7,693 matches
-
în cetatea antică Ptolemais. Călătorii în țări străine și cititorii în stele știau că cerurile prevesteau nenorocire. Naratorul și șase prieteni de-ai săi se strânseseră între zidurile unei săli, unde se ospătau, dar gânduri sumbre îi apăsau. Cei șapte oaspeți beau vin roșu, cântau și râdeau. Draperii negre atârnau în cameră și îi opreau pe oaspeți să vadă luna și stelele prevestitoare de rele. Oinos simțea că în jurul lor plutea ceva intangibil, simțurile sale tulburate percepeau o senzație de sufocare
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
nenorocire. Naratorul și șase prieteni de-ai săi se strânseseră între zidurile unei săli, unde se ospătau, dar gânduri sumbre îi apăsau. Cei șapte oaspeți beau vin roșu, cântau și râdeau. Draperii negre atârnau în cameră și îi opreau pe oaspeți să vadă luna și stelele prevestitoare de rele. Oinos simțea că în jurul lor plutea ceva intangibil, simțurile sale tulburate percepeau o senzație de sufocare și o neliniște plină de spaimă. Toți cei șapte erau copleșiți de o povară de moarte
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
un bal mascat în șapte camere ale mănăstirii, fiecare decorată într-o culoare diferită. În mijlocul orgiei lor, o persoană misterioasă intră și își face drum prin fiecare dintre camere. Prospero moare după confruntarea cu acest străin, la fel pățind și oaspeții. Povestirea prezintă multe tradiții ale ficțiunii gotice și este adesea analizată ca o alegorie cu privire la inevitabilitatea morții, deși unii critici se opun considerării operei ca un text alegoric. Au fost realizate multe interpretări diferite, încercându-se să se identifice adevărata
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
indiferenți la suferințele populației, intenționând să aștepte sfârșitul epidemiei de ciumă în lux și siguranță în spatele zidurilor sigurului lor refugiu, după ce porțile masive de fier fuseseră sudate. Într-o noapte, Prospero a organizat un bal mascat pentru a-și distra oaspeții, în șapte camere colorate din mănăstire. Șase dintre camere sunt decorate fiecare și luminate într-o culoare specifică: albastru, violet, verde, portocaliu, alb și violet. Ultima cameră este decorată în negru și este luminată de o lumină roșie - „de culoarea
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
un giulgiu de înmormântare, cu o mască extrem de realistă, care părea a fi a unui cadavru rigid, și cu trăsături ale Morții Roșii, de care toți cei de la bal erau disperați să scape. Grav insultat, Prospero cere să cunoască identitatea oaspetelui misterios, astfel încât să-l spânzure. Când nimeni nu îndrăznește (de frică) să se apropie de acea persoană, în loc să-l lase să treacă prin cele șapte camere, prințul îl urmărește cu un pumnal amenințător până când îl încolțește în camera a șaptea
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
masca și roba, doar pentru a afla spre groaza lor că acestea nu ascundeau o formă solidă. Abia acum ei își dau seama (prea târziu) că străinul venit în puterea nopții la ei este de fapt Moartea Roșie și toți oaspeții iau boala și mor. Fraza finală a povestirii rezumă astfel: „Și bezna, și ruina, și Moartea Roșie își întinseră peste tot și peste toate nemărginita lor stăpânire”. Poe a publicat povestirea pentru prima dată în ediția din mai 1842 a
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
menit să țină boala afară, acesta este în cele din urmă o structură opresivă. Arhitectura sa ca un labirint și ferestrele înalte și înguste au devenit aproape burlești în camera neagră din capăt, așa de opresivă că „prea puțini dintre oaspeți aveau îndrăzneala să-i treacă pragul”. În plus, castelul este menit să fie un spațiu închis, dar străinul reușește să intre în el, sugerând faptul că controlul este o iluzie. Ca și multe din povestirile lui Poe, „Masca Morții Roșii
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
lor li se alătură alte 25-30 de persoane, care sunt serviți cu o cantitate mare de bunătăți. Ceilalți musafiri, după cum observă el, sunt îmbrăcați oarecum ciudat; deși hainele lor sunt bine făcute, ele par să nu li se potrivească. Majoritatea oaspeților sunt femei împodobite „cu un belșug de giuvaiericale, fel de fel de brățări, inele și cercei, arătându-și pieptul și brațele dezvelite cu nerușinare”. Masa și încăperea erau decorate cu un număr mare de lumânări aprinse oriunde era posibil să
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
să se teamă”. Naratorul întreabă cum de nu s-a răzvrătit personalul spitalului și nu a readus lucrurile în ordine. Chiar atunci s-au auzit zgomote puternice și personalul real al spitalului a evadat din carcere. Este dezvăluit faptul că oaspeții de la cină erau, de fapt, pacienții care preluaseră controlul asupra spitalului. Ca parte a revoltei lor, deținuții au tratat personalul cu „catran și pene”. Gardienii i-au adus pe pacienții reali, inclusiv pe domnul Maillard (fostul director care înnebunise cu
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
un meci preliminar de calificare cu echipele aflete pe locul 4 în Campionatele Italiei, Ungariei, Austriei și Cehoslovaciei. De altfel s-a decis ca 40% din veniturile de a fiecare meci( minim 3000 de franci elvețieni) să meargă la echipa oaspete. Printre condiții mai figurau: să aibă o zi fixă pentru meciuri, terenuri de iarbă și garduri de sârmă pentru spectatori. În urma diputării meciurilor din runda preliminară toate echipele din Elveția au fost eliminate. Finala Cupei Mitropa 1936 s-a disputat
Cupa Mitropa 1936 () [Corola-website/Science/325812_a_327141]
-
Loc de rugăciune cotidian, Zidul de apus reunește mari mase de credincioși cu ocazia sărbătorilor cultului mozaic, de asemenea este pentru mulți un loc de celebrare a ceremoniilor de Bar Mitzva. El este și un loc de reculegere pentru înalții oaspeți care vizitează Israelul și un loc de atracție pentru sute de mii de turiști de toate originile și confesiunile. În fața Zidului au loc și ceremonii de jurământ ale soldaților Armatei de apărare a Israelului. Textele evreiești timpurii fac referire la
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
scopul de a-i ucide, gândind că aceasta "ar face lumea un loc mai bun". Studenții stabilesc o procedură pentru fiecare crimă. Invitaților li se va ocazia să-și schimbe opiniile și să-și renege convingerile. În cazul în care oaspeții nu-și schimbă modul de gândire, grupul le oferă vin alb otrăvit dintr-un decantor albastru și solicită un toast. Cadavrele sunt îngropate în grădina de legume a grupului. Printre oaspeți se află un preot homofob, un misogin șovin, un
Ultima cină (film) () [Corola-website/Science/325148_a_326477]
-
și să-și renege convingerile. În cazul în care oaspeții nu-și schimbă modul de gândire, grupul le oferă vin alb otrăvit dintr-un decantor albastru și solicită un toast. Cadavrele sunt îngropate în grădina de legume a grupului. Printre oaspeți se află un preot homofob, un misogin șovin, un neonazist, un anti-ecologist, un fundamentalist islamic rasist, un extremist pro-life, un avocat care sprijină cenzura, un om care atacă vagabonzi (singurul invitat la cină care-și reconsideră momentan convingerile) și adversarii
Ultima cină (film) () [Corola-website/Science/325148_a_326477]
-
toate obiectele moderne din camera de hotel și încearcă să călătorească în anul 1912. Se înregistrează pe un magnetofon sugerandu-si că se întoarce în timp dar eșuează. În următoarele zile, în timp ce căuta prin podul hotelului, Richard descoperă registrul de oaspeți din 1912. Acolo, el își observa numele și semnătură, iar, din acel moment, este încredințat că va izbuti. Richard face o nouă încercare, de data aceasta cu magnetofonul amplasat sub pat. Mai convins acum, călătoria înapoi în timp reușește. El
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
managerul hotelului și de Arthur; aceștia trimit după un doctor care însă se declară neputincios.Cu umbră unui zâmbet întipărita pe față,Richard sfârșește și , pe un fundal de lumină,o regăsește pe Elise. Richard Matheson, scenaristul filmului, apare că oaspete al hotelului în anul 1912, într-un rol cameo. El este șocat de faptul că Richard s-a tăiat în timp ce se bărbierea cu briciul. William H. Macy, pe atunci necunoscut, are și el un rol cameo; el este unul dintre
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
fabuloase Sankara care aduc avere și glorie. Cei trei sunt întâmpinați cu căldură de către locuitorii Palatului Pankot (inclusiv tânărul Maharajah Zalim Singh și reprezentantul său, prim-ministru al palatului Chattar Lal) și li se permite să-și petreacă noaptea ca oaspeți. Seara cei trei participă la un banchet generos la care ia parte și Maharajahul, dar și un ofițer britanic. În timpul banchetului sunt oferite ca delicatese preparate culinare ciudate cum ar fi pui de șerpi, gândaci mari, supă cu ochi și
Indiana Jones și templul morții () [Corola-website/Science/325197_a_326526]
-
de geologie și botanică; știe puțin despre literatură, astronomie, filozofie și politică. Holmes are, de asemenea, mai multe persoane care-l vizitează la intervale diferite in timpul zilei; el îi dezvăluie lui Watson faptul că este un detectiv consultant, iar oaspeții lui sunt de fapt clienți. Unul dintre vizitatori se dovedește a fi un fost sergent din Marină care-i livrează un mesaj de la Scotland Yard cu privire la o crimă recentă. Holmes îl invită pe Watson să-l însoțească pentru a face
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
continua. În anul 2144, patru prieteni prânzesc împreună o dată pe lună, cu ocazia acestei întâlniri fiecare dintre ei relatând câte o povestire care trebuie să fie o minciună complexă și fantastică, dar să pară adevărată. La a șaptesprezecea întâlnire, un oaspete - Gilbert Hayes - cere permisiunea să relateze și el o povestire. El relatează că, cu cinsprezece ani în urmă, a descoperit o planetă fără câmp gravitațional care a pătruns în sistemul solar prin polul sud celest, rămânând ascunsă altor astronomi. Hayes
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Științe Agricole din Nancy, pe care l-a însărcinat cu refacerea viilor. Acesta a plantat soiuri nobile de viță aduse din Franța și a creat după metoda obținerii vinurilor de Bordeaux, celebrul vin „Corcovin", preferat de către prinț și distinșii lui oaspeți. La moșia de la Corcova poposeau adesea Martha Bibescu, Ion Minulescu, Ion Pillat și alte personalități ale culturii române sau politicieni ai vremii. Cu toate acestea, în anul 2005, din cele 470 de hectare de viță-de-vie mai rămăseseră doar 18 hectare
Corcova, Mehedinți () [Corola-website/Science/325322_a_326651]
-
era la rândul său prietena unui filosof pe atunci cvasi-necunoscut, Friederich Nietzsche, care scrisese în casa ei din Sorrento cartea "Omenesc, prea omenesc". Când ajung la Roma, Salomé și mama sa, în casa lui Malwida se mai află un alt oaspete, filosoful Paul Rée, de origine evreiască, dar ateu declarat. Rée se preocupa în special de psihologie și era un adept al lui Schopenhauer. Rée se îndrăgostește numaidecât de Salomé și cei doi formează o comunitate intelectuală. La 13 mai 1882
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
stâncile Sf. Pavel, găsind păsările marine de acolo atât de blânde încât puteau ușor să fie ucise, în vreme ce un McCormick exasperat a fost lăsat să facă ture în jurul insulelor într-o a doua barcă. Darwin era în poziția specială de oaspete și egal al căpitanului, astfel că ofițerii de rang inferior i-au spus „sir” până ce căpitanul l-a poreclit pe Darwin "Philos" de la „filozoful vasului”, iar aceasta a devenit porecla sa. "Beagle" și-a executat apoi munca de cercetare de-
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
cunoașterea în Franța a clasicilor literaturilor de limbă arabă și persana , precum și a marilor voci ale sufismului. În anul 1983 a tradus în franceză românul „Sezonul migrării spre nord” de Tayeb Salih. Între anii 1987 - 1995 a predat ca profesor oaspete și conferențiar la universitățile Geneva, Yale, Florența și Paris-Descartes că specialist în literatura comparată, literatura arabă francofona și istoria sufismului. În 1991 și-a susținut lucrarea de doctorat la Universitatea Aix-Marsilia cu subiectul „Scris și dublă genealogie”, dublă genealogie fiind
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Asprin a murit ăn patul său pe data de 22 mai 2008, în urma unui infarct miocardic. Lângă el au fost găsiți un roman al lui Terry Pratchett și o pereche de ochelari. În acel sfârșit de săptămână urma să fie oaspete de onoare la convenția Marcon. În 2008, moștenitorii săi i-au donat arhiva departamentului de Cărți rare și Colecții Speciale din cadrul Universității Northern Illinois. Scrisă în colaborare cu Mel White. Scrisă în colaborare cu Linda Evans. Scrisă în colaborare cu
Robert Asprin () [Corola-website/Science/324668_a_325997]
-
cofinanțat de către postul de televiziune Sky Television și BBC, cu sponsorizare de la - printre alții - Tesco PLC, cu Blackadder încercând să-și vândă cardul de fidelitate lui Queenie. Filmul începe la Blackadder Hall unde actualul Lord Blackadder (Rowan Atkinson) își distrează oaspeții în ajunul Anului Nou, 1999. Ca o înșelătorie, Blackadder îi informează pe aceștia că a inventat o mașină a timpului și pariază 30.000 £ că le poate aduce înapoi orice lucru solicită aceștia. Oaspeții săi - arhiepiscopul Melchett (Stephen Fry), arhidiaconul
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
Lord Blackadder (Rowan Atkinson) își distrează oaspeții în ajunul Anului Nou, 1999. Ca o înșelătorie, Blackadder îi informează pe aceștia că a inventat o mașină a timpului și pariază 30.000 £ că le poate aduce înapoi orice lucru solicită aceștia. Oaspeții săi - arhiepiscopul Melchett (Stephen Fry), arhidiaconul Kevin Darling (Tim McInnerny), locotenentul George (Hugh Laurie) și Lady Elizabeth (Miranda Richardson) - anunță că, dacă Blackadder vrea să câștige, el trebuie să aducă înapoi un coif al unui centurion roman, cizmele ducelui de
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]