9,544 matches
-
Dositei al Ierusalimului de a săvârși slujbe bisericești doar în limba „elinească sau slovinească” a fost încălcată, nu a fost ținută, iar în Biserica Română Unită s-a slujit doar în limba română. Pentru întreținerea și educarea orfanilor de război, mitropolitul Vasile Suciu a înființat Congregația Surorilor Maicii Domnului, care a deschis la Blaj un orfelinat înzestrat de Mitropolie cu atelierele necesare. Cu ajutorul papei, precum și cu donații ale foștilor elevi ai școlilor blăjene, a construit, la Blaj, "Institutul Recunoștinței", care cuprindea
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
material și spiritual, pe cei umili, pe bolnavi, pe orfani. „De atunci, în timpuri bune și mai puțin bune, tinere fete s-au înrolat în această armată smerită și disciplinată precum Maica Domnului, pentru slujirea lui Isus în semenii lor.". Mitropolitul Vasile Suciu a făcut toate acestea în scopul refacerii vieții morale în rândul poporului român, având speranța că aceste eleve, prin educație, vor deveni, mâine, adevărate soții și mame creștine. A trimis o parte din dintre surorile călugărițe din Blaj
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
după mutarea sediului episcopiei române unite de Gherla la Cluj, în 1930. A lărgit seminariul teologic, iar cu ajutorul Papei Pius al XII-lea, a ridicat edificiul Școlii Normale de băieți, precum și frumoasa clădire a Liceului comercial de băieți din Blaj. Mitropolitul Vasile Suciu urmărea crearea unei clase mijlocii românești, bazate pe morala creștină. De aceea, Mitropolitul Vasile Suciu poate fi numit al treilea ctitor al Blajului. Mitropolitul Vasile Suciu a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
teologic, iar cu ajutorul Papei Pius al XII-lea, a ridicat edificiul Școlii Normale de băieți, precum și frumoasa clădire a Liceului comercial de băieți din Blaj. Mitropolitul Vasile Suciu urmărea crearea unei clase mijlocii românești, bazate pe morala creștină. De aceea, Mitropolitul Vasile Suciu poate fi numit al treilea ctitor al Blajului. Mitropolitul Vasile Suciu a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj, inclusiv clădirea și terenul adiacent, pentru Episcopia de Cluj-Gherla. În acest perimetru a fost ridicată
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
Școlii Normale de băieți, precum și frumoasa clădire a Liceului comercial de băieți din Blaj. Mitropolitul Vasile Suciu urmărea crearea unei clase mijlocii românești, bazate pe morala creștină. De aceea, Mitropolitul Vasile Suciu poate fi numit al treilea ctitor al Blajului. Mitropolitul Vasile Suciu a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj, inclusiv clădirea și terenul adiacent, pentru Episcopia de Cluj-Gherla. În acest perimetru a fost ridicată Academia Teologică Unită din Cluj (în imobilul retrocedat către BRU funcționează
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
a 175 de la întemeierea școlilor Blajului, a sfințit Palatul Cultural din Blaj. În timpul arhipăstoriei sale, la 10 mai 1927, a fost încheiat "Concordatul" cu Sfântul Scaun, care a fost ratificat la 7 iulie 1929, în timpul guvernului condus de Iuliu Maniu. Mitropolitul Vasile Suciu, om de mare cultură și mare teolog, a participat la diferite congrese internaționale teologice. În anul 1929, a înființat AGRU (Asociația Generală a Românilor Uniți), iar în anul 1930, a reușit să să obțină înființarea Episopiei Române Unite
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
erau organizate pentru preoți reculegeri, exercițiile spirituale devenind obligatorii. Aceste exerciții spirituale aveau loc în Catedrala „Sfânta Treime”, la care erau aduși cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul era îngrijorat de situația românilor
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul era îngrijorat de situația românilor secuizați, lucru care i-a produs nenumărate zile și nopți de zbucium. În viața particulară, Mitropolitul Vasile Suciu a fost de o modestie simplă și austeră. Nu avea decât un singur slujitor în întregul castel
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul era îngrijorat de situația românilor secuizați, lucru care i-a produs nenumărate zile și nopți de zbucium. În viața particulară, Mitropolitul Vasile Suciu a fost de o modestie simplă și austeră. Nu avea decât un singur slujitor în întregul castel mitropolitan. Sănătatea mitropolitului Vasile Suciu s-a șubrezit, suferea de ateroscleroză și de diabet. A fost nevoit să suporte o operație
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
de situația românilor secuizați, lucru care i-a produs nenumărate zile și nopți de zbucium. În viața particulară, Mitropolitul Vasile Suciu a fost de o modestie simplă și austeră. Nu avea decât un singur slujitor în întregul castel mitropolitan. Sănătatea mitropolitului Vasile Suciu s-a șubrezit, suferea de ateroscleroză și de diabet. A fost nevoit să suporte o operație chirurgicală grea, de amputare a piciorului stâng. Însă trăia o viață sufletească deosebit de echilibrată, ca urmare a unei desăvârșite convingeri religioase. „Rar
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
1718 - 1739 în Oltenia) și rusești (1769 - 1774). Totuși, potrivit Mariei Dogaru, "„specialiștii români au demonstrat faptul că simbolurile județene sunt de sorginte autohtonă”". Mănăstirea Antim din București, pictată în 1715, prezintă pe frontispiciu șase medalioane destinate a simboliza numele mitropolitului (A - N - Θ - I - M - O - Σ). Dintre acestea, cele destinate literelor A, Θ și M prezintă stemele județelor Argeș (o acvilă), Teleorman (o oaie) și respectiv Mehedinți (o albină). În 1722 Frederich Schwantz a publicat o hartă în care
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
ianuarie 1877 - 3 ianuarie 1879. În această perioadă, el a renunțat la salariul care i se cuvenea. A făcut parte din comitetul care a reușit să reclădească Catedrala Mitropolitană din Iași, a cărei construcție fusese începută în anul 1833 de către mitropolitul Veniamin Costache, dar care, în urma prăbușirii în anul 1839 a cupolei mari, a stat în ruină până în 1880. Printre altele, el a făcut importante donații Universității „Al. I. Cuza” și Societății „Reuniunea Femeilor Române” din Iași, și a trimis, pe
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
iulie 1971) și apoi de rector al Institutului (1980-1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii, printre studenții săi numărându-se viitorul mitropolit al Ardealului, prof. dr. Laurențiu Streza și arhimandritul mitrofor al Bisericii Armene, dr. Zareh Baronian. Profesorul Braniște a îndeplinit și funcții în administrația patriarhală, cum ar fi cea de vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983), pentru un
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
pustiită de către tătari în 1510 și 1512 și apoi în 1538 de către turcii lui Soliman Magnificul, ea nu a mai putut fi reconstruită. Revenit pe tronul Moldovei în anul 1541, voievodul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roșca, să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Macarie (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
a fost prădată în mai multe rânduri: La începutul secolului al XVIII-lea, Mănăstirea Râșca a început să decadă și să devină pustie atât din cauza prădăciunilor efectuate de tătari, cât și ca urmare a închinării Mănăstirii Probota în 1677 de către mitropolitul Dosoftei către Ierusalim. Deși era metoc al Probotei, călugării de la Mănăstirea Râșca nu au recunoscut această închinare, mănăstirea devenind de sine stătătoare, supusă doar Mitropoliei Moldovei. În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea a început să fie refăcută treptat
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, "„când numai zidul au rămas”". Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), stareț fiind arhimandritul Isaia (1821-1842), în perioada 1823-1827, după cum arată și inscripția pusă atunci, s-au executat numeroase lucrări de renovare a bisericii. A fost dărâmat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, ferestrele au fost lărgite fiind
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
vechea trapeză din 1765. Cu prilejul acestor lucrări, s-a amplasat pe peretele sudic al pridvorului o pisanie cu caractere chirilice, având următorul text: ""Întru cinstea și mărirea sfântului ierarh Nicolae, patronul acestii monastiri, la anul 1827 în zilele preasfințitului mitropolit Veniamin Costache, cu osărdia și cheltueala preacuviosului arhimandrit Kir Isaia egumenul acestui sfănt lăcaș care sau prefăcut după modelul obișnuit acum în Moldova sau lărgit înlăuntru prin dărmarea unui părete din mijloc sau mărit și sau întărit ferestile cu gratii
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
în anul 1931). În anul 1921, în timpul starețului Pancratie Fasolă, a avut loc un mare incendiu care a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și cu stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), mănăstirea a fost refăcută între anii 1923-1931 prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului Paisie Cozma. În memoria acestui eveniment
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
bisericii, în stânga intrării, o placă de marmură cu următoarea inscripție: Noi lucrări de restaurare au avut loc la Mănăstirea Râșca între anii 1965-1968 (în special la turnul clopotniță și la zidul de incintă) și 1972-1991 prin purtarea de grijă a mitropoliților Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu (deveniți ulterior patriarhi ai României). Printre monahii care au viețuit aici sunt de menționat monahii Antonie Plămădeală (viitor mitropolit al Ardealului) și Calinic Dumitriu (stareț al acestei mănăstiri între anii 1990-1991 și viitor episcop). Printre
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
special la turnul clopotniță și la zidul de incintă) și 1972-1991 prin purtarea de grijă a mitropoliților Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu (deveniți ulterior patriarhi ai României). Printre monahii care au viețuit aici sunt de menționat monahii Antonie Plămădeală (viitor mitropolit al Ardealului) și Calinic Dumitriu (stareț al acestei mănăstiri între anii 1990-1991 și viitor episcop). Printre odoarele bisericii sunt de menționat o părticică din moaștele Sfântului Nicolae, o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
îi răpesc sorții de izbândă. Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moș Ilie”, însoțit de tânăra familie Șandru, aduce binecuvântarea și aprobarea de construcție a bisericii de la Bucium, iscălită cu dragostea și harul Înalt Prea Sfinției Sale, Mitropolitul Bălan. De astă dată însă, opresiunea regimului comunist se resfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu prețul vieții” să ridice mănăstirea, familia Șandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
Mitropolitul Bălan. De astă dată însă, opresiunea regimului comunist se resfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu prețul vieții” să ridice mănăstirea, familia Șandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului apreciază și aprobă inițiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar apoi, la 6 august 1995 se sfințește Biserica între timp înălțată. Truda și rugăciunea obștii, sub binecuvântarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioșilor și eforturile “Doamnei de la
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
cariera militară și depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iași. În anul 1946, arhiepiscopul și mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcție stagnase de 22 ani. Părintele Argatu a adus la Boroaia
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
libertate. Astfel, i s-a dat din nou Parohia Boroaia, trebuind să ia viața de la capăt, pe care a reînceput-o cu construcția bisericii din Boroaia. Ani de zile a refuzat cu demnitate să se înscrie în PCR. Cu binecuvântarea mitropolitului Iustin Moisescu, părintele Ioan Argatu a pus prima cărămidă a bisericii la 22 iunie 1969, iar zidirea sfântului lăcaș a durat până la 2 mai 1970. A urmat apoi tencuiala, pictura, clopotnița și casa de prăznuire, lucrarea fiind terminată de către fiul
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
clopotelor. Biserica și clopotnița au fost restaurate în anii 1954-1955. Ulterior s-au refăcut chiliile cu etaj, precum și așa numitele "chilii turcești", rămase din construcțiile ridicate de starețul Visarion. În 13 august 1956 a fost internat aici cu domiciliu obligatoriu mitropolitul unit Alexandru Rusu, după eliberarea sa din închisoarea Sighet, unde a fost deținut după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, respectiv mănăstirile ortodoxe de la Curtea de Argeș și Ciorogârla. La sfârșitul anului 1956 mitropolitul Rusu a fost scos de la Mănăstirea Cocoșu, condamnat
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]