8,671 matches
-
locul lor; bunicul a scos cu pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în palmă, strângându-i ușor degetele ca să n-o scape din mână. Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui larg deschiși, ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
strângându-i ușor degetele ca să n-o scape din mână. Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui larg deschiși, ca niciodată, se străduiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scape din mână. Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui larg deschiși, ca niciodată, se străduiau să fixeze pe retină infinitul spațiului astral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui larg deschiși, ca niciodată, se străduiau să fixeze pe retină infinitul spațiului astral, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușește-ntreg." (T. Arghezi) Am întins mâna cu palma desfăcută și am tras, ca o alinare, draperiile peste ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca pictura, întrucât le asigura nu numai un remediu natural excelent, ci și unul de profilaxie generală. Erau, indiscutabil, cei mai cunoscuți apicultori din ținutul Neamțului. Dar, iată, a sosit delicatesa. Pe o farfurioară albă, smălțuită, cu viniete albastre, se odihnea o minunăție de fagure, semănând izbitor cu "Floarea-soarelui", aparținând nefericitului olandez cu urechea tăiată. La vederea acestei minunății apicole, glandele mele salivare s-au scăpat pe ele dintr-un exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așezați la picioarele Stăpânului, se înfiorau de frumusețea mesajului sonor, de magistrala euritmie propagată în spațiul interstelar, venită de undeva, de pe o planetă obscură... Vă mulțumesc, scumpii mei copii, ați fost atenți și ați cântat într-adevăr foarte frumos. Acum odihniți-vă. Familia Butu a urmărit cu sufletul la gură concertul nostru religios improvizat și spontan -, trăind vizibil o stare de catharsis, de purificare lăuntrică și înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. (Psalm 33:10) Amin. Bine, dragii mei copii, bine. Sunteți niște copii buni, vă iubesc atât de mult... Acum stați cuminți și odihniți-vă. Așa. Atunci nu ne-am dat prea bine seama, dar ziua aceea a constituit pentru noi, cei care trăiam în mod direct și brutal acest eveniment, dar și pentru întreaga țară, un fapt extrem de dureros de o nemaipomenită cruzime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai găsit niște resturi de ziare, pe care le-a folosit pentru a îndepărta urmele reziduale inoportune. Acuma, te rog, Mircea, toarnă-mi puțină apă să mă spăl pe mâini. Cu plăcere, mama, poftim. Gata. Se terminase. Acum se puteau odihni. Copii, rugăciunea de seară, vă rog. Recitam, împreună cu mama, versetul psalmului Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat. (David 4:8) Mama a stins lumânarea. Noapte bună, copii. Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
punem capul. Ce era de făcut? Ce? Cui să ne adresăm? Cui să-i cerem ajutor? Lui Dumnezeu?? Nu, Dumnezeu nu era acasă. Plecase în concediu de odihnă pe Coasta de Azur, la țărmul Mării Mediterane, pentru a se mai odihni puțin, dar, mai ales, pentru a-și trata afurisitul ăla de reumatism care-l chinuia îngrozitor și din a cărui cauză îi scârțâiau balamalele atât de tare, încât nici nu mai putea merge, săracul. Așa că... O, Eli, Eli, lama sabathani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți iei rămas bun de la mama mea. Ești tare cumsecade, măi fimeai, și văd că ai mare credință în Dumnezeu. Mama a coborât în bordei. Babica era îmbrăcată toată în negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Doamne, unde erai? Ce făceai? N-ai simțit mirosul de carne omenească arsă pătrunzând până în augustele Tale apartamente dotate cu aer condiționat? Cum puteai asista indolent, pasiv, rece și nesimțitor la distrugerea propriei Tale creații?? În timp ce stăteai liniștit și visător, odihnindu-Ți bătrânețile într-un fotoliu comod, așezat sub mărul Cunoașterii din grădina Edenului, filosofând asupra frumuseții nepieritoare a acestei lumi, n-ai sesizat plutind prin fața ochilor Tăi divini particule de cenușă umană, depunându-se cu sfială tremurândă în părul Tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vă da sticla pentru cercevele. S-a înțeles? Am înțeles, domnule gestionar. Vă mulțumim frumos, a răspuns Mircea. Și am plecat cu tot materialul cărat de oamenii domnului Muca. Tot domnul Muca ne-a zidit și hornul. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încheiere, v-aș ruga să ne recitați un text... "Ca Ulise în drum spre Itaca,/ am cărat după mine iubirea,/ atât cât să-mi ajungă mie și nepoților mei,/ pentru zilele când, în brațele sinelui,/ Penelopa cuvintelor tresăltând,/ mă voi odihni, mulțumită că am luptat,/ protejată de poemul meu,/ ca Ulise/ protejat de Athena." (din volumul Matematica Îngerului) (2014, Galați / Deva) Horia Gârbea S-au jucat și două piese ale mele, una la Giurgiu la Teatrul "Tudor Vianu", una la București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a exclamat: „La Fayette, nous voilấ” (La Fayette, iată-ne). Era un omagiu postum adus acestui brav general. Tot În amintirea sa, În 1916, un grup de 5 aviatori americani au format escadrila La Fayette, rămasă legendară. Corpurile acestor aviatori odihnesc azi În pămantul Franței, În parcul St.Cloud. Vizitez facultatea de agronomie, plecând de acolo cu un maldăr de broșuri referitoare la situația producției vegetale și animale. De aici mergem spre nord, intrăm din nou În partea de vest a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe dealuri și prin păduri și apoi calul dresat ca la circ Își reia locul liniștit În ataș. Îl felicităm pentru originalitatea de care dă dovadă. Pe Înnoptate ajungem În orașul Thermopile. Când cobor din camera hotelului, un tânăr se odihnește pe aripa mașinii. E student, tocmai din Carolina, pe malul Atlanticului, vine din Montana, de la o fermă ranch, unde a fost invitatul unui prieten pentru câteva săptămâni. Caută vreo ocazie, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 110
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Început a fost și vestitul Buffalo Bill (Williams Cody) de care am scris. Acesta a obținut un record pe traseul Nebraska, Înlocuind un coleg ce fusese ucis de indieni, parcurgând peste 520 km folosind 20 de cai, fără să se odihnească. Mulți au murit, mulți au dat dovadă de un curaj excepțional În această uriasă Încercare de a se apropia estul de vest. Pony expresul a funcționat 18 luni, iar Alexander Majors a murit falit. Numele lui Însă trebuie reținut În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe acel timp doar de vaporul Normandia. Prin Franța. Paris, apoi pe urmele războiului 1914-1918 După o scurtă oprire În seara de 29 Septembrie la Southampton În Anglia, În dimineața zilei de 30 septembrie, când ne-am deșteptat, Washington se odihnea la cheiul portului Le Havre. De pe fereastra cabinei vedeam cum cineva face toaletă Fordului meu, care ne aștepta nerăbdător, după atâtea zile de odihnă. I se controlează cauciucurile și i se Încarcă rezervorul de benzină. Ne Încărcăm bagajele și suntem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
s-a întâmplat. Virgil Maxim spune că prima dată au fost chemați ca martori muncitorii și țăranii, printre care și grupul lui Pangrate din Dobrogea, care a fost bătut de agresorii lui Popa și Livinschi. Peste noapte, când aceștia se odihneau, câțiva au reușit să se elibereze din legături, i-au izolat pe agresori și i-au întrebat de ce i-au bătut, chemând apoi gardienii, care i-au eliberat pe agresori, dându-le ocazia să-și continue munca. Procurorul arăta prin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
inima deschisă și cu mintea relaxată, dispusă să accepte orice compromis de dragul revelației! Mi s-a cerut să mă descalț. M-am descălțat! Mi s-a cerut să închid ochii. I-am închis! Mi s-a cerut să încerc sămi odihnesc mintea în timpul experimentului, adică să încerc să nu mă mai gândesc la nimic. Am făcut eforturi spre a-mi goli mintea de toate gândurile ce - ca un făcut! - tocmai atunci se încăpățânau să mă agaseze cu prezența lor. Apoi, mi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
totală! Sărbătoarea Luminii a pus în evidență frumusețea din noi, a anulat micile urâțenii și ne-a armonizat cu noi înșine, adică cu Esența noastră; am rămas ceea ce suntem în fapt: Spirite! Am dormit foarte puțin, dar eram atât de odihnit! Din nou mă simt neputincios în fața măreției! Nu găsesc cuvintele cele mai potrivite, acele cuvinte alese pentru a descrie starea de fapt. Experiența colectivă a unei puja nu am dreptul să mi-o însușesc printr-o descriere personală, pentru că nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
era, pe cât de autoritară în mesajul ce-i transmitea, pe atât de caldă. Se simțea învăluit în marea de iubire a Mamei Sfinte și era pregătit să treacă examenul. Calmul și liniștea se instalaseră în trupul lui, mintea i se odihnea - își găsise și ea repaosul. - Uită-te în ochii mei! - a venit comanda. Nici nu se putea altfel. Magnetismul privirii Zeiței nu-i permitea o altă direcție. Lumina copilului se prinsese de lumina Ei până la identificare. Se cufunda tot mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]