7,707 matches
-
viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă" sau "Împodobită cu florile morții,/ icoană de lacrimi, primește tămâia.../ se năruie cerul zăvoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de lună", exploziile romantice cu implicații folclorice mai persista. Cerul sună, frunza sună/ unde-i dragostea nebună/ când zvârleam cuțite-n lună/ și tot dam morții arvună." Volumul "Clopotul nins" (1971) reia metafora focului: "Puterea mea e că mă mistui, iluzie de aur,/ iluzie a tot ce-ar fi putut să fie,/ iluzie a tot ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și unu de frați" ("Firul Ariadnei"). Satul capătă trăsături fabuloase, obiectele au alte contururi, ele poartă ascuns un "ce" misterios care dăinuie din timpuri străvechi: apare șarpele bun, păzitor al casei, pentru care săteanul a turnat lapte în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și "Aventura laptelui", în ciuda faptelor relatate, nu ni se pare stranie, pentru că totul vine din timpuri imemoriale, dintr-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăiește în numele merelor, al frunzelor, al cailor, al păsărilor, al pietrei ("A șaptea elegie"). Și iată-l bolnav de realul a cărui esență n-o poate atinge: " Iată-mă, stau întins peste pietre și gem/ organele-s sfărmate, maestrul e nebun căci el suferă/ de-ntreg universul. Mă doare că mărul e măr,/ sunt bolnav de sâmburi și de pietre,/ de patru roți, de ploaia măruntă..." Un elogiu adus realului, vieții, nașterii permanente apare în elegia oului, a noua, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi mă paști"/. Problema existenței este larg dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
soluția cu totul întâmplător: după ce și-a revenit din moleșeală, i-am servit într-un mod mai special niște sendvișuri și a intrat pe drumul cel bun... Păcat că nu ne cunoaștem mai bine, ca să vorbim pe șleau despre satisfacțiile nebune aduse în dormitor de un banal sendviș... Pentru a putea pleca în sfârșit la cumpărături, trebuie să vă mai ofer câteva informații legate de modul de prezentare a mărfii. Extraterestrele sunt familiarizate cu produse ambalate ori îmbuteliate, împerecheate, combinate, înseriate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
trecea rar pe la restaurant, iar eu nu prea ieșeam din bucătărie. După program însă, mă conducea acasă și de cele mai multe ori rămânea peste noapte... Obiceiul acesta făcuse ca bucătăria mea să prindă în sfârșit viață; intram acolo cu o poftă nebună de lucru, de parcă n-aș fi stat toată ziua la coada cratiței; găteam ceva rapid, mă refuza de cele mai multe ori pentru că ținea la siluetă, apoi ne cufundam în așternuturile moi și mă lăsam cuprinsă de beția amorului. Și beția asta
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că la pat ar fi fost cel mai bun bărbat din viața mea, dar mă iubea cu o patimă copleșitoare, se implica total în ceea ce făcea și ca dovadă stau urletele mele isterice provocate de extaz... Mi-era un dor nebun să fiu răgușită, nu mai țipasem așa tare de ani de zile, din timpul extraterestrului numărul trei... Numărul zece nu era masculul tipic, care urmărește în viață un singur lucru: să dețină controlul. El mi se oferea cu o generozitate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
capăt iar liniștea!... Da, sunt hotărâtă, și trebuie să biruiesc tot, și pe tine... așa de hotărâtă sunt, încât adineaori am poruncit lui Ghiță să meargă să dea drumului lui Cațavencu și să-l poftească aici din partea mea.... Tipătescu: Femeie nebună! Ce ai făcut? Zoe: Am făcut ce am crezut că trebuie să fac. Dacă nu nu vrei să sprijini pe Cațavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi, ca să mă scapi atunci eu, care voi să scap, îl sprijin eu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ce e? Spune! Pristanda: (oprindu-se) Coană Joițico, voiam să... Zoe: (fierbând) Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dămi-o s-o văz! (foarte agitată) Dă-mi-o, s-o văz! Tipătescu: Zoe! Ești nebună! Pristanda: (aparte) Curat nebună! Zoe: Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta. Pristanda: (căutând s-o calmeze) Nu, coană Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat... "Răcnetul" nici n-a apărut astăzi... După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
oprindu-se) Coană Joițico, voiam să... Zoe: (fierbând) Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dămi-o s-o văz! (foarte agitată) Dă-mi-o, s-o văz! Tipătescu: Zoe! Ești nebună! Pristanda: (aparte) Curat nebună! Zoe: Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta. Pristanda: (căutând s-o calmeze) Nu, coană Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat... "Răcnetul" nici n-a apărut astăzi... După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la cunoașterea nebunului. Pentru Înțelegerea nebuniei, trebuie precizat faptul că imaginea acesteia reprezintă „limbajul simbolic” al unui mod de „a-fi-alt-fel” comparativ cu normalul care este considerat și acceptat ca fel de a fi În cetate. Diferența dintre persoana normală și nebun este dată de semnificațiile axiologice morale și de natura psihologică a acestora. Așa cum am mai arătat și cu alte ocazii, nebunia este negativul axiologic al normalului; un mod de „a-fi-alt-fel”. De aici diferențele, refuzul reciproc și conflictul dintre normalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie să fie, aceeași atitudine sufletească ca [la] cei mai distinși dintre noi./ Opera lui întreagă îmi apare ca povestea sufletului său cinstit și drept, luptînd să-și menție idealul din tinerețe, în mijlocul desfășurării sălbatice de pofte, în goana asta nebună pentru a ajunge”. Cînd au fost scrise, Bacovia publicase doar 31 de poeme și nimeni nu avea încă imaginea întregului lor buchet. Dar dacă ar fi fost adunate laolaltă, ar fi evocat povestea unui suflet din aceeași categorie, chiar mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
parcă pe podele, umbra unui corb... Și iarăși într-o clipă mi s-a înșirat în minte tot sfîrșitul trist al acelei iubiri din cartea lui Poe. - Se vorbea parcă de dragostea mea acolo și-n deșert căutam să alung nebunele gînduri”3). La Bacovia, numele lui Poe mai apare o dată în poezia „Finis”, asociat cu cele ale lui Baudelaire și Rollinat („O, simțurile-mi toate se enervau fantastic.../ Dar în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de acasă. Desfășurate în trei etape, „peregrinările pentru căutarea pîinii” sfîrșesc dramatic. La puțin timp după ce a ajuns colon, tatăl moare; mor și cei care ar fi putut s-o ajute pe fiică, iar pînă la urmă moare și ea, nebună, la marginea unui debarcader, după mai multe încercări eșuate de a se întoarce în țară. Dreptate, de asemenea, e un titlu real: cel al unui volum scos de Editura „Flacăra” în 1914, în care e cuprinsă și prima parte a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ți vei pierde fecioria/ în taina roză a voluptății?”2), replică croită pe tiparul unor versuri din „Moartea lui Fulger”, de Coșbuc: „Trăiește-ți, doamnă, viața ta!/ Și a morții lege n-o căta!” (...) „Nu cerceta aceste legi,/ Că ești nebun cînd le-nțelegi!/ Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea!”3). Limitarea infinitului „în infinit pămîntul se simte tresăltînd”1). E oarecum surprinzător să constați că Bacovia întrebuințează de mai multe ori decît Eminescu cuvîntul „infinit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Fundației Culturale Romîne, 1994, p. 94. Mărturisirea îi aparține lui Pantazi, dar poate fi atribuită și autorului. 9. O demonstrează următorul pasaj din Ceasornicul domnilor, de Antonio de Guevara, în traducerea lui Nicolae Costin: „nimene nu socotesc a fi așea nebun, să nu laude știința învățăturilor mai mult decît nebunia războiului”. (Nicolae Costin, Scrieri, 2, Ediție critică de Gabriel Ștrempel, Ed.Hyperion, Chișinău, 1991, p. 41) 10. Giovanni Papini, Cartea neagră, Traducere de Nicolescu Badea, Ed. Fronde, 1997, p. 69. 11
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume captivă, indiferentă sau incapabilă de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă dată „răcnind”- n. m.] pe bulevarde...” („Vobiscum”). Bacovia le-a înțeles tristețea și s-a cutremurat. într adevăr, unele din manifestările acestor inși blînzi îți rup inima, așa cum mi s-a întîmplat mie azi, mergînd pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prezentat lui Don Alfons, recomandîndu-se "Eminescu rumänicher Schriftsteller, adică Eminescu, scriitor român". Apoi el i-a prezentat, pe amîndoi regii, mamei sale, pe care o considera prințesă a Moldovei 6. A doua oară era pe pragul de a fi declarat nebun. Numai atunci, bunicul său, Vasile Iurașcu, era "Vasile Jura, boier de neam din Moldova, din timpul lui Alexandru Mușat cel Bun", iar tatăl său a devenit "George cavaler de Eminovici, castelan ereditar al Regnului Poloniei"7. În celelalte ocazii, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prin pustii tăcute,/ prin nourii din cer", pîn'ce încheie poetul "bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei, o veste neagra a căzut ca un trăsnet, în familia Eminovicilor, de la Ipotești. Fiul lor, Ilie, elev în clasa a II-a, la Școala
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n flori, Unde ades de brațu-i în noaptea înstelată Ședea pe stînca stearpă, spuindu-i ghicitori"81 ........................................................................... Ce s-a-ntîmplat de-atuncea eu nu-mi aduc aminte Adesea însă noaptea, cînd mai nebun veghez, Eu văd ca și aevea, biserică, morminte, Iar printre ele unul, c-o cruce neagră văz."81 În toamna aceea a anului 1865 județele Botoșani, Dorohoi, Suceava, Neamț, Bacău și Iași au cunoscut o foamete cumplită. La 3 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poezia Aveam o muză, pe care zice el "am îngropat-o în zare", referindu-se la frumusețea ei, a scris: "O dată-n viață muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu fericit c-amant al blondei Lede Nebun de amor, eu o vedeam ades." Iar într-o însemnare fugară, din 1883, deci din pragul primei întunecări mintale, el nota, printre altele: Cînd s-a născut bătrînul? (e vorba de tatăl său) 34. Cînd am văzut eu pe Leda
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
același timbru elegiac, poetul continua tot atunci, în alte versuri, din poezia Ce șoptești atît de tainic (tu, izvor): ..................................... Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pămînt, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vînt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece-i cîntu-i Și eu știu numaî atîta C-aș dori odat' să mîntui!"192 Tot atunci i s-a ivit intenția de a-și aduna, într-un volum, toate poeziile inspirate de Casandra și de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]