8,125 matches
-
am făcut noi bunului Dumnezeu de ne pedepsește atât de aspru? Pe noi aici, în ghetou, iar pe tine, acolo, în închisoare? Cu ce? E greu, Vasilică, e tare greu. Aproape că nu mai pot... Puterile mi-au slăbit; am obosit. Dar nu ne pierdem speranța și nu vom capitula. Voi lupta alături de copiii noștri greu încercați. Ne punem toată nădejdea, credința și salvarea în bunul Dumnezeu. Mă rog din inimă Sfintei Fecioare Maria să se uite la noi, la suferințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din corpul lui de formă pătrată. Automat, întreaga lui construcție acum deshidratată în urma transpirației abundente a văzut ca într-o străfulgerare, damigeana pântecoasă plină ochi cu "agheasma de Zăvoaia". Ah! Ce bună ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
claustrat în care ne aflam, modulațiile constituite la nivelul organelor anatomo-fiziologice, ca o sfidare și o revoltă la adresa unor stări de lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
putea înainta, Mircea urca treaptă cu treaptă tot mai anevoios, tot mai încet până în momentul în care picioarele au refuzat să-l mai asculte și s-a așezat epuizat pe stratul înghețat de zăpadă. Nu mai putea; era sfârșit. Am obosit, zise Mircea cu sudoarea șiroind pe frunte. Să ne odihnim puțin; stați și voi. Ne-am așezat pe pojghița de gheață umăr la umăr, să ne mai tragem sufletul, stând cu picioarele vârâte în zăpadă până la genunchi. Ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zăpadă ce se întindea departe, pe suprafața câmpului pustiu. Leu solidar cu noi a lut loc în fața noastră, sprijinindu-se pe partea dorsală, și, cu ochii lui inteligenți de cercetaș neîntrecut, ne examina pe toți patru cu mare interes. Ați obosit? Vă cred, dragii mei. E greu să înaintezi pe afurisita asta de gheață: piciorul se scufundă până la genunchi, apoi scoate-l din nou și sparge gheața și tot așa... Iar voi sunteți și voi abia niște copii, așa ca mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas făcut îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prin driblinguri întortocheate spre o poartă imaginară pentru a marca un gol sinistru. Ghemotocul plin de praf, murdar, schilodit și însângerat era lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă! Vă mulțumesc." Apoi rumoare. Tăt aia, tăt aia ne cere? Da' altceva? Mesagerul, mulțumit peste măsură de efectul cathartic, purificator și răscolitor al discursului său, și-a luat bicicleta obosită peste măsură, îndreptându-se spre următoarea răscruce, în vederea energizării și purificării altor conștiințe prăfuite și anchilozate de starea de inerție prelungită. Într-un târziu, am ajuns și eu acasă cu gazul, tocmai când mama ieșise până-n uliță să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
promisiuni într-o viață de om se fac în timpul călătoriilor. Dacă este vorba de călătorii de vacanță, cu atât mai mult: se schimbă adrese, numere de telefon, mai nou adrese de e-mail. De fapt, nu ești contactat niciodată, nu te obosești să cauți, la rândul tău. Ipocrizie acceptată de toată lumea. (Notiță scrisă inițial pe o filă de agendă, în autocarul de pe ruta Lausannne-București, pe când toată lumea schimba cu toată lumea adrese și numere de telefon; motivul acestui val de altruism și fericire subită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ea nu este făcută pentru mine. 30 mai 2002 Avertisment doritorilor: nu poți face studii serioase și în același timp să muncești precar, pe bani puțini și timp mult. "Excelența" și progresul dispar dintr-un motiv simplu: ești groaznic de obosit după muncă, o sfântă oboseală fizică, care țipă doar după bere și televizor. În plus, "excitația" nervoasă și musculară provocată de munca fizică mă împiedică să lucrez la sfârșitul zilei mai mult decât oboseala în sine. Rânduri scrise după o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mereu la cumpărături în jur de ora 11 dimineață) care îmi cere cărți de "dezvoltare spirituală". I-am recomandat... Biblia. S-a uitat uimită la mine. Niciodată nu am mai văzut o privire atât de uimită. Simplă constatare: atunci când sunt obosit, nervos sau prea emoționat vorbesc prost limba franceză. 12 noiembrie 2002 Joi sunt "nocturnele" librăriei, ușile ei rămân deschise până la ora 21.00. Evident, cam după ora 20.00 nu mai găsești înăuntru decât câțiva studenți rătăciți care citesc în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care se uită la televizor. Într-o seară de vară, am intrat în magazinul său plin de praf, cu bocancii murdari, obosit după o zi în care am spart betoane cu barosul. Muncisem la negru, o familie proaspăt mutată într-o vilă dorea schimbări în grădină. Îmi ardea gura după o bere, aveam o sete sfântă, proletară, ce nu se poate descrie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
experiență pedagogică de neuitat. Într-o cameră mare din subsolul Universității Laval se găsește un fel de "anticariat-depozit" de carte: volume uzate sau pe care nu le mai vrea nimeni (de exemplu, kilometri întregi de dicționare grec-francez sau latin-german), cărți obosite de atâta utilizare, mult SF, dar și volume de matematici speciale etc. Circa două treimi din volumele expuse într-o debandadă totală sunt tratate de teologie catolică, de morală și de pastorație, vestigii ale tradiției iezuite a Universității Laval. Regele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gestul în sine. Agențiile de presă transmit că francezii par a se fi pronunțat împotriva unei Europa prea "liberale" după gustul lor, și a celebrului de acum instalator polonez, prototipul esticului venit să fure locurile de muncă. Guvernul polonez a obosit să spună că la ora votului pe tot teritoriul francez se găseau doar 150 instalatori cu acte în regulă, și că cei din țară nu prea dau semne că ar dori să invadeze viile cu Bordeaux, ei fiind reglați mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
culegând apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce la capăt fără să obosești fizic. D.H. Lawrence, Henry Miller, Virginia Woolf, H.G. Wells, Salman Rushdie, Raymond Feder man, Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Thomas Hardy, Lawrence Durrell, Iris Murdoch și încă vreo câteva plutoane. Sunt roluri care încap anevoie într-un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puternică decât cred. Ah, dac-aș putea cunoaște mângâierea religiei. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinerețea și din energia lor. E adevărat, uneori situația mă depășește, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Știu că timpul mi se com primă văzând cu ochii. Îl văd grafic cum se îngustează în fața mea. Dar refuz să-mi plâng de milă. Mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o anecdotă. Cu ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, în vârstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă. Fără să-mi dau seama că-l oboseam și-l plictiseam. Când l-am dus la Roma, la Basilica San Pietro, i-am spus: „Cred că aceasta este cea mai mare biserică din lume.“ Mi-a răs puns: „Da? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie să văd
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bombă. În ’68, în epoca ultrasunetelor, ultrascurtelor și ultraultra, bătrâna se duce la Portsmouth să-l primească pe Sir Alex Rose, marele navigator solitar, și uralele celor câteva sute de mii îi deschid deodată auzul. Spre prânz, când începem să obosim - și pentru a echilibra dozele prea optimiste luate pe stomacul gol -, sunt bune câteva picături din exploziile care au avut loc de curând într-o fabrică de jucării din Spania și într-o lăptărie franceză. Au început să sară în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu s-a întâmplat nimic. Ne lustruim zilnic cizmele și ne oglindim în luciul lor. Astronomii nu mai vestesc nimic, ziarele tac. Cerbii sunt slăbiți - constată un congres de biologi la Moscova. În pădurile Ucrainei cerbii sunt slăbiți. Oamenii sunt obosiți, ce e oboseala? - se întreabă un congres psiho la Paris (psihologi, psihosomaticieni, psihiatri și, firește, cardiologi). De ce slăbesc cerbii? Din ce vine oboseala (la oameni)? Cerbii sunt obosiți? Slăbiciunea lor vine din migrene? Există mai multe tipuri de oboseală (la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de biologi la Moscova. În pădurile Ucrainei cerbii sunt slăbiți. Oamenii sunt obosiți, ce e oboseala? - se întreabă un congres psiho la Paris (psihologi, psihosomaticieni, psihiatri și, firește, cardiologi). De ce slăbesc cerbii? Din ce vine oboseala (la oameni)? Cerbii sunt obosiți? Slăbiciunea lor vine din migrene? Există mai multe tipuri de oboseală (la oameni)? La cerbi există mai multe tipuri de slăbiciune? De ce sunt cerbii mai puțin viguroși? Dar oboseala e legată de insomnie? Cerbii au insomnie? Insomnia are rădăcini în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de aprigă existență și de activitate creatoare.“ (Steaua, anul XXII, nr. 1, 1-15 mai 1971) 156 DEMETRIUS Lucia O fericită: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...Da, Uniunea Sovietică, stăpână pe cea mai înaintată tehnică, propune lumii întregi pace și nu obosește reînnoindu-și propunerile și găsind mereu formule noi care să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul vede de pe alte poziții perspectivele omului și, după ce a găsit formula fericirii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Patriotismul socialist revoluționar - puternică forță a progresului multilateral al patriei“, Scînteia, 29 iulie 1988) ADAM Dinu, poet „Curând, peste cuvinte, va fi ziuă; Pun mâna pe inima țării și jur, Eu, tânăr cetățean al frumuseții și-al iubirii, Să nu obosesc niciodată, cuvântul Să nu mi se usuce niciodată, să nu fiu Niciodată singur - Căci timpul ar putea obosi - niciodată dragostea noastră, Dragostea noastră pentru Grâul dimineții, Albastru izbind temeliile lumii; Și Comunism să ne cheme dimineața aceasta.“ („Poem de angajament
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
peste cuvinte, va fi ziuă; Pun mâna pe inima țării și jur, Eu, tânăr cetățean al frumuseții și-al iubirii, Să nu obosesc niciodată, cuvântul Să nu mi se usuce niciodată, să nu fiu Niciodată singur - Căci timpul ar putea obosi - niciodată dragostea noastră, Dragostea noastră pentru Grâul dimineții, Albastru izbind temeliile lumii; Și Comunism să ne cheme dimineața aceasta.“ („Poem de angajament“, Amfiteatru, octombrie 1975) ALECSANDRESCU Dan, Directorul Teatrului de Stat din Târgu Mureș „Am ascultat cu profundă emoție și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sănătate, Ceaușescu Nicolae.“ („Ianuarie - 26“, Orizont, 26 ianuarie 1978) ȘANDRU Areta, ziaristă și scriitoare „Și-n dreapta sa a stat întotdeauna, însoțindu-l în greutăți și revoltă, femeia pe care a cunoscut-o în tinerețe și lângă care nu a obosit să fie mereu tânăr: Elena Petrescu-Ceaușescu, militantă activă și neînfricată în cadrul organizației UTC, luptătoare încă din perioada aceea pentru educarea tineretului muncitor în spiritul unei culturi umaniste. Solidari, de-a lungul unei vieți petrecute alături, atât în convingerile politice comuniste
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la drum și iarăși înapoi, împlinind cercul acela al vieții de care avea să afle mult mai târziu, când îi vor pica în mână cărți filosofice sau pline de poezie. Mama, obosită după nașterea dintâi, privește cu ochi calzi boțul de om cu nasul roșior și mișcând din mânuțe prin somn. Lângă valiza verde șade un borcan cu zambile și, de atunci, în fiecare primăvară îi va repeta: „Când te-ai născut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]