-aicea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse, când priveghiul risca să devină chiar ce-ar fi trebuit să fie : N-avem lumânări. Nu merge fără lumânări. Nu e nimic ce amărâții ăia din oraș să aibă și noi să n-avem, zise Bunelu. Nu e nimic pe lumea asta care să nu fie și în lumea de apoi. Adică asta de-aicea. — Gata, am murit ? întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu sunt. Încuviințară. Pentru Isaia, care mai trase o dușcă, lucrurile care nu sunt păreau să se înmulțească. La fel și pentru Puțică, care înțeleseră că, dacă priveau lumea cu patru ochi, vor trebui să se ducă tot ei după lumânări. Din ce găsiră, făcură, mai degrabă, niște făclii. Înfășurară cârpe și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vor trebui să se ducă tot ei după lumânări. Din ce găsiră, făcură, mai degrabă, niște făclii. Înfășurară cârpe și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât altele. Apoi se înșirară în cortegiu. Puțică în față, cu prapurii, Calu și Pârnaie, mai vânjoși, luară în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două brațe, fata făcu primii pași. Dar curând căzu în genunchi și se ghemui sub povară, abia suflând. Ceilalți tăceau. Lumina lunii le poleia fețele. Începură să urce în urma Magdalenei, oprindu-se odată cu ea. În depărtare, orașul se micșora și lumânările începeau să se stingă. Pe la jumătatea drumului, Magdalena se prăbuși. Trase, fără nădejde, de toate cele trei brațe care erau și ale ei, în timp ce al patrulea braț, care era al luminii, se întindea până spre vârf. Ar fi vrut să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ajuns și că a uitat de noi, de bine ce-i e... Au murit așteptându-l să se întoarcă... Tot mai bine decât deloc... — Săracii de ei, se înduioșă maică-sa dintr-odată. Să n-aibă unde pune o lumânare... Să crești un copil și... Unde l-or fi îngropat ? — Acolo, pe-un câmp... Unde au mai îngropat și pe alții pe care i-au împușcat tot așa... Da’ nu scrie nimica pe cruce... — Și-atunci tu de unde știi ? — Știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți despre tine. Atunci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea... Să deschizi cu tălpile ușa la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Blestem e un cuvânt care vine din latină și ăia, ă-hă, sunt morți de mult... Da’ noi, care suntem vii, putem să închinăm și pentru vii, și pentru morți. Cu stânga pentru vii și cu dreapta pentru morți, așa cum pui lumânările în sfeșnic... Își umplu un pahar și ciocni pentru vii, apoi cu stânga pentru morți. — Așa, spuse, câte o lumânare pentru fiecare. Și, când se stinge, mai aprindem câte una. Așa se cuvine, nu, fiule ? — Eu ziceam despre afurisenia în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putem să închinăm și pentru vii, și pentru morți. Cu stânga pentru vii și cu dreapta pentru morți, așa cum pui lumânările în sfeșnic... Își umplu un pahar și ciocni pentru vii, apoi cu stânga pentru morți. — Așa, spuse, câte o lumânare pentru fiecare. Și, când se stinge, mai aprindem câte una. Așa se cuvine, nu, fiule ? — Eu ziceam despre afurisenia în care te gândești la moarte și vorbești cu ea. — De ce să te mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
colțul lui, acoperind peretele cu o umbră imensă. — Ne spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din priviri cartea și nu o găsi. Bătrânul Coropciuc scotoci într-un sertar, după un muc de lumânare, îl aprinse și i-l întinse. Fetița privi mirată spre el și apoi speriată spre ceilalți. — Spune-le povestea, zise bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după un muc de lumânare, îl aprinse și i-l întinse. Fetița privi mirată spre el și apoi speriată spre ceilalți. — Spune-le povestea, zise bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la încheietură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la încheietură, Maca luă lumânarea și o puse pe masă. Fetița se trezi, își privi mâna înmănușată în ceară, se sperie și fugi în brațele bunicului ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]