8,110 matches
-
mitraliat-o, cu toții, prin paradox și parodie, prin ludicul spiritului lor rebel și bufon. Nu ar fi vorba nici chiar de vreun „carnet de membru” În loja internaționalistă a maeștrilor inovatori ai artei moderne. Un dadaist doar În sensul „cetățeniei” modernității, nu al cotizării la o mișcare, fie ea și de avangardă artistică. „Punându-ne În inconfortabila situație a imigrantului suntem din nou ca niște copii”, explica imigratul În Lumea Nouă. „Sunt printre puținii care continuă să deseneze după ce copilăria s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Convorbiri literare”, apărută în volum în 1908, cu premiera la 22 februarie, în același an, la Teatrul Național din București) a înrâurit reacția comentatorilor care, cu rare excepții, au crezut că identifică în această scriere de influență franțuzească elemente de modernitate absente în dramaturgia de până atunci. Bun cunoscător al high-life-ului bucureștean, F. privește critic, cu o tentă satirică, un asemenea mediu pervertit, de „vecinică desfătare”, în care inși cu ifose, nepăsători și ușurateci, se țin de intrigi, bârfe și amantlâcuri
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
6; Artur Silvestri, „Viața în limba română”, FLC, 1983, 7; Valentin F. Mihăescu, „La bătrânețe, lupii tineri”, LCF, 1983, 51; Mariana Ionescu, Sud, până la capăt, ATN, 1985, 7; Alexandru Horia, „Sud, până la capăt”, ARG, 1987, 1; Teodor Vârgolici, Tradiționalism și modernitate, RL, 1989, 15; Popa, Ist. lit., II, 469-470. M.I.
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
nivelarea judecății de valoare, ba uneori chiar la falsificarea ei. G. supralicitează, de exemplu, teatrul lui Duiliu Zamfirescu sau acordă o importanță prea mare unor scrieri de debut, ca romanul În fața vieții ș.a. Dar spiritul critic îl determină să observe modernitatea poeziei scriitorului, să-i remarce receptivitatea față de simbolism și ideile novatoare despre roman (obiectivitatea, citadinismul, documentul autentic), să-i sublinieze înzestrarea de epistolier și memorialist. G. este, de altfel, și autorul unei excelente ediții critice a operei lui Duiliu Zamfirescu
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XX-e siècle, II, Budapesta, 1984; Mincu, Eseu, passim; Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
estetică (mai degrabă etică și ideologie) realist-socialistă. Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) și Dileme și pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern și de limbajele specifice ale acestuia în Teatru-antiteatru-teatru (1972) și în Modernitatea teatrului (1983) unde discută problema modernității în teatru ca „noutate a continuității” și „reabilitare a cuvântului”, de relația dintre spațiul de joc și spectator etc. Comentariile lui D. vizează o arie extinsă a teatrului modern, abordată cu relativă deschidere ideologică
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
realist-socialistă. Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) și Dileme și pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern și de limbajele specifice ale acestuia în Teatru-antiteatru-teatru (1972) și în Modernitatea teatrului (1983) unde discută problema modernității în teatru ca „noutate a continuității” și „reabilitare a cuvântului”, de relația dintre spațiul de joc și spectator etc. Comentariile lui D. vizează o arie extinsă a teatrului modern, abordată cu relativă deschidere ideologică: teatrul lui Maiakovski, Sean O’Casey
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
în dramaturgia occidentală contemporană, București, 1962; Istoria teatrului universal contemporan, I, București, 1963; Regizorul și teatrul, București, 1968; Dialog despre dragoste, București, 1970; Dileme și pseudodileme teatrale, București, 1972; Teatru-antiteatru-teatru, București, 1972; Elogiu actorului, București, 1982; Nemurirea teatrului, București, 1982; Modernitatea teatrului, Cluj-Napoca, 1983; Elogiu regizorului, București, 1985; Arta regiei teatrale, București, 1987; Elogiu scenei, București, 1988; Rebelul, București, 1998. Traduceri: James Aldridge, Al patruzeci și nouălea stat , București, 1948 (în colaborare cu Mihail Calmâcu); Ilya Ehrenburg, Leul din piață, București
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
și pseudodileme teatrale”, TR, 1972, 30; Marian Popescu, „Actorul și scena”, RL, 1982, 22; N. Barbu, „Nemurirea teatrului”, CRC, 1982, 35; Serafim Duicu, Dramaturgie românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Mircea Ghițulescu, Critici și animatori, ST, 1984, 6; Iustin Ceuca, Modernitatea teatrului, TR, 1984, 38; George Chirilă, Creatorii spectacolelor, CNT, 1985, 44; Mirodan, Dicționar, II, 52-55; Dicț. scriit. rom., II, 53-54; Popa, Ist. lit., I, 1036-1037. R.D.
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
Cațavencii (2001) pedalează pe o tematică sinonimă. Orașul, teritoriu al dezesențializării umane, amenință ființa cu pierderea identității. O suită de vizite la New York îi permite autorului să se definească în funcție de sorgintea sa (Un poet la New York, 2002). Interesat de apusul modernității și de intrarea liricii în vârsta postmodernă, poetul concepe volumul Elegiile după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
apărută la Arad, lunar, între 1 octombrie 1934 și ianuarie 1935. Director a fost la început Tiberiu Borneas-Maier, ultimul număr stând „sub îngrijirea grupului «Duh»”, compus din Marcel Olinescu, Miron Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier. Revista se vrea o expresie a modernității altoite pe tradiția perena: „Vrem criticism nou obținut prin sudarea modernismului adevărat și logic la tradiția selectata și dezbărată de prejudecăți”. D. publică poezii de Radu Gyr, Virgil Gheorghiu, Teodor Scarlat, Yvonne Rossignon, Petre Păscu, Virgil Carianopol, Sergiu Ludescu, Const.
DUH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
bine încrustate, altfel opuse în esența formulei lor. Detenta lui D. este însă mai înaltă decât o simplă pastișă, și decupajele sale nu au nici finalitate parodică. Raportul pe care poetul postbelic îl stabilește cu cele două voci inconfundabile ale modernității interbelice nu este nici de inferioritate, nici de superioritate; este vorba, mai curând, de un fel de „comerț” intelectual-liric, de un parteneriat măgulitor pentru ambele părți. Este vorba, în primul rând, de o „recunoaștere”. Modernitatea interbelică aproape că se „clasicizase
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cele două voci inconfundabile ale modernității interbelice nu este nici de inferioritate, nici de superioritate; este vorba, mai curând, de un fel de „comerț” intelectual-liric, de un parteneriat măgulitor pentru ambele părți. Este vorba, în primul rând, de o „recunoaștere”. Modernitatea interbelică aproape că se „clasicizase” și se prefăcuse în cristale, în conștiința epocii în care scria D. Deșertul realismului socialist provocase o comunicare și mai vie între vârste diferite ale literaturii noastre: poeții „șaizeciști” căutau febril și găseau, dincolo de acest
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
respective. În această categorie se inserează volumul I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei (1995), studiu dedicat poeziei originale a scriitorului pașoptist, și eseul, urmat de o antologie de texte comentate, Eminescu după Eminescu (2000), în care se face, edificator, demonstrația modernității poeziei eminesciene prin elementele sale simboliste, raportate la poezia lui Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé. Cartea cea mai reprezentativă a criticului este Al doilea val. Generația Hyperion, cu un prim volum, Poezia anilor ’70 (2001), ce analizează un important segment de
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
-se simetric față de volumul de debut, dar strângând în el experiența din interval. Ultimele comentarii despre poet îl definesc ca pe un „neoclasic” (Octavian Soviany), rostind nesofisticat „cosmosul mirific” (Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă), într-un echilibru al tradiției și modernității. SCRIERI: Cer înfrunzit, București, 1969; Glas de ceară, București, 1972; Masa de mire, București, 1975; Ochii florilor, București, 1976; Dimineața cuvântului, București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
sau cu apelul energic, mobilizator. Se schițează, de altfel, și un program de reformă morală, după paradigma luministă, în numele căreia G. și-a croit activitatea. Însemnare a călătoriii mele..., important document social, ideologic, etic și psihologic al fazei de trecere spre modernitate, rămâne, în literatura română, cel dintâi jurnal de călătorie tipărit. Autorul, genuin, încă nu avea gustul pentru o informație cât mai precisă, vizibil mai târziu la N. Filimon, și nici degajarea, mobilitatea lui I. Codru-Drăgușanu. Schițată mai întâi în limba
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
într-o tonalitate polemică proprie criticului, opinii tradiționale și mai ales poncife provenite din definirea poetului „prin ceea ce nu are el și au ceilalți”. Miezul demonstrației stă în interpretarea doinei ca pattern al întregii creații și în decelarea deschiderilor către modernitate induse de reinterpretarea, ca tematică și muzicalitate, a modelului folcloric de către un poet considerat de exeget mult mai modern decât s-a crezut. Recitirea altui poet de început de veac, în cartea inspirat intitulată G. Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din care nu puține au în atenție literatura și gândirea umanista. G. a tradus și prefațat românul Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor). Moiră, mythos, dramă, sinteză complexă despre tragedia
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
de înnoire a artei spectacolului), dar și la dramaturgia universală din secolul al XX-lea, care a reluat motivele tragediilor antice (Cocteau, Gide, Anouilh, Giraudoux, Sartre ș.a.) sau a abordat modern problematică tragicului, mai bine zis a echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din România. Volumul de eseuri Antichitate și modernitate cuprinde
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din România. Volumul de eseuri Antichitate și modernitate cuprinde texte din care câteva privesc direct literatura (de pildă, Românul istoric și farsă lui Umberto Eco), iar majoritatea comportă semnificații importante pentru întreaga sfera a culturii, nefiind limitate la domeniile specializate ale cercetării istorice și de istoria artei, care
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Perspective de istoria artei și teoria culturii, București, 1982; Artă și arheologie dacica și română, București, 1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în România, București, 1985; Antichitate și modernitate, Brașov, 2000; Artă română în România, București, 2000. Traduceri: Robert Flacelière, Istoria literară a Greciei antice, București, 1970; Richard Brilliant, Arta română de la Republică la Constantin, pref. trad., București, 1979; Clark Kenneth, Revoltă romantică. Artă romantică în opoziție cu cea
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
promovate de orânduirile marxist-utopice, spre a le reda cu o minuție și o exactitate proprii individualității. El este un excepțional poet al cruzimii, întrucât există o corespunzătoare poezie, iar atitudinea sa față de cruzimea considerată în autonomia, în fenomenologia ei, garantează modernitatea operei sale, în măsura în care modernitatea în sine poate alcătui o valoare. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Camera de alături, București, 1968; Ostinato, tr. Marie-Thérèse Kerschbaumer, Frankfurt, 1971; ed. (La Cellule des libérables), tr. și pref. Alain Paruit, Paris, 1971; ed. (Ostinato) București, 1992
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
spre a le reda cu o minuție și o exactitate proprii individualității. El este un excepțional poet al cruzimii, întrucât există o corespunzătoare poezie, iar atitudinea sa față de cruzimea considerată în autonomia, în fenomenologia ei, garantează modernitatea operei sale, în măsura în care modernitatea în sine poate alcătui o valoare. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Camera de alături, București, 1968; Ostinato, tr. Marie-Thérèse Kerschbaumer, Frankfurt, 1971; ed. (La Cellule des libérables), tr. și pref. Alain Paruit, Paris, 1971; ed. (Ostinato) București, 1992; Die Tür, tr. Marie-Thérèse
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
altul al celor de la franceză. Referințele, mă miram eu Încă de pe atunci, erau arareori convergente. Într-o parte, nu se vorbea decît de Lyotard, pornind de la Descartes, de unde am realizat, Încet, că a vorbi despre postmodernitate Înseamnă a vorbi despre modernitate. În cealaltă parte, postmodernismul (se spunea mai puțin postmodernitate) era deja o vulgată literară, pentru unii, un avatar al limbajului prețios, pentru alții, iar numele postmodernilor străluceau ca la cinema. Asta pentru că fiecare, anglofilul, respectiv francofilul, era mult mai puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ea coboară, Încet, de acolo, pentru a se amesteca În publicul atent acum la revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]